ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2020

HOTĂRÂRE

04.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 12 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu B. și S.C. C. S.A., în calitate de pârâți, a solicitat ca instanța să dispună constatarea nulității absolute/relative a convenției de credit nr. x din 30 mai 2008 și a contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, și să dispună repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.

La 26 ianuarie 2015, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acțiunii inițiale, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și pe D., pentru aceleași motive invocate în cererea principală.

Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2015 a fost conexat dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestație la executare formulată de A. în contradictoriu cu BEJ E., S.C. C. S.A, B. și D. împotriva executării silite pornite în dosar nr. x/2014 al BEJ E., în care reclamanta a reiterat aceleași motive ca și în dosarul nr. x/2014.

La termenul de la 28 ianuarie 2016 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a F. S.A.

Prin sentința civilă nr. 6969/2018 din 1 noiembrie 2018, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și a fost respinsă contestația la executare conexată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., iar prin decizia nr. 2202 din 15 mai 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta A., solicitând, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea acestuia și, pe cale de consecință, casarea deciziei atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției I a Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea de ședință din 17 septembrie 2019, instanța a declinat competența soluționării recursului în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Pitești.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, în esență, că obiectul acțiunii (constatarea nulității absolute/relative a convenției de credit nr. x din 30 mai 2008 și a contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părților în situația anterioară) vizează raporturile juridice derivate dintr-un contract de credit încheiat de pârâta bancă în desfășurarea activității sale economice, intrând deci în categoria litigiilor cu profesioniști.

Având în vedere dispozițiile Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, în temeiul cărora, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă a preluat toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, precum și data depunerii acțiunii, ulterioară datei de intrare în vigoare a hotărârii sus-menționate, competența materială de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la 3 octombrie 2019 sub nr. x/2014*. La termenul de la 23 septembrie 2020, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei, având în vedere obiectul și natura litigiului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că litigiul are ca obiect două cereri de chemare în judecată conexate. Una din ele are ca obiect constatarea nulității absolute/relative a convenției de credit nr. x din 30 mai 2008 și a contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părților în situația anterioară, motivat de faptul că cele două contracte au fost încheiate prin fraudă, fără consimțământul reclamantei, iar cealaltă cerere are ca obiect contestație la executare, prin care reclamanta A. a solicitat anularea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2014 al BEJ E., reiterând aceleași motive de nulitate, respectiv frauda ce a stat la baza încheierii contractului de credit și contractului de ipotecă, constând în lipsa consimțământului său la încheierea acestor acte.

Instanța a apreciat că litigiul este unul de natură civilă propriu-zisă deoarece reclamanta solicită verificarea îndeplinirii unor condiții de validitate ale celor două contracte, față de care este un terț, invocând lipsa consimțământului său la încheierea acestora. Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii statuează că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Plecând de la aceste concluzii, instanța a reținut că litigiul în cauză nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de pârâtă în vederea realizării obiectului său de activitate și nu are natura unui litigiu cu profesioniști de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Față de aceste considerente și dând eficiență Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, competența materială de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) și art. 136 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Potrivit art. 136 alin. (1) din același cod, dispozițiile secțiunii privitoare la excepția de necompetență și conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Nici una din cele două instanțe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Pentru a stabili competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite inițial cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute/relative a convenției de credit nr. x din 30 mai 2008 și a contractului de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părților în situația anterioară, într-un cadru procesual în care persoană fizică ce are calitatea de terț față de contractele a căror anulare se solicită, în calitate de reclamantă, cheamă în judecată banca și persoanele fizice ce au semnat aceste contracte în calitatea lor de creditor, respectiv debitor/garant. La această acțiune a fost conexată în stadiul procesual al fondului o acțiune cu aceleași părți având ca obiect contestație la executare, motivele acestei cereri de chemare în judecată fiind în mare parte identice cu cele ale cererii inițiale.

Instanța supremă reține că actele juridice a căror anulare se cere și a căror executare este contestată, respectiv un contract de credit și un contract de garanție reală imobiliară, sunt contracte încheiate de pârâtă (bancă) în desfășurarea activității sale curente. Având în vedere că activitatea bancară este o activitate reglementată, pe care banca o desfășoară în calitate de profesionist, și care presupune încheierea unor acte juridice cu caracter specializat, rezultă că un litigiu ce antrenează validitatea acestor acte nu poate fi considerat un litigiu pur civil, iar pentru analiza sa este necesară o anume specializare a judecătorilor, valorificându-se astfel experiența profesională a acestora

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele anterior expuse, reținând că în speță este vorba de un litigiu cu profesioniști și având în vedere instanțele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) și art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.