ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 845/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor-Secția I civilă la 25 februarie 2025, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, instituirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență, cu privire la minorul A, născut la (...), având părinți pe B și C, la asistentul maternal profesionist D, exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana minorului de către asistentul maternal și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile minorului de către directorul general al D.G.A.S.P.C. Bihor.

Prin sentința civilă nr. 20 din 26 februarie 2025, Tribunalul Bihor-Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău, reținând incidența dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, precum și faptul că, potrivit adresei nr. 637/2025 emise de Primăria Husasău de Tinca, familia E a părăsit localitatea la 22 februarie 2025, având domiciliul legal în comuna Măgura din județul Buzău.

Prin sentința civilă nr. 255 din 13 martie 2025, Tribunalul Buzău-Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor, reținând incidența dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, coroborate cu cele ale art. 27 din O.U.G nr. 97/2005 și ale art. 87, art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., precum și faptul că, la data sesizării D.G.A.S.P.C. Bihor, minorul locuia în județul Bihor, neavând relevanță că domiciliul său legal este în comuna Măgura din județul Buzău.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Buzău-Secția I civilă a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Bihor-Secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la noțiunea „domiciliul copilului”, la care fac referire dispozițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 („cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului”).

Potrivit art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, „domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic ori, după caz, la reprezentantul legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament”. În același sens, conform art. 92 alin. (1) C. civ., „domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic”. Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că, în ceea ce privește domiciliul copilului, interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința ambilor părinți, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Se mai reține că art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă, scopul urmărit de către legiuitor fiind desfășurarea procesului la instanța de judecată din proximitatea locuinței persoanei ocrotite, cu luarea în considerare și a principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În acest context, noțiunea ,,domiciliul copilului” trebuie interpretată în sens larg, interesând ideea de domiciliu de fapt, respectiv locul unde persoana ocrotită locuia în mod efectiv, la data sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, fiind lipsit de relevanță domiciliul legal. Or, în urma coroborării înscrisurilor depuse la dosar (raportul privind situația copiilor familiei Gabor, adeverința nr. 278/14.02.2025 eliberată de Școala Gimnazială nr. (...) din comuna Husasău de Tinca, raportul nr. 8533/13.02.2025 privind evaluarea situației de abuz/neglijare/exploatare privind cei cinci copii, adresa nr. 637/2025/25.02.2025 emisă de Primăria Husasău de Tinca), se reține că, la data sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, minorul A locuia, împreună cu părinții săi, în comuna Husasău de Tinca, județul Bihor.

Plecând de la scopul avut în vedere de către legiuitor, atunci când a instituit o competență teritorială exclusivă în soluționarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecție specială, se constată că instanța competentă teritorial a soluționa cauza, în sensul art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este Tribunalul Bihor.

Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa cauza este Tribunalul Bihor-Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.