ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2025

HOTĂRÂRE

10.04.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 25 februarie 2025, sub nr. x/111/2025, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor a solicitat plasamentul în regim de urgență al copilului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, din părinții B și C, cu plasamentul la asistentul maternal profesionist D, cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la minor de către acest asistent maternal, precum și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile copilului, de către directorul general al D.G.A.S.P.C. Bihor.

În drept, reclamanta a invocat art. 2 alin. (1), (2) și (3), art. 6 alin. (1) lit. a), g), j), k), art. 43 lit. a), art. 44 alin. (1), art. 60 lit. c), art. 64 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a), art. 68 alin. (5) și art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, art. 997 și următoarele C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor – Secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 19/PC din 26 februarie 2025, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – Secția I civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care cererile privind stabilirea măsurilor de protecție specială a minorului sunt de competența tribunalului de la domiciliul acestuia.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Raportul privind situația copiilor din familia D și Adresa nr. 637 din 25 februarie 2025 emisă de Primăria Husasău de Tinca - Compartimentul asistență socială și autoritate tutelară, rezultă că minorul în cauză are domiciliul legal în comuna Măgura, județul Buzău, iar, la data sesizării instanței, acesta împreună cu părinții și frații lui nu se aflau în raza județului Bihor.

În considerarea acestor împrejurări, Tribunalul Bihor – Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale terioriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – Secția I civilă.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău – Secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 269 din 13 martie 2025, Tribunalul Buzău – Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile speciale cuprinse în art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită. Însă, acestea trebuie coroborate cu prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 97/2005, potrivit cu care domiciliul persoanei fizice este acolo unde declară că locuiește statornic, iar minorul se prezumă că locuiește cu părinții săi. De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care vizează reședința persoanei ocrotite, prezentând interes nu adresa la care persoana figurează în evidențele oficiale, cât aceea la care locuiește efectiv.

Reținând că, la data sesizării D.G.A.S.P.C. Bihor, minorul locuia efectiv pe raza județului Bihor, împreună cu părinții acestuia, Tribunalul Buzău a apreciat că nu este competent să soluționeze cauza.

Prin urmare, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului Bihor – Secția I civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului îl constituie plasamentul în regim de urgență al copilului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, din părinții B și C, la asistentul maternal profesionist D, cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana acestuia de către asistentul maternal, precum și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile copilului, de către directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor. Cererea de plasament în regim de urgență a fost formulată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, în contradictoriu cu pârâții B și C.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de aprecierea diferită, a celor două instanțe, cu privire la domiciliul minorului, la care face referire art. 133 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Astfel, Tribunalul Bihor a reținut incidența dispozițiilor art. 133 alin. (1) din actul normativ menționat, raportându-se la domiciliul legal al părinților minorului, situat comuna Măgura, județului Buzău. Pe de altă parte, Tribunalul Buzău a avut în vedere prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 97/2005, coroborate cu cele ale art. 87, art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 114 C. proc. civ., aplicând aceste norme cu luarea în considerare a domiciliului în fapt al minorului, pe raza județului Bihor.

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și ale art. 88 C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice. Totodată, dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Potrivit art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, ,,domiciliul minorului este la părinții săi, sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament”.

Aceeași regulă este cuprinsă și în conținutul art. 92 alin. (1) C. civ., care stipulează că ,,domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Potrivit art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004, ”(1)Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului. (2)Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.”

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că noțiunea de domiciliu, la care face referire art. 133 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt minorul cu privire la care se iau măsuri de protecție specială, pentru a se putea facilita administrarea probatoriului necesar în acest sens și pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare.

În cauză, raportat la situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din Raportul privind situația copiilor din familia D, fila 8 din dosarul Tribunalului Bihor, se reține că în data de 12.02.2025, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor împreună cu primarul, asistentul social al comunei Husasău de Tinca, precum și cu reprezentanții organelor de poliție, s-au deplasat la domiciliul faptic al familiei D situat în comuna Husasău de Tinca, sat (...), jud. Bihor pentru evaluarea situației descrise în sesizarea formulată de către domnul E, în calitate de unchi matern al copiilor, asupra faptului că cinci minori, printre care și minorul A, sunt neglijați de către părinți și locuiesc în condiții improprii unui trai decent pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a acestora.

Totodată, din Adeverința nr. 278/14.02.2025 eliberată de către Școala Gimnazială nr. (...) din com. Husasău de Tinca (fila 12 dosar Tribunal Bihor) și din Raportul de evaluare a situației de abuz/neglijare/exploatare privind cei cinci copii nr. 8533/13.02.2025 (fila 15), rezultă că parte dintre frați sunt înscriși la această unitate de învățământ.

De asemenea, din Adresa nr. 637/2025 emisă la data de 25 februarie 2025 de Primăria Husasău de Tinca - Compartimentul asistență socială și autoritate tutelară (fila 34) rezultă că, începând cu data de 22 februarie 2025, familia B și C împreună cu cei cinci minori au părăsit localitatea, primăria afirmând că se află în alt județ, probabil pe raza județului Cluj, fără a depune și o dovadă certă în acest sens.

Prin urmare, domiciliul faptic, cunoscut la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, al familiei D era situat în județul Bihor.

Înalta Curte reține că, în speță, este lipsit de relevanță faptul că domiciliul legal al minorului se află în comuna Măgura, sat (...), str. (...), jud. Buzău, atât timp cât acesta nu mai locuiește la această adresă, fiind găsit într-o altă localitate, respectiv în comuna Husasău de Tinca, sat (...), jud. Bihor. De asemenea, este lipsit de relevanță și faptul că, în noaptea de 22 februarie 2025, familia D a părăsit locuința de pe raza județului Bihor, în condițiile în care aceștia nu au revenit la adresa domiciliului legal din localitatea Buzău.

Prin urmare, având în vedere că, la data sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, minorul, împreună cu familia sa, locuia efectiv pe raza județului Bihor, fiind totodată găsit pe raza județului Bihor, împrejurare ce se circumscrie dispozițiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect ordonanță președințială privind plasamentul în regim de urgență al minorului A, născut la data de (...), în Cluj – Napoca, este Tribunalul Bihor.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale menționate, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Tribunalului Bihor – Secția I civilă.