Decizia nr. 64 din 26 octombrie 2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.236/1/2020, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul magistrat-asistent Cristian Balacciu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.316/100/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, fiind comunicat părţilor, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 20 iulie 2020, în Dosarul nr. 2.316/100/2019, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea art. 39 alin. (6) coroborat cu art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (41) şi alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ încadrat anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 se face, pe durata aplicării tranzitorii a acestui act normativ, prin utilizarea gradaţiei de vechime de 5 ani, prevăzută în anexa nr. 1 pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017 sau a gradaţiei de vechime de 4 ani prevăzută în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare?

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 57/2015)

Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare (H.G. nr. 38/2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 19 noiembrie 2019, cu nr. 2.316/100/2019, reclamantul Sindicatul Liber A, în numele membrilor de sindicat B, C, D şi E, a solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic F:

În motivare, a susţinut că membrii de sindicat reprezentaţi în prezenta cauză sunt angajaţi ai pârâtului în funcţia de profesor, având o vechime de 18 ani, respectiv de 22 ani în această funcţie.

Reclamantul a arătat că raportarea pentru stabilirea salariului de bază trebuie să se facă pentru un post similar, astfel cum acesta era în plată la data de 30 iunie 2017, conform H.G. nr. 38/2017.

Pornind de la principiile sistemului de salarizare, începând cu 1 septembrie 2017, angajaţii din sistemul de învăţământ trebuie încadraţi pe funcţie, studii, grad didactic, tranşe de vechime în învăţământ din 5 în 5 ani şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă conform Legii-cadru nr. 153/2017.

Salariul de bază trebuie însă stabilit conform H.G. nr. 38/2017 pentru o funcţie similară, pe tranşe de vechime în învăţământ din 4 în 4 ani, la care se vor adăuga majorările salariale prevăzute de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru a elimina discriminările salariale din sistemul de învăţământ, legiuitorul a reglementat excepţia prevăzută la art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-a prevăzut că, până la aplicarea integrală a acestui act normativ, salariul de bază pentru personalul didactic se stabileşte conform tranşelor de vechime în învăţământ din H.G. nr. 38/2017, care prevede tranşe din 4 în 4 ani, la care se aplică majorările salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A mai susţinut că pârâtul datorează dobânda legală penalizatoare de la data naşterii dreptului la plata diferenţelor salariale şi până la data achitării acestor diferenţe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii- cadru nr. 153/2017 şi H.G. nr. 38/2017.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

Prin Sentinţa civilă nr. 259 din 11 martie 2020, Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 are, alături de art. 38 din acelaşi act normativ, natura unei norme tranzitorii menite să reglementeze drepturile salariale ale personalului bugetar între momentul intrării sale în vigoare şi cel al aplicării sale depline.

Dacă art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar şi vizează etapele ce trebuie parcurse pentru atingerea nivelului de salarizare prevăzut în anexa la această lege pentru anul 2022, art. 39 din acelaşi act normativ reglementează o ipoteză specială.

Astfel, acest din urmă text de lege se aplică numai personalului nou-încadrat, personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie sau autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, respectiv personalului promovat în funcţii sau în grade ori trepte profesionale.

Art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu are menirea de a extinde aplicabilitatea acestui articol la alte ipoteze, ci de a stabili o modalitate specială, derogatorie de la primele două alineate, de determinare a drepturilor salariale pentru personalul didactic nou-încadrat, încadrat în aceeaşi instituţie într-o funcţie de acelaşi fel sau care a fost promovat în grade profesionale, în etapa de aplicare tranzitorie a legii. Or, niciunul dintre membrii de sindicat reprezentaţi în cauză nu se regăseşte în vreuna dintre aceste ipoteze.

Astfel, toţi membrii de sindicat au fost angajaţi înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, aceştia neafirmând că au promovat într-un alt grad profesional. Cu privire la acest aspect, s-a reţinut că, în timp ce promovarea în grade profesionale se referă, în cazul personalului didactic, la grade didactice superioare, gradaţia în materie de salarizare are în vedere strict vechimea.

Dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd o ultraactivitate a vechii legi în ceea ce priveşte gradaţia de vechime, singurele trimiteri fiind la drepturile salariale aflate în plată la data intrării în vigoare a acestei legi, în sensul de cuantum al acestora.

De asemenea, art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte strict cuantumul salariului de bază, prevăzând că acesta este cel utilizat la data de 30 iunie 2017, fără a impune alte derogări de la Legea-cadru nr. 153/2017, cum ar fi cele relative la gradaţia de vechime, la care se aplică majorările prevăzute de art. 38 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

În plus, aşa cum rezultă din articolul unic al H.G. nr. 38/2017, acest act normativ nu reglementează aspecte precum condiţiile în care se realizează trecerea dintr-o tranşă de vechime în alta, ci strict acordarea unei majorări salariale şi cuantumul salariului de bază prin raportare la această majorare.

Faptul că H.G. nr. 38/2017 se referă, în vederea concretizării cuantumului salariului de bază rezultat în urma majorării, la gradaţii de vechime din 4 în 4 ani se explică prin modul reglementare a gradaţiei de vechime în vechea lege de salarizare, care însă nu a mai fost preluat în Legea-cadru nr. 153/2017.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea căii de atac a susţinut că membrii de sindicat trebuie să beneficieze de stabilirea drepturilor salariale prin utilizarea tranşelor de vechime prevăzute în anexa la H.G. 38/2017, respectiv a tranşelor de vechime din 4 în 4 ani.

Raportarea pentru stabilirea salariului de bază trebuie să se facă pentru un post similar, astfel cum acesta era în plată la data de 30 iunie 2017, conform H.G. nr. 38/2017.

În acest context, apelantul a subliniat că, începând cu 1 septembrie 2017, angajaţii din sistemul de învăţământ trebuie încadraţi pe funcţie, studii, grad didactic, tranşe de vechime în învăţământ din 5 în 5 ani şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă conform Legii-cadru nr. 153/2017.

Salariul trebuie însă stabilit conform H.G. nr. 38/2017 pentru o funcţie similară, pe tranşe de vechime în învăţământ din 4 în 4 ani, la care se vor adăuga majorările salariale prevăzute de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de apel.

Asupra admisibilităţii sesizării, instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, a arătat că procesul este în curs de judecată, în ultimă instanţă, întrucât se află pe rolul unei curţi de apel, ca instanţă de ultim grad în materia asigurărilor sociale.

Chestiunea de drept invocată este nouă, întrucât practica instanţelor judecătoreşti nu este conturată cu privire la această chestiune.

Asupra condiţiei de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, instanţa de sesizare a arătat că Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că: „Art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de «chestiune de drept». În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare” (paragraful 37 din Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).

Prin raportare la statuările din decizia evocată anterior, s-a apreciat că dispoziţiile art. 39 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (4

Existând argumente în susţinerea ambelor opinii, există riscul apariţiei unei practici neunitare cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Apelantul a apreciat că, începând cu 1 septembrie 2017, angajaţii din sistemul de învăţământ trebuie încadraţi pe funcţie, studii, grad didactic, tranşe de vechime în învăţământ din 5 în 5 ani şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă conform Legii-cadru nr. 153/2017.

Salariul de bază trebuie însă stabilit conform H.G. nr. 38/2017 pentru o funcţie similară, pe tranşe de vechime în învăţământ din 4 în 4 ani, la care se vor adăuga majorările salariale prevăzute de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru a elimina discriminările salariale din sistemul de învăţământ, legiuitorul a reglementat excepţia prevăzută la art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-a prevăzut că, până la aplicarea integrală a acestui act normativ, salariul de bază pentru personalul didactic se stabileşte conform tranşelor de vechime în învăţământ din H.G. nr. 38/2017, care prevede tranşe din 4 în 4 ani, la care se aplică majorările salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Intimatul nu a formulat un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

Completul de judecată al instanţei de sesizare a apreciat că stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ încadrat anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, pe durata aplicării tranzitorii a acestui act normativ, se face prin utilizarea gradaţiei de vechime de 4 ani prevăzută în anexa la H.G. nr. 38/2017.

În fundamentarea acestei opinii s-a arătat că art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 are, alături de art. 38 din acelaşi act normativ, natura unei norme tranzitorii, menite să reglementeze drepturile salariale ale personalului bugetar între momentul intrării în vigoare a acestui act normativ şi cel al aplicării sale depline.

Spre deosebire de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 care se referă la salariaţii angajaţi anterior intrării în vigoare a acestei legii, art. 39 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ reglementează o ipoteză specială, respectiv modalitatea de stabilire a salariului pentru personalul nou-încadrat, personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, respectiv a personalului promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale.

Art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu extinde aplicabilitatea acestui articolul la alte ipoteze, ci stabileşte o modalitate specială, derogatorie de la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, de determinare a drepturilor salariale pentru personalul didactic nou-încadrat, încadrat în aceeaşi instituţie într-o funcţie de acelaşi fel sau care a fost promovat în grade profesionale, în etapa de aplicare tranzitorie a legii.

Astfel, pentru această categorie de personal, salarizarea nu se stabileşte în raport cu salariul pentru o funcţie similară în plată, ci în raport cu nivelul utilizat la data de 30 iunie 2017 potrivit H.G. nr. 38/2017, care reglementează salariile pentru fiecare funcţie didactică din învăţământ, în funcţie de gradul didactic şi gradaţie.

Conform expunerii de motive din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2018 (O.U.G. nr. 91/2017), motivul pentru care a fost modificat art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 l-a constituit „dificultatea de încadrare a personalului didactic fără studii de specialitate pe funcţii similare, motivat de faptul că acestei categorii de personal i se întrerupe contractul individual de muncă la sfârşitul fiecărui an şcolar”.

Drept urmare, în condiţiile în care această categorie de personal este reîncadrată salarial în fiecare an şcolar, fără a exista întotdeauna funcţii similare în plată, legea a prevăzut cuantumul salariului pentru o astfel de funcţie.

Este adevărat că în cazul personalului didactic promovarea în grade se referă la promovarea în grade didactice superioare, fiind diferită de vechimea în funcţie sau de gradaţie, care are în vedere vechimea în muncă, conform art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, aşa cum s-a arătat anterior, art. 39 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede numai nivelul salariului, nu şi ipotezele în care acesta se modifică, conform art. 39 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

În acest sens, art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că „funcţia similară reprezintă o funcţie de acelaşi fel din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate, după caz, şi condiţii de muncă”.

Or, dacă funcţia similară în plată implică şi gradaţia identică, respectiv vechimea în muncă similară, în conformitate cu art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se realizează o reîncadrare salarială nu numai la promovarea în funcţie sau în grade ori trepte profesionale, ci şi la modificarea gradaţiei, în condiţiile în care art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că fiecărei funcţii, grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii.

De altfel, această soluţie este expres reglementată în art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, legiuitorul a prevăzut expres că, în ipoteza în care nu există o funcţie similară în plată, salariul se stabileşte şi în raport cu gradaţia de vechime în muncă.

Pentru personalul didactic, art. 38 alin. (4

Modalitatea de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017 rămâne similară cu cea a întregului personal bugetar, în sensul că, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi 1 septembrie 2020, drepturile salariale ale personalului didactic se acordă prin raportare la modalitatea anterioară de stabilire a salariului, respectiv în funcţie de nivelul prevăzut în H.G. nr. 38/2017, în ipoteza în care a operat o modificare a tranşei de vechime în învăţământ, la care se aplică majorările prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, de câte 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, conform art. 38 alin. (4

Curţile de Apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara au comunicat că nu au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Curtea de Apel Cluj a comunicat că a identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Curţile de Apel Bucureşti, Cluj, Ploieşti şi Suceava au comunicat punctele de vedere ale judecătorilor din care au rezultat două opinii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ se face, pe durata aplicării tranzitorii a Legii-cadru nr. 153/2017, prin utilizarea gradaţiei de vechime de 5 ani prevăzute în acest act normativ, indiferent de data încadrării personalului didactic, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 (Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale).

Într-o a doua opinie, s-a apreciat că stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ se face, pe durata aplicării tranzitorii a Legii-cadru nr. 153/2017, prin utilizarea gradaţiei de vechime de 4 ani prevăzute în anexa la H.G. nr. 38/2017 (Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă, Tribunalul Suceava – Secţia I civilă, Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia I civilă).

În sensul primei opinii a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 315 din 24 martie 2020, în Dosarul nr. 2.650/100/2019 (rămasă definitivă prin neapelare), prin care Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, reţinând că nu se poate determina cuantumul salariului de bază al personalului didactic, în temeiul H.G. nr. 38/2017.

În sensul celei de-a doua opinii au fost pronunţate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive:

Curtea de Apel Cluj a mai comunicat că pe rolul său se află 7 cauze similare şi 4 cauze în care s-a suspendat judecata, potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în chestiunea de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate.

Prin Decizia nr. 41 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 25 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 3

Prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, a stabilit că: majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018; pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. În considerentul de la paragraful 65 din această decizie s-a reţinut că: „În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, prin art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este de precizat că salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite.”

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă şi că stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ încadrat anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 se face, pe durata aplicării tranzitorii a acestui act normativ, prin utilizarea gradaţiei de vechime de 4 ani prevăzute în anexa la H.G. nr. 38/2017.

Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

Primele trei condiţii formale prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la o curte de apel, instanţa învestită cu soluţionarea apelului urmează să judece conflictul de muncă în ultimă instanţă, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, cauza ce face obiectul judecăţii aflându-se în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Cluj, titulara sesizării.

Sintagma „chestiune de drept” la care face referire textul de lege anterior redat trebuie pusă în corelaţie cu gradul de dificultate pe care îl ridică aceasta, nefiind suficient să fie identificată, în soluţionarea unei cauze, o problemă litigioasă, chiar având caracter de noutate, dacă ea nu este susceptibilă, prin aspectele relevate, de a declanşa mecanismul privind preîntâmpinarea unei jurisprudenţe neunitare.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, pentru a fi justificată intervenţia instanţei supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudenţe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile şi controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepţiuni deopotrivă de justificate faţă de imprecizia redactării textului legal. Deopotrivă, chestiunea de drept disputată ar putea fi determinată de imposibilitatea compatibilizării unor principii care ar fi incidente speţei, de imposibilitatea determinării regulii aplicabile, recurgându-se la metodele de interpretare logică.

În acest sens, jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în legătură cu această cerinţă a statuat că: „în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018).

Raportat la aceste exigenţe, care circumstanţiază noţiunea de chestiune de drept căreia i se poate da dezlegare în cadrul mecanismului hotărârii prealabile, se constată că ele sunt respectate în cadrul sesizării de faţă.

Modalitatea de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor tranzitorii prevăzute de art. 39 alin. (6) coroborat cu art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (4

Chestiunea de drept este evident nouă, împrejurare ce rezultă din corespondenţa purtată cu curţile de apel din care rezultă că majoritatea instanţelor nu au avut încă litigii cu acest obiect, emiţând doar puncte de vedere.

De asemenea chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a sesizării, se impune analizarea pe fond a chestiunii de drept cu privire la care se solicită o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Legea-cadru nr. 153/2017 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017 şi are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, de la această dată drepturile salariale ale acestei categorii de personal fiind reglementate exclusiv de acest act normativ.

În ceea ce priveşte salarizarea, noul act normativ a prevăzut la art. 9 că salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare, sporurile şi alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru funcţiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I-IX, expresiile relevante din perspectiva salarizării fiind definite la art. 7.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariile de bază sunt diferenţiate pe funcţii, grade/trepte şi gradaţii, fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I-IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a instituit obligativitatea reîncadrării personalului, iar la art. 36 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ s-a prevăzut cu caracter de principiu că, la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38. În cazul în care funcţia deţinută nu se regăseşte în prezenta lege, reîncadrarea se face pe una dintre funcţiile prevăzute în anexe.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, iar conform alin. 2 lit. a) al aceluiaşi articol, începând cu data de 1 iulie 2017, „se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, cu excepţiile de la literele b) şi c).

În ceea ce priveşte personalul din învăţământ, categorie profesională la care se referă sesizarea, art. 3

Conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 90/2017), art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea- cadru nr. 153/2017 a fost modificat, având următorul cuprins: „d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);”.

Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2018 (O.U.G. nr. 91/2017), art. 38 alin. (3) lit. d) a fost modificat, având următorul cuprins: „d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preunive