ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2718/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, în contradictoriu cu A., B., Șeful Complexului de Servicii "C." și Directorul General al DGASPC Sector 3 a solicitat instanței să dispună înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura de protecție specială a plasamentului pentru minorul Bărcănescu Alberto, fiul lui A. și B., în cadrul Complexului de Servicii "C." - componenta rezidențială, apartament "D.", situat în București, precum și stabilirea domiciliului minorului la adresa precizată. Totodată, a solicitat instanței să dispună ca, pe durata măsurii de protecție specială plasament, drepturile și obligațiile părintești față de copil, să fie exercitate pe toată durata măsurii plasamentului de către Șeful Complexului de Servicii "C.", având în vedere necesitatea respectării dreptului acestuia la educație, sănătate, a accesului imediat la servicii medicale specializate, precum și facilitarea reprezentării în relația cu autoritățile publice. De asemenea, a solicitat conform dispozițiilor art. 67 alin. (2) Legea nr. 272/2004 republicată, obligarea părinților pârâți la prestarea a 20 - 40 de ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care aceștia își au domiciliul. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 59 lit. a), art. 60 lit. c), art. 62 alin. (1) lit. c), art. 63, art. 65 alin. (2) lit. a), art. 66 alin. (31) și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1307/13.11.2023, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 în contradictoriu cu pârâții A., B., Șeful Complexului de Servicii "C." și Directorul General al DGASPC Sector 3, a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență asupra minorului E., fiul lui A. și B., cu plasamentul la Complexul de Servicii " C., componenta rezidențială apartament "D.", pe perioada plasamentului, domiciliul copilului fiind la sediul centrului de plasament, în București, iar drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către Șeful Complexului de Servicii "C." și, pe cale de consecință, a obligat pârâții A. și B., la a presta câte 30 de ore lunar fiecare, acțiuni sau lucrări de interes local, pe raza teritorială în care au domiciliul sau reședința, pe durata existenței măsurii de protecție față de minor. Împotriva acestei sentințe, la data de 04.01.2024 a declarat apel pârâtul B.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 101 A din 8 februarie 2024, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1307 din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă și a schimbat, în parte, sentința civilă apelată în sensul că a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului B. la prestarea a 30 de ore lunar, de activități sau lucrări de interes local pe durata existenței măsurii de protecție față de minor, ca nefondată. A menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate. A respins cererea apelantului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 101 A din 8 februarie 2024, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâtul B..

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare, excepție a cărei analiză este prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Obiectul cererii de chemare în judecată din litigiul pendinte îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura de protecție specială a plasamentului pentru minorul E. fiul lui A. și B., în cadrul Complexului de Servicii "C." - componenta rezidențială, apartament "D.", situat în București, precum și stabilirea domiciliului minorului la adresa respectivă, delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia și obligarea părinților la prestarea între 20-40 ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din același act normativ, hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii. Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 11 octombrie 2023 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în cauză sunt incidente dispozițiile din acest act normativ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menționate, trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menționează că dispozițiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o expresie similară. Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părți, acțiunea formulată de reclamantă fiind soluționată atât în primă instanță de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cât și în apel, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 101 A din 8 februarie 2024 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost pronunțată în soluționarea apelului, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012. În consecință, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâtul B., părțile nu mai au deschisă și calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.