ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 30.07.2018 împotriva Deciziei nr. 193/02.07.2018 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2014, revizuenții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu intimații SC D. SRL, SC E. SA, F. SA și G., anularea acestei hotărâri, pentru contrarietate față de Decizia nr. 90/02.03.2017 și încheierea de ședință din 15.03.2018, pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2015, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, revizuenții au arătat că au avut un contract de împrumut cu SC F. SA, iar pentru întârzierea de plată a două rate, s-a trecut la executarea silită prin executorul judecătoresc H., formându-se dosarul de executare silită nr. x/2012.

Somația primită a fost contestată de revizuenți la Judecătoria Pitești, unde s-a format dosarul civil nr. x/2015.

Prin Sentința nr. 3881/05.05.2016 s-a respins cererea revizuenților, însă, în calea de atac, la Tribunalul Argeș prin Decizia nr. 90/02.03.2017 s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare silită nr. x/2012 întocmit de BEJ H..

Cele doua intimate persoane juridice (D. SRL și SC E. SA), cu ajutorul abuziv al BEJ H., au continuat încasarea de bani, cu toate ca revizuenții plătiseră sume imense de bani drept rate, comisioane, dobânzi etc.,iar în plus fuseseră scoase la licitație.

Ultima decizie, nr. 193/02.07.2018, este potrivnică celorlalte două hotărâri definitive și irevocabile date anterior (Decizia nr. 90/02.03.2017 și încheierea din 15.03.2018) și încalcă principiul autorității de lucru judecat.

Prin Decizia nr. 3651/22.11.2018 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și a obligat revizuenții la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata G..

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că în cauza ce a făcut obiectul Dosarul nr. x/2015, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 90/2.03.2017, instanța a dispus anularea în totalitate a executării efectuate în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H., însă ar fi reținut în mod clar, fără echivoc, că această cauză privește un singur act de executare, respectiv somația emisă la data de 23.01.2015 și motivele de nelegalitate a cesiunii de creanță.

În acel dosar contestatorii formulaseră contestație la executare, contestând doar faptul că la 28.01.2015 au primit câte o somație prin care li s-a pus în vedere să plătească o sumă de bani către SC D. SRL, fără ca ei să încheie vreodată contract cu aceasta, arătând că în același dosar de executare silită nr. x/2012 al BEJ H., s-a făcut deja executarea silită, s-au reținut sume de bani, s-a efectuat și expertiză, s-a scos la licitație un apartament, astfel încât prin somație, contestatorilor trebuia să li se precizeze sumele rămase de executat.

În schimb, în Dosarul nr. x/2014 soluționat irevocabil prin decizia 193/02.07.2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, aceiași contestatori, prin contestația astfel cum a fost precizată, completată și restrânsă, au contestat executarea însăși efectuată în dosarul de executare silită, nr. 893/2012 al BEJ H. și au solicitat întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Pentru contestația la executare însăși, s-a stabilit în mod irevocabil că a fost formulată tardiv, iar în ceea ce privește întoarcerea executării silite, instanța de recurs, prin decizia atacată cu revizuire, a constatat că este o cerere accesorie celei de desființare a executării silite, astfel că nu putea fi admisă, după ce s-a constatat tardivitatea contestației la executare însăși, în condițiile în care, întoarcerea executării silite nu fusese solicită prin raportare la Decizia nr. 90/2017, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2015.

Așadar, este evident că prin decizia anterioară nr. 90/2.03.2017, instanța nu a avut în vedere decât actele de continuare a executării (după valorificarea apartamentului, prin scoaterea la licitație) prin somațiile primite la 28.01.2015 de cei trei revizuenți-contestatori, în timp ce prin Decizia nr. 193/02.07.2018, instanța a avut în vedere, stabilind că s-a contestat tardiv, executarea însăși, contestându-se chiar titlul executoriu emis de F. SA, desființarea actului de adjudecare nr. 893/2/09.12.2013, cu privire la apartament, anularea întregii executări silite, respectiv întoarcerea executării imobiliare, iar nu pe cea raportată la Decizia nr. 90/2.03.2017.

Între cele două cauze nu este identitate de obiect și de părți și nu sunt întrunite condițiile autorității lucrului judecat, iar între cele două decizii nu există contrarietate.

Împrejurarea că prin o a treia hotărâre, respectiv Sentința nr. 2630/3.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești, irevocabilă prind Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeș, s-a dispus, la cererea revizuenților B., C., A., întoarcerea executării silite în Dosarul nr. x/2012 al BEJ H., nu face să conducă decât la aceeași concluzie, deoarece de această dată revizuenții au întemeiat acțiunea pe faptul anulării executării prin Decizia nr. 90/2.03.2017.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 C. proc. civ., revizuenții A., B., C., arătând că prin Decizia nr. 90/02.03.2017, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosar nr. x/2015, a fost anulată în totalitate executarea efectuată în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H.. Pe baza acestei hotărâri, revizuenții au solicitat întoarcerea executării silite, cerere admisă prin Sentința nr. 2630/03.04.2018 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosar nr. x/2017 (irevocabilă prin Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeș).

Prin Sentința nr. 10053/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, în Dosar nr. x/2014, a fost admisă cererea revizuenților de întoarcere a executării silite pentru apartamentul scos la vânzare, doar că prin Decizia nr. 193/02.07.2018 Tribunalul Argeș a admis recursul intimatelor împotriva acestei sentințe și a respins acțiunea.

Contrarietatea rezultă din faptul că în condițiile în care executarea silită a fost anulată în totalitate, cu efectul restituirii sumelor de bani încasate nelegal, prin Decizia nr. 193/02.07.2018 se refuză revizuenților restituirea bunurilor, respectiv apartamentul ce le-a fost preluat și vândut în cadrul aceluiași dosar de executare nr. 893/2012.

În mod greșit Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire, concluzia acestei instanțe contrazicând încheierea de lămurire a Deciziei nr. 90/02.03.2017.

Curtea de Apel Pitești nu avea competența de a reinterpreta dispozitivul Deciziei nr. 90/02.03.2017, prin care s-a anulat în totalitate executarea efectuată în dosarul de executare nr. 893/2012 al BEJ H., ci trebuia să se limiteze doar la admisibilitatea revizuirii.

Prin soluția pronunțată, Curtea de Apel Pitești a depășit limitele legale ale revizuirii și a procedat la o analiză a conținutului Deciziei nr. 90/02.03.2017, deși nu avea în competență acest lucru.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Față de încadrarea în drept a motivelor de recurs, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât recurenții nu au arătat care sunt acele considerente contrare sau străine de natura pricinii și nici a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care actul juridic dedus judecății, în sensul acestei reglementări, nu poate fi însăși hotărârea judecătorească ce constituie obiect al cererii de revizuire, act jurisdicțional cenzurabil exclusiv prin căi de atac expres reglementate de lege.

Motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce reglementează condițiile de admisibilitate ale revizuirii.

Invocând o greșită aplicare a legii, recurenții susțin că instanța de revizuire a depășit limitele legale ale judecării admisibilității căii extraordinare de atac și a procedat la o analiză a conținutului Deciziei nr. 90/02.03.2017, deși nu avea în competență acest lucru.

Critica este nefondată.

Astfel, revizuenții susțin că Decizia nr. 193/02.07.2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care s-a respins cererea de întoarcere a executării silite în sensul restituirii imobilului foștilor proprietari executați silit, cu motivarea că actul de adjudecare a rămas valabil, este contrară Deciziei nr. 90/2017 prin care au fost anulate toate actele de executare silită și a cărei lămurire de dispozitiv, în sensul de a se menționa ce acte de executare au fost anulate, a fost respinsă prin încheierea din data de 15.03.2018 pe motiv că dispozitivul este clar.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire reținând, în mod corect, că între cele două cauze nu există identitate de obiect și de cauză, nefiind întrunite condițiile autorității lucrului judecat, iar între cele două decizii nu există contrarietate.

Contrar afirmațiilor recurenților, acest raționament, care susține soluția pronunțată, nu reprezintă o depășire a limitelor de analiză cărora li se circumscriu dezbaterile referitoare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, câtă vreme tripla identitate de părți, obiect și cauză reprezintă însuși fundamentul acestei admisibilități.

În acest sens, concluzia primei instanțe asupra lipsei identității de obiect și cauză este corectă în condițiile în care Decizia nr. 90/2017 a avut ca obiect contestația la executare împotriva unei somații care iniția procedura de executare silită prin poprire pentru restul debitului ce nu fusese recuperat în procedura de executare silită imobiliară, finalizată prin adjudecarea apartamentului revizuenților.

Prin această decizie, instanța a dispus anularea formelor de executare contestate în respectiva cauză, respectiv cele ce țineau de procedura popririi, neexistând niciun element care să ducă la concluzia că ar fi dispus și în materia executării silite imobiliare, finalizată în 2013. Dimpotrivă, instanța se referă, în considerente, la faptul că obiectul contestației îl constituie un singur act de executare, respectiv somația emisă la data de 23.01.2015, iar solicitarea de lămurire a dispozitivului respectivei hotărâri a fost respinsă pe motiv că dispozitivul este clar și nu cuprinde dispoziții potrivnice.

Decizia nr. 193/2018 a Tribunalului Argeș, atacată cu revizuire în prezenta cauză, are ca obiect cererea de anulare a actului de adjudecare prin care s-a finalizat executarea silită imobiliară precedentă, precum și cererea de întoarcere a executării imobiliare. Judecătoria Pitești a respins, în primă instanță, ca tardivă, anularea actului de adjudecare, calificată drept contestație la executare propriu-zisă, și a admis cererea de întoarcere a executării în privința imobilului. Tribunalul Argeș a admis recursul, a modificat sentința recurată și a respins cererea de întoarcere a executării silite, constatând că aceasta are un caracter accesoriu desființării titlului executoriu și actelor de executare. Cum, în cauză, contestația ce poartă asupra executării silite propriu-zise a fost respinsă ca tardivă, tribunalul a apreciat că întoarcerea executării nu poate fi admisă și că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității întrucât contestatorii nu au solicitat întoarcerea executării și în raport de Decizia nr. 90/2017.

Prin urmare, se reține că cele două hotărâri, respectiv Deciziile nr. 90/2017 și 193/2018, poartă asupra unor acte de executare diferite, și anume somație în executarea silită mobiliară, respectiv anulare act de adjudecare și întoarcere a executării și sunt întemeiate pe cauze diferite.

Prin urmare, considerentele Deciziei nr. 193/2018 nu contrazic cele statuate în decizia 90/2017 întrucât analizează o contestație la executare, apreciată ca tardivă, și o cerere de întoarcere a executării considerată subsidiară celei respinse ca tardive, fără ca instanța să se considere învestită cu o întoarcere a executării subsecvente Deciziei nr. 90/2017. O astfel de cerere, întemeiată pe faptul anulării executării prin Decizia nr. 90/2.03.2017 a fost soluționată ulterior, prin Sentința nr. 2630/3.04.2018 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin Decizia nr. 269/31.10.2018 a Tribunalului Argeș, prin care s-a dispus restituirea sumelor de bani poprite în executarea silită mobiliară.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză, pentru ca cele dispuse prin aceste hotărâri să se contrazică, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În consecință, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., recurenții urmează a fi obligați la plata sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G., reprezentând onorariu apărător și cheltuieli de deplasare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A., C., B. împotriva Deciziei nr. 3651 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2019.

GGC - GV