ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1632/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. x/2025, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe intimata A., solicitând încetarea măsurii de protecție a plasamentului pentru minorul B., dispusă în baza sentinței civile a Tribunalului Vrancea nr. 280 din 11 august 2022, urmare a luării măsurii de siguranță a internării medicale, prin încheierea Judecătoriei Focșani din data de 31 martie 2025 (dosar nr. x/2025), și internării în cadrul Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca Buzău, secția N.P.I. Ojasca. A mai solicitat ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate de către reprezentantul legal al minorului, mama acestuia, A., domiciliată în județul Vrancea.

În drept, reclamanta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 273 din 3 iunie 2025, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care, "Cauzele reglementate de această lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială, sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului. Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul." și ale art. 63 din același act normativ, care stipulează că "Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire."

În cauză, prin sentința civilă nr. 280 pronunțată de Tribunalul Vrancea la data de 11 august 2022, a fost dispus plasamentul minorului B. în cadrul Serviciului Management de Caz pentru Protecția de Tip Rezidențial, din subordinea D.G.A.S.P.C. Vrancea.

Ulterior, prin încheierea din data de 31 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Focșani a dispus luarea măsurii de siguranță a internării medicale a minorului B., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări, care să înlăture starea de pericol. Prin urmare, a fost internat, pe termen nelimitat, la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca Buzău, secția NPI Ojasca, unde se află și în prezent.

Întrucât noțiunea de "domiciliu", în sensul dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 272/2004, are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, care are caracter de stabilitate, iar minorul este internat la un centru medical aflat în Buzău, competent să soluționeze dosarul este tribunalul de la sediul acestuia.

În consecință, Tribunalul Vrancea, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Prin sentința civilă nr. 760 din 10 iulie 2025, Tribunalul Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. A constatat apărut conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 272/2004,"Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. (2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii".

Domiciliul copilului aflat sub protecție specială se stabilește conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 272/2004 și ale art. 93 din C. civ., la instituția la care a fost dat în plasament, în speță D.G.A.S.P.C. Vrancea. Reședința temporară într-o unitate medicală de specialitate, dispusă ca măsură de siguranță, nu justifică stabilirea competenței teritoriale prin raportare la aceasta.

În consecință, Tribunalul Buzău, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția civilă.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului Vrancea îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Cauza are ca obiect încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului minorului B..

Desesizarea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu în cauza dedusă judecății, cu privire la o persoană minoră asupra căreia s-a instituit măsura plasamentului și, ulterior, măsura de siguranță a internării medicale, dar și a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, Tribunalul Vrancea a reținut că, în cauză, prezintă relevanță, din punct de vedere procedural, locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la dispozițiile art. 63 din Legea nr. 272/2004, sens în care a observat că reședința persoanei în cauză se află într-un centru medical, respectiv la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca Buzău, secția NPI Ojasca.

Pe de altă parte, Tribunalul Buzău a reținut că, în acord cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 și ale art. 93 din C. civ., instanța de judecată are competența de a modifica sau înceta măsura plasamentului, dacă împrejurările care au stat la baza instituirii acesteia s-au schimbat, și că domiciliul legal al minorului, față de care se stabilește instanța competentă, este la instituția la care a fost dat în plasament.

Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 280 din 11 august 2022, Tribunalul Vrancea a dispus plasamentul minorului B. în cadrul Serviciului Management de Caz pentru Protecția de Tip Rezidențial, din subordinea D.G.A.S.P.C. Vrancea, motivul fiind "neglijarea nevoilor de supraveghere și îngrijire medicală".

Ulterior, prin încheierea din data de 31 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Focșani a dispus luarea măsurii de siguranță a internării medicale a minorului, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări, care să înlăture starea de pericol. Prin urmare, la data de 29 aprilie 2025, acesta a fost preluat de către ambulanță și de către organele de poliție și transportat la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca Buzău, secția NPI Ojasca, unde a fost internat și unde se află și în prezent.

În condițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze instanța judecătorească în vederea modificării sau încetării măsurii plasamentului, atunci când împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție speciale s-au schimbat. Această obligație a instituției cu atribuții în protecția copilului intră în conținutul noțiunii de monitorizare prevăzute în secțiunea a 5-a din capitolul III al aceleiași legi.

Potrivit dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 272/2004, "Cauzele prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului".

Art. 63 din același act normativ prevede că, "Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire", iar art. 93 C. civ. stipulează că "Domiciliul copilului supus unor măsuri de protecție specială, cum este cazul în speță, se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament".

În considerarea dispozițiilor legale menționate, domiciliul copilului aflat sub protecție specială este la instituția la care a fost dat în plasament. Reședința temporară într-o unitate medicală de specialitate, dispusă ca măsură de siguranță, nu justifică, în această situație particulară în care se află minorul, stabilirea competenței teritoriale în favoarea altei instanțe distinctă de cea care a dispus măsura, întrucât nu reflectă o schimbare a domiciliului.

Prin urmare, deși ulterior instituirii măsurii plasamentului, minorul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca Buzău, secția NPI Ojasca, respectiva măsură de siguranță a fost luată cu scop medical, nefiind un mijloc de protecție specială conform Legii nr. 272/2004, și nu este aptă a conduce la schimbarea domiciliului (în scopul determinării competenței instanței) într-un alt loc decât cel stabilit pe cale judecătorească.

De aceea, în scopul fixării competenței teritoriale, în acest caz este necesar a se avea în vedere instanța care a dispus plasamentul copilului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.