ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 125/ A din 27 aprilie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca

nefondat apelul declarat de inculpata I.M.G. împotriva sentinței penale nr. 44

din 08 martie 2012 a Tribunalului Călărași.

A fost obligată

apelanta la cheltuieli judiciare stat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală din 20 august 2007,

Tribunalul de Land pentru cauze penale Viena a dispus condamnarea petentei I.M.G.

pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 83 alin. (1) și

infracțiunea de distrugere de bunuri prev. de art. 125 C. pen. austriac și

achitarea pentru infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 216 și vătămare

corporală prev. de art. 83 alin. (1) din același act normativ austriac. Prin

aceeași hotărâre s-a disjuns cauza față de I.M.G. pentru infracțiunea de comerț

transfrontalier de prostituție prev. de art. 217 alin. (1) și (2) C. pen.

austriac, constând în aceea că, la data de 27 decembrie 2004 a obligat-o pe

partea vătămată P.G. să practice prostituția în Austria și infracțiunea de

reținere de înscrisuri, prev. de art. 229 din același C. pen., constând în

aceea că a reținut pașaportul părții vătămate menționate.

La cererea

Parchetului din Viena, Curtea de Apel București, prin încheierea din 14

ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 83/2/2009, a dispus preluarea judecării

acestor fapte privind pe inculpata I.M.G., apreciindu-se că acestea corespund

infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind îndeplinite și

condițiile prev. de art. 8 pct. 1 lit. a), b), f) din Convenția Europeană

privind transferul de proceduri în materie penală, stabilindu-se că, prin

sentința penală nr. 27/2009 a Curții de Apel București că Tribunalul Călărași

este competent să soluționeze cauza în primă instanță.

Prin sentința penală nr.

102/2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, modificată prin decizia penală nr. 51/A/2010

a Curții de Apel București, inculpata I.M.G. a fost condamnată la o pedeapsă

rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13

alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și furt calificat, prev. de art.

208 alin. (1) și (2) - 209 alin. (2) lit. b C. pen. și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, iar

în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, începând de la

data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost admisă cererea

de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.G. și obligată inculpata de

plata sumei de 10.000 lei, daune morale și la restituirea către aceasta a

pașaportului personal seria x emis de către S.P.C.E.E.P.S. Călărași la data de

8 decembrie 2004. În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpată a sumei de 900 euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunii prev. de art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. În fapt, s-a reținut că, în

perioada decembrie 2004-ianuarie 2005, inculpata I.M.G. a recrutat,

transportat, găzduit și obligat pe partea vătămată P.G. să practice prostituția

în Austria, prin amenințare, violență și profitând de imposibilitatea acesteia

de a se apăra, sustrăgându-i și actele de identitate.

Prin cererea

formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, petenta I.M.G.,

condamnată în lipsă, a solicitat rejudecarea cauzei, în temeiul disp. art. 522

1

C. proc. pen., motivând că a lipsit la judecarea cauzei. Prin sentința penală nr.

90/2011 Tribunalul Călărași a respins cererea condamnatei I.M.G., de rejudecare

după extrădare. În motivare s-a reținut că, pe durata procedurilor judiciare,

inculpata a fost arestată preventiv de la 16 iunie 2007 la 30 august 2007, a

participat la ședințele de judecată derulate în fața Tribunalului din Viena,

unde a și fost asistată de apărător din oficiu și traducător, fiind audiată la

30 august 2007 și 4 iulie 2007, inclusiv cu privire la cele două fapte care au

constituit obiectul judecății instanței penale române. De asemenea, s-a

argumentat că, odată ce petenta a dat declarații în fața instanței austriece,

participând la interogatoriul martorilor, iar lipsa sa de la judecată în fața

instanțelor române nu sunt imputabile autorităților judiciare române, au fost

respectate dispozițiile art. 6 paragraful 3 din Convenție, dreptul la in proces

echitabil.

Împotriva sentinței

Tribunalului Călărași a declarat apel condamnata I.M.G., iar prin decizia

penală nr. 251/A/2011 Curtea de Apel București, secția II-a penală, a respins

ca nefondată menționata cale de atac. S-a motivat că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, iar lipsa inculpatei de la judecată nu se datorează

unor motive imputabile autorităților judiciare române, cu atât mai mult cu cât

a fost reprezentată de apărători aleși, iar în fața instanței austriece a dat

declarații și a participat la interogatoriul martorilor, în prezența unui

apărător și a unui translator, fiindu-i respectate drepturile procesuale,

astfel că nu se impune admiterea cererii sale de rejudecare după extrădare.

Prin decizia penală nr.

4613/2011 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus

admiterea recursului declarat de condamnata I.M.G., s-a casat decizia penală nr.

251/A/2011 a Curții de Apel București și a sentinței penale nr. 90/2011 a

Tribunalului Călărași și s-a trimis cauza spre rejudecarea cererii formulate de

către condamnată.

Prin încheierea din

12 decembrie 2011, dată de Tribunalul Călărași, secția penală, a dispus

admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de

către condamnata I.M.G., dat fiind faptul că dispozițiile art. 522

1

C.

proc. pen., instituie posibilitatea unei persoane judecate și condamnate în

lipsă de a fi rejudecată după extrădare, la cererea sa dar, din examinarea

tuturor probelor existente în Dosarul penal nr. 803/116/2009 - în ambele faze

procesuale - a rezultat că petenta condamnată I.M.G. nu poate fi considerată o

persoană judecată și condamnată în lipsă în înțelesul art. 522

1

C.

proc. pen. ca să poată beneficia de rejudecarea cauzei. Este adevărat că

Tribunalul Călărași, în prezenta cauză, la data de 12 decembrie 2011, a constatat caracterul definitiv al hotărârii de condamnare a petentei condamnate I.M.G., a

verificat îndeplinirea scopului extrădării acesteia, așa după cum a verificat

modul în care s-a desfășurat judecarea procesului penal în dosarul nr. 803/2009

al acestei instanțe, în lipsa M.G.I., conform îndrumărilor Înaltei Curți de

Casație și Justiție și acestea au fost și considerentele pentru care s-a admis

în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată în cauză, numai că

lipsa condamnatei de la proces s-a produs din motive imputabile acesteia.

Astfel, s-a constatat că I.M.G., în procedura judiciară derulată în Austria a

fost arestată două luni și jumătate, de la 16 iunie 2007 la 30 august 2007 și

apoi la 15 septembrie 2010, după ce sentința penală nr. 102/2009 de condamnare

a acesteia a rămas definitivă, când s-a emis mandatul de executare a pedepsei

închisorii de 6 ani închisoare. În perioada în care s-a derulat procesul penal

în care a fost cercetată și apoi condamnată pentru comiterea infracțiunilor de

trafic de persoane și furt calificat împotriva părții vătămate P.G., respectiv

2 aprilie 2009 - 25 februarie 2010, I.M.G. s-a aflat în stare de libertate, a

cunoscut de proces și, conform propriilor declarații, împreună cu soțul său, a

tradus actele solicitate de către fratele său pentru proces, i le-a trimis,

acesta le-a înmânat avocatului ales, care a reprezentat-o pe I.M.G. și în

prezența căruia s-au audiat martorii și partea vătămată. Este adevărat că

petenta nu a considerat că, în procedura penală judiciară amintită, a fost

apărată corespunzător și a susținut că nu a ținut legătura cu familia ei, numai

că această teză nu a fost dovedită ba, mai mult, a fost contrazisă chiar de

către atitudinea condamnatei, care și-a susținut cauza prin intermediul

fratelui său (căruia i-a trimis toate documentele necesare unei apărări

corespunzătoare) și a avocatului ales, a atacat cu apel hotărârea nr. 102/2009

a Tribunalului Călărași și a declarat expres că dorește rejudecarea cauzei

pentru că pedeapsa de 6 ani închisoare este prea mare. Lipsa condamnatei din

țară în perioada 2 aprilie 2009 - 25 februarie 2010 îi este imputabilă în

totalitate, refuzul său de a se prezenta la proces fiind nejustificat cât timp

a știut tot timpul ce acuzații i s-au adus, a răspuns acestora în fața organelor

judiciare austriece (chiar dacă, după audiere cauza s-a disjuns pentru

infracțiunile de trafic de persoane și furt calificat) și a manifestat

dezinteres față de situația sa penală. Culpa sa în absența de la procesul

derulat în fața instanțelor române a fost similară celei ale inculpatului

sancționat de C.E.D.O. în hotărârea Colozza și Rubinat, condamnata a beneficiat

de apărare, nu a propus nici o probă în apărarea sa în această procedură

specială, s-a situat pe o poziție inflexibilă și necooperantă în prezenta cauză

prin aceea că nu a oferit nicio motivare pentru lipsa din fața organelor

judiciare române, fără să arate în ce mod prezența sa în această cauză ar putea

releva o altă situație de fapt, în raport de cea reținută de Tribunalul

Călărași și Curtea de Apel București, de vreme ce nu a contestat modalitatea de

administrare a probelor în Dosarul nr. 803/2009, susținând, fără argumente, că

este nevinovată.

Tribunalul, analizând

scopul procedurii rejudecării după extrădare în raport de atitudinea procesuală

a condamnatei I.M.G. și de decizia nr. 3613/2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a apreciat că sintagma „persoană judecată și condamnată în lipsă”

trebuie încadrată în contextul stabilirii culpei pentru existența elementului

lipsă, absolutizarea acestui fapt - cel al lipsei unei persoane de la judecarea

și condamnarea sa - nefiind în concordanță cu spiritul instituției prev. de art.

522

1

C. proc. pen., mai ales când lipsa nu s-a datorat unor motive

mai presus de voința celui care a solicitat rejudecarea după extrădare și când,

doar lipsa de la procedura judiciară face posibilă anularea unei hotărâri

judecătorești din motive neimputabile instanței de judecată și unde, de cele

mai multe ori, nu există nici o fisură în ceea ce privește respectarea

dispozițiilor legale imperative de reglementează desfășurarea procesului penal.

Împotriva sentinței nr.

44 a declarat apel condamnata I.M.G. care a solicitat admiterea apelului și pe

fond admiterea cererii de rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că ea nu

a putut fi prezentă în fața instanței de fond.

Curtea luând spre

examinare sentința penală pronunțată de Tribunalul Călărași din perspectiva

dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., cât și a motivelor de apel

invocate, a constatat că prima instanță a analizat în mod judicios toate

elementele necesare pentru rejudecarea după extrădare cerute de dispozițiile art.

522

1

C. proc. pen., cât și scopul procedurii rejudecării după

extrădare.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs condamnata I.M.G., criticând soluția ca netemeinică

și nelegală, susținând rejudecarea cauzei pentru administrarea de probe.

A fost invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a

cazurilor de casare, care, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată următoarele:

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen. -

când judecata în

primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți - nu

este incident în cauză, deoarece motivul de casare trebuie invocat în raport cu

decizia atacată (decizia penală nr. 125/ A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală), or inculpata a fost prezentă în stare de

arest, la dezbaterile cauzei ce s-a finalizat cu pronunțarea acestei decizii.

În realitate

recurenta invocă faptul că nu a fost prezentă atunci când s-a soluționat pe

fond cauza și nu faptul că procedura declanșată în baza art. 522

1

C.

proc. pen., s-a desfășurat fără citarea sa.

Ca atare, cazul de

casare ce ar putea fi invocat este cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut

o greșită aplicare a legii, în sensul că dispozițiile art. 522

1

C.

proc. pen., nu au fost corect interpretate.

Înalta Curte constată

că cele două instanțe au apreciat corect că recurenta nu îndeplinește

condițiile unei persoane judecate și condamnate în lipsă, pentru că o parte a

procesului s-a desfășurat cu prezența inculpatei, care la acel moment era

arestată și care a dat declarație în cauză și a participat și la audierea unor

martori.

Ca atare, deși

I.M.G. a fost predată

autorităților române în baza unui mandat european de arestare, a fost doar

condamnată în lipsă nu a fost și judecată în lipsă, iar textul art. 522

1

C. proc. pen., prevede îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru a

se putea dispune rejudecarea.

De aceea, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

condamnatei, urmând ca în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., să fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta condamnată I.M.G. împotriva deciziei penale nr. 125/ A din 27 aprilie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de

400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

septembrie 2012.