ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 937/2025

Ședința publică din data de 29 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă la data de 05 decembrie 2024, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului dispusă prin sentința civilă nr. 229/17.11.2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023 pe calea ordonanței președințiale, privind pe minorele B., C., și D., fiicele lui A., cu paternitatea nerecunoscută, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad - asistentul maternal profesionist desemnat, cu toate consecințele legale și juridice care decurg de aici, respectiv cu privire la domiciliu, la exercitarea drepturilor părintești și îndeplinirea obligațiilor părintești și la acordarea alocației lunare de stat și a alocației lunare de plasament către asistentul maternal profesionist desemnat.

În drept, s-a invocat Legea nr. 272/2004 - art. 1, alin. (1); art. 2, alin. (1) și alin. (4); art. 43, lit. a) și art. 70, alin. (3), republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 40 din 12 februarie 2025, Tribunalul Arad, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 496 C. civ., art. 92 alin. (1) C. civ., art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 129 alin. (2) C. proc. civ.

A mai argumentat că în cazul cererilor vizând stabilirea măsurilor de protecție, legea prevede expres instanța competentă teritorial (tribunalul de la domiciliul copilului), fiind astfel vorba de o competență teritorială exclusivă (de ordine publică), pe care părțile nu o pot înlătura.

Având în vedere că dispozițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 stabilesc competența luării măsurii de protecție specială în favoarea instanței de la domiciliul persoanei ocrotite, instanța a apreciat că necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul copilului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a copilului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ. și art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia în fapt.

Constatând că în cazul de față, domiciliul minorelor B., C. și D. se află la mama lor A., în comuna Dragu, nr. 165, județul Sălaj - aflată în circumscripția Tribunalului Sălaj, tribunalul a admite excepția necompetenței teritoriale exclusive, iar în baza art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

2.2. Prin sentința civilă nr. 313 pronunțată la data de 28 martie 2025, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, excepție invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

A arătat că, la momentul instituirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, luată prin sentința civilă nr. 229/17.11.2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023 pe calea ordonanței președințiale, minorele împreună cu mama lor se aflau pe raza municipiului Arad. Imediat după luarea măsurii, mama și cele trei minore au plecat din municipiul Arad în comuna Dragu, județul Sălaj, unde domiciliază în mod statornic mama minorelor.

Prin respectiva sentință s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență privind pe minorele respective la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, la un asistent maternal profesionist care urma a fi desemnat prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad. S-a mai dispus ca domiciliul minorelor pe toată durata menținerii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență să fie la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad - la asistentul maternal profesionist care va fi desemnat prin dispoziția directorului general al respectivei instituții, precum și că pe toată durata menținerii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana minorelor să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către asistentul maternal profesionist desemnat, iar drepturile și obligațiile părintești cu privire la bunurile minorelor în cauză, să fie exercitate, respectiv să fie îndeplinite de către directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

A relevat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 92 alin. (1), art. 93 C. civ., art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 și a conchis că în cazul minorilor devin aplicabile prevederile C. civ., în speță, prevederile speciale cuprinse în art. 93, având în vedere faptul că prin hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit domiciliul minorelor vizate de acțiune, la asistenții maternali cu domiciliul în județul Arad.

A mai argumentat că, chiar dacă noțiunea de domiciliu sau de reședință din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. și art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 se interpretează de principiu în sensul de locuință efectivă, respectiv domiciliul în fapt, în cazul particular al minorilor, domiciliul acestora nu poate fi disociat de cel al ocrotitorului legal, în situația în care minorul este sustras măsurii de protecție specială instituită prin hotărâre judecătorească și se află într-un alt loc, contrar interesului acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă la data de 05 decembrie 2024, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului dispusă prin sentința civilă nr. 229/17.11.2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023 pe calea ordonanței președințiale, privind pe minorele B., C. și D., fiicele lui A., cu paternitatea nerecunoscută, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad - asistentul maternal profesionist desemnat, cu toate consecințele legale și juridice care decurg de aici, respectiv cu privire la domiciliu, la exercitarea drepturilor părintești și îndeplinirea obligațiilor părintești și la acordarea alocației lunare de stat și a alocației lunare de plasament către asistentul maternal profesionist desemnat.

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul copilului.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită a domiciliului minorelor de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Art. 92 alin. (1) C. civ. prevede că "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.".

Art. 93 C. civ. stabilește că "Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament."

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 229/17.11.2023, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023, pe calea ordonanței președințiale s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență privind pe minorele B., fiica lui A. și tatăl necunoscut, C., fiica lui A. și tatăl necunoscut, și D., fiica lui A. și tatăl necunoscut, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, la un asistent maternal profesionist care va fi desemnat prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

S-a dispus ca domiciliul minorelor pe toată durata menținerii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență să fie la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad - la asistentul maternal profesionist care va fi desemnat prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

S-a dispus ca pe toată durata menținerii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana minorelor să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către asistentul maternal profesionist desemnat prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, iar drepturile și obligațiile părintești cu privire la bunurile minorelor în cauză, să fie exercitate, respectiv să fie îndeplinite de către directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, ulterior pronunțării sentinței civile respective, au fost desemnate asistentele maternale profesioniste E. și F., domiciliate în județul Arad, la domiciliul cărora, potrivit sentinței sus-menționate, s-a stabilit și domiciliul minorelor.

Cum ultima măsură de protecție socială luată față de minorele B., C. și D. este măsura plasamentului în regim de urgență, stabilită prin sentința civilă sus-menționată, rezultă că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispozițiile art. 59 lit. b) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora, pe durata plasamentului în regim de urgență, domiciliul copilului se află la domiciliul asistentului maternal care îl are în îngrijire, menționat în dispoziția amintită.

De asemenea, art. 93 C. civ. prevede că domiciliul copilului supus unor măsuri de protecție specială, cum este cazul în speță, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.

Înalta Curte relevă faptul că, deși ulterior pronunțării sentinței menționate, minorele au fost sustrase măsurii de protecție specială instituită prin hotărâre judecătorească și se află într-un alt loc, respectiva măsură a fost luată de mamă fără respectarea măsurilor luate prin hotărâre judecătorească definitivă și nu este aptă a conduce la stabilirea domiciliului (în scopul determinării competenței instanței) într-un alt loc decât cel stabilit pe cale judecătorească.

De asemenea, având în vedere că instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență privind pe minore la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, la un asistent maternal profesionist a fost dispusă de Tribunalul Arad, potrivit principiului simetriei actelor juridice, orice modificare a acestei măsuri, cum este în cauză cererea de încetare a măsurii de protecție specială a plasamentului, se cuvine a fi dispusă de aceeași instanță.

Astfel fiind, domiciliul minorelor aflându-se pe raza județului Arad și, având în vedere că art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede o competență teritorială exclusivă, Înalta Curte urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2025.