Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.136/1/2020, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile formulate de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă în Dosarul nr. 3.817/62/2018.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile au depus, în termen legal, puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 15 iunie 2020, în Dosarul nr. 3.817/62/2018, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă actualizarea bazei de calcul al pensiei la care face referire art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 223/2015), cu luarea în considerare a art. 60 din aceeaşi lege, trebuie raportată la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), şi dacă această raportare poate semnifica diminuarea bazei de calcul alese de viitorul pensionar militar, pentru cele 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 august 2020, cu nr. 2.136/1/2020, termenul de judecată fiind stabilit la 26 octombrie 2020.

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – Secţia I civilă, la data de 13 noiembrie 2018, cu nr. 3.817/62/2018, contestatorul X a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia de Contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, anularea Hotărârii nr. xxxxx din 20 septembrie 2018 emise de Comisia de Contestaţii, a Deciziei de pensie nr. xxxxxx din 1 august 2018 emise de Casa de Pensii Sectorială, obligarea acestei intimate să emită o decizie de pensie prin care, la stabilirea bazei de calcul al pensiei, să valorifice ca atare: media veniturilor salariale din intervalul iulie-decembrie 2017, pentru care a optat odată cu depunerea cererii de pensionare; valoarea de referinţă sectorială stabilită la art. 4 din Ordinul nr. 1.549 din 24 iulie 2018 emis de procurorul general al Parchetului xxx, corespunzător aceleiaşi perioade alese (463,5 lei); vechimea reală în serviciu ca militar activ, care să includă şi luna iunie 1999, respectiv perioada 15 septembrie 2007 – 1 martie 2008, cu plafonarea pensiei nete rezultate în raport cu media veniturilor salariale nete corespunzătoare lunilor iulie-decembrie 2017 alese, şi nu plafonarea la nivelul ultimului salariu net de la data deschiderii drepturilor de pensie. Contestatorul a mai solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor dintre pensia netă acordată prin Decizia nr. xxxxxx/1 din 1 august 2018 şi cuantumul net stabilit de noua decizie de pensionare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, pentru fiecare lună în parte, până la achitarea lor efectivă.

În motivarea cererii a arătat că, fiind trecut în rezervă prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.P. xxx din 30 mai 2018, în baza art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 80/1995), Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a emis Decizia de pensie nr. xxxxxx/1 din 1 august 2018, potrivit art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015.

Sub aspectul chestiunii care interesează prezenta sesizare, contestatorul a arătat că determinarea cuantumului pensiei a fost realizată pe baza altor elemente salariale decât cele reale. Susţine că media brută a veniturilor salariale obţinute în lunile iulie-decembrie 2017, potrivit fluturaşilor de salariu, a fost mai mare decât cea avută în vedere de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, care a făcut aplicarea art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Se mai arată că art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 conţine două elemente de natură a se exclude reciproc, ceea ce face ca prevederea în sine să fie lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, contrar dispoziţiilor art. 8 alin. (4) teza întâi şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000). Astfel, prin actualizarea la data deschiderii drepturilor de pensie a soldelor/salariilor lunare brute realizate este anihilat orice beneficiu pe care l-ar obţine solicitantul de pensie prin alegerea celor 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, dat fiind că astfel baza de calcul va fi raportată întotdeauna doar la venitul din luna trecerii în rezervă.

Contestatorul a formulat şi o cerere de modificare a pretenţiilor iniţiale, prin care a precizat cel de-al doilea capăt de cerere, solicitând obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale să emită o decizie de pensie prin care să stabilească baza de calcul al pensiei luând în considerare: media veniturilor salariale din intervalul iulie- decembrie 2017, pentru care a optat odată cu depunerea cererii de pensionare; valoarea de referinţă sectorială stabilită la art. 4 din Ordinul nr. 1.549 din 24 iulie 2018 emis de procurorul general al Parchetului xxx corespunzător aceleiaşi perioade alese (463,5 lei); vechimea reală în serviciu ca militar activ, care să includă şi luna iunie 1999, respectiv perioada 15 septembrie 2007 – 1 martie 2008, cu plafonarea pensiei nete rezultate în raport cu media veniturilor salariale nete corespunzătoare lunilor iulie-decembrie 2017 alese, şi nu plafonarea la nivelul ultimului salariu net de la data deschiderii drepturilor de pensie.

În motivarea acestei cereri a arătat că, din înscrisurile depuse la dosar, reiese că înţelesul pe care intimatele îl dau noţiunii de actualizare la data deschiderii drepturilor de pensie este acela de limitare a pensiei la nivelul ultimului salariu net obţinut în luna trecerii în rezervă, ceea ce contravine intenţiei legiuitorului, întrucât raţiunea pentru care a fost prevăzut dreptul de a fi alese cele 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate este aceea de a permite persoanei care se retrage din activitate să obţină o pensie militară cât mai avantajoasă, or, câtă vreme nicăieri în cuprinsul actului normativ nu sunt prevăzute excepţii/derogări de la acest principiu, interpretarea intimatelor face ca respectivul beneficiu să dispară, dat fiind că pensia netă nu va putea niciodată să depăşească ultimul salariu net, inclusiv atunci când media veniturilor salariale nete din perioada de referinţă aleasă este superioară acesteia din urmă.

Prin Sentinţa civilă nr. 654/MAS din 27 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă, s-a respins contestaţia, reţinându-se, în esenţă, că din analiza situaţiei soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază din care se constituie baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare, care reflectă aceste sume pentru perioada aleasă de contestator (iulie 2017 – decembrie 2017), rezultă că sumele menţionate corespund unei valori de referinţă sectorială de 405 lei, media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate pentru anul 2022, conform anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, fiind de x lei, iar venitul net aferent mediei soldelor/salariilor lunare brute fiind de y lei.

Intimata nu putea ignora la stabilirea pensiei, conform criteriilor Legii nr. 223/2015, un document emis de unitatea militară în cadrul căreia şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu contestatorul, document din care rezultă datele indicate chiar de petent în vederea determinării cuantumului pensiei de serviciu, respectiv perioada solicitată de acesta. Astfel, nu putea avea în vedere documentele care dovedesc plata efectivă a sumelor datorate cu titlu de solde/salarii (fluturaşii de salariu), ci documentul oficial emis de unitatea militară.

Modalitatea de calcul al pensiei militare de stat decurge din lege, iar instrumentul doveditor este adeverinţa emisă de fostul angajator, care trebuie să fie valorificată de instituţia abilitată în acest sens. Aşadar, în raport cu datele speţei, faţă de conţinutul adeverinţei pe baza căreia s-au emis ultima decizie şi hotărârea comisiei de contestaţii atacate, nu se poate stabili o încălcare a principiilor de drept în procedura de recalculare a pensiei contestatorului.

Pârâta a ţinut cont de toate criteriile prevăzute de lege, respectiv baza de calcul prevăzută de art. 28 din Legea nr. 223/2015 şi vechimea în muncă cumulată, astfel încât nu există niciun indiciu potrivit căruia pensia ar fi fost greşit calculată.

În ceea ce priveşte plafonarea pensiei nete, conform art. 60 din Legea nr. 223/2015, instanţa a reţinut că în mod corect casa de pensii a plafonat pensia netă la nivelul mediei veniturilor cuprinse în baza de calcul al pensiei, iar nu la nivelul ultimului salariu net de la data deschiderii drepturilor de pensie, cum susţine contestatorul. Astfel, textul legal invocat prevede la alineatul (1) că, la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul, susţinând nelegalitatea sentinţei. În motivarea apelului, sub aspectul bazei de calcul al pensiei, a învederat că atât „fluturaşii de salariu”, cât şi „situaţia soldelor lunare realizate la funcţia de bază” provin dintr-o sursă unică, iar, câtă vreme cuantumul drepturilor salariale brute/nete reflectate de „fluturaşii de salariu” nu a fost contestat de nimeni, nu au fost prezentate argumente care să justifice înlăturarea acestora.

De asemenea invocă cuprinsul Adresei nr. xxxx/VI-1/2019 din 20 ianuarie 2019 a U.M. 02520 Bucureşti, în cadrul căreia s-au menţionat drepturile salariale brute/nete calculate pe baza valorii de referinţă sectoriale majorate la suma de 463,5 lei, cuvenite contestatorului în fiecare lună din intervalul iulie-decembrie 2017, pentru care a optat în vederea determinării bazei de calcul al pensiei. Apreciază că acest act evidenţiază într-o manieră indubitabilă că limitarea pensiei nete se face exclusiv la nivelul salariului net în plată din ultima lună de activitate, şi nu prin raportare la media veniturilor cuprinse în baza de calcul al pensiei, cum a susţinut, contrar realităţii, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, având în vedere că pensia netă s-a menţinut la acelaşi cuantum (egal cu ultimul salariu din luna iunie 2018). Pensia netă a rămas nemodificată şi la nivelul ultimului salariu încasat în luna trecerii în rezervă, chiar dacă a doua fişă de calcul al pensiei a fost refăcută pe baza valorii de referinţă sectorială majorate.

Acesta este practic sensul dat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale „actualizării la data deschiderii drepturilor de pensie” a veniturilor salariale incluse în baza de calcul al pensiei, interpretare ce conduce la o contradicţie flagrantă între termenii reglementaţi în cadrul aceluiaşi alineat (1) al art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu consecinţa imposibilităţii aplicării coerente a respectivelor prevederi normative: o parte a textului o anihilează pe cealaltă (alegerea perioadei devine pur formală, fiind lipsită de orice consecinţe juridice), fapt care contravine exigenţelor constituţionale în materie de claritate şi previzibilitate a legii.

Prin lipsa de precizie a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, instanţa s-a aflat în imposibilitate de a analiza corespunzător întinderea, conţinutul şi modalitatea în care trebuia efectuată „actualizarea la data deschiderii drepturilor de pensie” a veniturilor salariale incluse în baza de calcul prin raportare la dreptul dat în acelaşi timp de legiuitor la alegerea celor 6 luni de referinţă din ultimii 5 ani de activitate, limitându-se să preia susţinerea potrivit căreia „actualizarea” s-a făcut pentru anul 2022, conform Legii-cadru nr. 153/2017, interpretare vădit eronată şi lipsită de fundamentul normativ corelativ.

Apelantul susţine în continuare că, aplicând dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, a optat pentru includerea în baza de calcul al pensiei a veniturilor salariale obţinute în lunile iulie-decembrie 2017. Din actele dosarului rezultă cu certitudine că, dacă intimata ar fi respectat opţiunea contestatorului, cuantumul pensiei ar fi fost unul vădit superior faţă de cel stabilit prin decizia de pensionare emisă şi contestată.

În motivarea apelului, contestatorul a reluat şi celelalte argumente din cererea de chemare în judecată.

Intimatele-pârâte Casa de Pensii Sectorială şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că intimata Casa de Pensii Sectorială a valorificat întocmai datele din documentele justificative care se regăsesc la dosarul de pensionare înaintat de Parchetul xxx, cu Adresa nr. xxxx/VI/I/2018.

Adresa nr. xxxx/VI/I/2019 emisă de U.M. 02520 Bucureşti, care cuprinde veniturile obţinute de către contestator în perioada iulie 2017 – decembrie 2017, nu poate constitui o bază de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

La termenul din 22 mai 2020 instanţa, din oficiu, a pus în discuţie necesitatea sesizării instanţei supreme, în procedura prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015.

Prin Încheierea din 15 iunie 2020, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.

Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru argumentele expuse în continuare.

Completul de judecată este constituit la nivelul unei curţi de apel şi este învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel), conform prevederilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), şi ale art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, privind actualizarea bazei de calcul al pensiei, coroborat cu art. 60 din aceeaşi lege, privind plafonarea pensiei nete, şi cu art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest sens, interesează pretenţiile contestatorului privind emiterea unei noi decizii de pensie prin care, la stabilirea bazei de calcul al pensiei, să valorifice media veniturilor salariale din intervalul iulie-decembrie 2017, pentru care a optat odată cu depunerea cererii de pensionare, cu plafonarea pensiei nete rezultate în raport cu media veniturilor salariale nete corespunzătoare lunilor iulie-decembrie 2017 alese, şi nu cu plafonarea la nivelul ultimului salariu net de la data deschiderii drepturilor de pensie.

Curtea a apreciat că există o chestiune de drept ce se impune a fi dezlegată, aceasta fiind una veritabilă, existând posibilitatea unor interpretări diferite ale textului de lege – art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, partea introductivă, în condiţiile în care, pe de o parte, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu a cunoscut o modificare, în mod similar dispoziţiilor art. 60 din acelaşi act normativ, care a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017), apreciindu-se că nu există o corelare a celor două texte de lege, ca urmare a modificărilor suferite de art. 60; pe de altă parte, rezultă o dificultate de interpretare, în condiţiile în care art. 28 alin. (1) este cuprins într-o lege anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, astfel încât se impune a se stabili, dincolo de orice dubiu, dacă se impune sau nu corelarea textelor de lege menţionate.

De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 se arată motivele adoptării acesteia: „În condiţiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede creşteri anuale semnificative ale salariilor, neadoptarea prezentului act normativ, astfel încât actualizarea pensiilor de serviciu să nu se mai realizeze în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate, ar produce efecte negative considerabile asupra bugetului de stat, din care sunt suportate.”

Iniţial, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 permitea viitorului pensionar militar să îşi aleagă ca bază de calcul al pensiei veniturile brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar, urmând ca media acestor venituri să fie actualizată la data deschiderii dreptului de pensie. În acelaşi timp, art. 60 din acelaşi act normativ, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, dispune plafonarea pensiei nete la media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, prevăzută de art. 28 alin. (1).

Prin urmare, se pune problema dacă noţiunea de „actualizare” semnifică întotdeauna majorarea bazei de calcul al pensiei alese de titularul cererii de pensie sau poate semnifica şi diminuarea acesteia şi, în această din urmă ipoteză, care ar mai fi relevanţa beneficiului acordat de lege, a alegerii de către titular a veniturilor realizate în 6 luni din ultimii 5 ani de activitate, din moment ce această bază este plafonată la veniturile în plată la data deschiderii dreptului de pensie.

Astfel, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, anterior modificării acesteia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, „Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie (…)”.

În acest context, alegerea de către titular a veniturilor realizate în 6 luni din ultimii 5 ani de activitate se corela cu textul de lege mai sus citat.

Or, după modificarea acestuia şi plafonarea pensiei nete, dispoziţiile privind actualizarea bazei de calcul al pensiei din art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 au rămas în aceeaşi formă, pierzându-se beneficiul recunoscut cadrelor militare, care se văd în situaţia în care, deşi au ales ca bază de calcul al pensiei 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate în care au obţinut venituri superioare celorlalte luni, pensia netă este mai mică decât media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate.

Problema de drept enunţată este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

După cum s-a subliniat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerinţa noutăţii este îndeplinită şi atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări, chiar dacă nu recent intrate în vigoare, dacă instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate (spre exemplu, Decizia nr. 80 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 23 ianuarie 2018).

În speţă, este vorba despre un act normativ modificat succesiv, prin care s-a reglementat modul de stabilire şi acordare a pensiei militare de stat, baza de calcul al pensiei, actualizarea acesteia şi plafonarea cuantumului pensiei, iar această problemă de drept nu a mai făcut obiectul unei analize şi al unei dezlegări jurisprudenţiale, neputându-se vorbi despre cristalizarea unei practici judiciare în această privinţă.

Apelantul-contestator a apreciat că o astfel de sesizare ar fi admisibilă, deoarece dezlegarea problemei de drept este absolut necesară pentru soluţionarea cauzei, concretizându-se atât în modalităţi diferite de interpretare a textelor de lege incidente, cât şi în existenţa unor sincope în corelarea cu celelalte dispoziţii legale în vigoare, cu finalitatea stabilirii în mod corect a bazei de calcul al pensiei militare, în condiţiile coexistenţei dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015, care stabileşte baza de calcul al pensiei prin raportare la 6 luni consecutive alese din ultimii 5 ani de activitate şi actualizarea acesteia la data deschiderii drepturilor de pensie, ale art. 60 din acelaşi act normativ, care prevede limitarea pensiei nete militare de stat la media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabileşte, începând cu 1 ianuarie 2018, limita maximă a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare.

De asemenea, apelantul-contestator a susţinut că dispoziţiile legale în discuţie trebuie interpretate în sensul ca la stabilirea bazei de calcul al pensiei prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 să se ia în considerare media veniturilor salariale obţinute de contestator în intervalul iulie-decembrie 2017, pentru care a optat odată cu depunerea cererii de pensionare, cu plafonarea pensiei nete rezultate în raport cu această medie a veniturilor salariale, iar nu cu plafonarea la nivelul ultimului salariu net de la data deschiderii drepturilor de pensie.

Intimatele Casa de Pensii Sectorială şi Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale au apreciat că nu este oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivat de faptul că speţa se referă la un text de lege care nu a suferit nicio modificare de la data intrării în vigoare a legii şi până în prezent şi care nu generează dificultăţi de interpretare, norma juridică fiind clară, în sensul că actualizarea bazei de calcul prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 trebuie raportată la dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Legiuitorul stabileşte cu precizie că baza de calcul este formată din media soldelor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate alese de viitorii beneficiari ai drepturilor de pensie, care trebuie actualizate în raport cu prevederile legale din domeniul salarizării, în vigoare la data la care drepturile de pensie au fost deschise.

Actualizarea se referă la transpunerea la data deschiderii drepturilor de pensie a fiecărui element component al soldei lunare brute realizate la funcţia de bază, astfel cum a fost identificat în statele de plată ale fiecărei luni din cele 6 luni consecutive alese pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei, conform prevederilor legale care reglementează salarizarea personalului militar de la acea dată, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017.

Faptul că baza de calcul al pensiei contestatorului a rămas neschimbată este justificat de aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale ale procurorilor militari, inclusiv ale apelantului-contestator, nu au mai fost calculate în raport cu valoarea de referinţă sectorială, fiind limitate la indemnizaţiile de încadrare lunară prevăzute pentru anul 2022. În consecinţă, actualizarea la data deschiderii dreptului de pensie a salariilor brute realizate de apelantul-contestator în perioada iulie-decembrie 2017, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, a însemnat, în fapt, limitarea acestora în raport cu dispoziţiile de salarizare aplicabile pentru 2022.

După comunicarea raportului, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile au depus, în termen legal, puncte de vedere asupra chestiunii de drept, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării.

Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 3.817/62/2018 a reţinut că dispoziţiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că operaţiunea de actualizare a bazei de calcul al pensiei la data deschiderii drepturilor de pensie, prevăzută în partea introductivă a art. 28 alin. (1), coroborat cu art. 60 din Legea nr. 223/2015, trebuie raportată la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi nu poate fi raportată exclusiv la media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în cele 6 luni consecutive la alegerea persoanelor îndreptăţite din ultimii 5 ani de activitate.

Baza de calcul al pensiei este raportată la prevederile legale din domeniul salarizării, în vigoare la data la care drepturile de pensie au fost deschise. Aceste prevederi erau cuprinse la data deschiderii dreptului de pensie al contestatorului – 1 iulie 2018 – în Legea-cadru nr. 153/2017. Art. 38 alin. (6) din acest act normativ prevede că: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.”

În speţă, baza de calcul aleasă de contestator a depăşit indemnizaţiile de încadrare lunare prevăzute pentru anul 2022 pentru un procuror militar în funcţie, motiv pentru care ea a fost limitată la aceste indemnizaţii, care reprezintă, în acelaşi timp, venitul net obţinut de contestator începând cu 1 ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, actualizarea bazei de calcul al pensiei la data deschiderii drepturilor de pensie, începând cu data de 1 ianuarie 2018, poate semnifica diminuarea bazei de calcul alese de viitorul pensionar militar, pentru cele 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, în ipoteza în care aceasta depăşeşte soldele de funcţie stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022.

Această interpretare este în acord cu principiul aplicării imediate a legii noi, de natură a înlătura orice inexactitate privind modul de stabilire a bazei de calcul al pensiei pentru viitor.

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat opinii teoretice ale magistraţilor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, dar nu au identificat hotărâri judecătoreşti în materie.

Din relaţiile transmise a rezultat existenţa a două puncte de vedere diferite referitoare la actualizarea bazei de calcul al pensiei, la care face referire art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Astfel, în opinia majoritară instanţele au apreciat că dispoziţiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că operaţiunea de actualizare a bazei de calcul al pensiei la data deschiderii drepturilor de pensie, prevăzută în partea introductivă a art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, coroborat cu art. 60 din aceeaşi lege, trebuie raportată la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar nu exclusiv la media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în cele 6 luni consecutive la alegerea persoanelor îndreptăţite din ultimii 5 ani de activitate.

Baza de calcul al pensiei este raportată la prevederile legale din domeniul salarizării, în vigoare la data la care drepturile de pensie au fost deschise. Aceste prevederi erau cuprinse la data deschiderii dreptului de pensie al contestatorului – 1 iulie 2018 – în Legea-cadru nr. 153/2017. Faţă de prevederile art. 38 alin. (6) din acest act normativ, actualizarea bazei de calcul al pensiei la data deschiderii drepturilor de pensie, începând cu data de 1 ianuarie 2018, poate semnifica diminuarea bazei de calcul alese de viitorul pensionar militar, pentru cele 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, în ipoteza în care aceasta depăşeşte soldele de funcţie stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022.

Într-o altă opinie, singulară, s-a considerat că actualizarea bazei de calcul al pensiei la care face referire art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, cu luarea în considerare a art. 60 din acelaşi text de lege, nu trebuie raportată la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât aceasta se referă strict la salarizare, iar nu şi la dreptul la pensie, reglementat de Legea nr. 223/2015. De asemenea, a fost exprimată opinia că nu există nicio neconcordanţă între art. 28 şi 60 din Legea nr. 223/2015, întrucât la reglementarea bazei de calcul al pensiilor militare legiuitorul a pornit de la premisa că soldele/salariile lunare brute realizate la funcţia de bază ale persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c) din Legea nr. 223/2015 au cunoscut o creştere succesivă, şi nu o diminuare, tocmai de aceea a prevăzut că media celor 6 luni alese se va actualiza la data deschiderii dreptului de pensie. Ca urmare a modificărilor succesive ale legii, s-a modificat conţinutul soldei/salariului lunar de bază al funcţiei, dar niciodată cuantumul acestora nu s-a micşorat ca urmare a recalculării, ci, eventual, suma în plus existentă la data recalculării a fost acordată sub formă de sumă compensatorie, inclusă în salariul lunar brut realizat. În raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (6

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

Din verificările efectuate rezultă că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat, în repetate rânduri, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Astfel, respingând excepţiile de constituţionalitate invocate, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 852 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 27 martie 2020, următoarele:

Analizând aceste dispoziţii de lege, Curtea, prin Decizia nr. 244 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 24 iulie 2019, paragrafele 15 şi 16, a reţinut că art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 instituie pentru militari/poliţişti/funcţionari publici cu statut special o normă de favoare în raport cu alte categorii de pensionari în ceea ce priveşte stabilirea pensiei, anume aceea de a-şi putea alege perioada de 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate în raport cu care se calculează media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, medie ce reprezintă baza de calcul al pensiei. Potrivit textului de lege criticat, dreptul de opţiune se poate exercita o singură dată. Având în vedere că dreptul de opţiune în vederea stabilirii bazei de calcul al pensiei are la bază o normă de favoare, Curtea a considerat că legiuitorul este liber să stabilească condiţiile exercitării acestui drept, impunând unele limite, aşa cum este şi cea prevăzută de art. 28 alin. (10) din Legea nr. 223/2015.

În prezenta cauză, Curtea observă că pretinsa discriminare şi încălcarea dreptului de proprietate, invocate de autorii excepţiei, nu vizează aspecte intrinseci dispoziţiilor de lege criticate, ci sunt rezultatul unor alegeri mai puţin favorabile, ce decurg din lipsa de cunoaştere a legii, despre care aceştia afirmă că nu este clară. Or, Curtea constată că normele de lege pe care autorii excepţiei arată că nu le cunosc sunt, în realitate, actele normative referitoare la salarizare ce le-au fost aplicabile în timpul desfăşurării activităţii profesionale, dar acestea nu constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că instanţa de contencios constituţional nu le poate analiza.”

De asemenea, prin Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 7 mai 2019, Curtea a reţinut că:

În continuare, Curtea observă că autorii pretind că expresiile actualizate şi actualizarea din conţinutul art. 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 223/2015 încalcă exigenţele de claritate a legii impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Curtea reţine că absenţa unei definiţii nu reprezintă, în mod necesar, un impediment pentru destinatarii legii de a-şi adapta conduita la prescripţiile acesteia. Într-adevăr, aşa cum a subliniat Curtea Constituţională, urmând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Ca atare, soluţionarea pretinsei neclarităţi a expresiilor indicate de către autori reprezintă un atribut al puterii judecătoreşti, astfel încât critica formulată din perspectiva art. 1 alin. (3) din Constituţie nu poate fi primită.”

Prin Decizia nr. 863 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 22 iulie 2020, s-a reţinut că:

Prin urmare, eventualele diferenţe negative apărute ca urmare a recalculării nu reprezintă o consecinţă a unor norme presupus arbitrare, ci sunt consecinţe inevitabile ale implementării deciziei legiuitorului de a reinstitui pensiile de serviciu pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, soluţie care, aşa cum s-a menţionat anterior, este legitimă şi constituţională.”

Totodată, prin Decizia nr. 849 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 13 martie 2020, instanţa de contencios constituţional a reţinut că:

Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat, asupra fondului sesizării, că baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate, prin transpunerea fiecărui element component al soldei/salariului lunar brut realizat la funcţia de bază, stabilit potrivit legilor de salarizare în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, fără a se face distincţie după cum acest cuantum brut actualizat este mai mare sau mai mic faţă de cel al soldelor/salariilor lunare brute realizate în perioada aleasă de viitorul pensionar, ceea ce poate semnifica inclusiv diminuarea bazei de calcul alese, în măsura în care, la data deschiderii drepturilor de pensie, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, pensia militară de stat netă, calculată conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015, după deducerea impozitului pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare, este plafonată la cuantumul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, deja actualizate, conform art. 28 alin. (1), la data deschiderii dreptului de pensie.

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constată că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Conform art. 520 alin. (1) şi (2) din acelaşi normativ, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor, iar cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza în ultimă instanţă; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea să fie o veritabilă problemă de drept şi să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că, prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de trimitere, s-a solicitat anularea unei hotărâri emise de Comisia de Contestaţii şi a unei decizii de pensie emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, acest litigiu de asigurări sociale fiind judecat de curtea de apel în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 2 şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, este îndeplinită cerinţa ca problema de drept să fie nouă şi asupra chestiunii de drept să nu se fi pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici să facă obiectul unui recurs