ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3591/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 334/F din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de transferare a persoanei condamnate M.N.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 80 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 13 iunie 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1740/II-5/2012 adresa nr. 46334/2012 din data de 29 mai 2012 a Ministerului Justiției -Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care s-a transmis acestei unități de parchet cererea nr. "X" formulată la data de 10 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.N. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de sus-numit de către instanța de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, autoritățile austriece menționând expres că nu a putut fi luat consimțământul persoanei condamnate deoarece acesta se află în România.

Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 013 Hv 18/09y din data de 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Landului Viena pentru Cauze Penale, rămasă definitivă la data de 24 martie 2009, numitul M.N. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav calificat în calitate de membru al unei organizații criminale și uzurpare de calități oficiale, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 4, art. 130 cazul 1 și 4 cu aplicarea art. 15 și art. 314 C. pen. austriac.

Potrivit documentelor transmise de autoritățile judiciare austriece, din această pedeapsă s-a computat durata arestării preventive de 3 luni, iar restul de pedeapsă de 9 luni închisoare a fost suspendat condiționat, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.

Ulterior, în timpul termenului de încercare, numitul M.N. a fost condamnat definitiv de autoritățile judiciare elvețiene, Tribunalul Penal din Basel Stadt, prin Sentința din 30 noiembrie 2010, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat ca membru al unei bande, folosirea fără drept a unul aparat de prelucrare a datelor și uzurpare multiplă a unei funcții oficiale, prev. de art. 139 cifrele (1), (2) și 3 alin. (2), art. 147 alin. (1), art. 287, art. 49 alin. (1), art. 51 și art. 344 alin. (1) C. pen.

Ca atare, prin hotărârea din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Landului Viena a dispus în Dosarul nr. 013 Hv 18/09y, în temeiul art. 54, art. 73 și art. 495 alin. (1) C. pen. austriac, revocarea suspendării condiționate acordată numitului M.N. prin Sentința din 20 martie 2009 și s-a stabilit. c)a sus-numitul să execute pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a reținut că prin cererea nr. "X" formulată la data de 10 mai 2012, autoritățile judiciare austriece au solicitat transferarea în România a numitului M.N. pentru a executa pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în cuprinsul cererii au menționat că nu a putut fi luată acestuia declarația de consimțământ cu privire la transfer, deoarece sus-numitul se află în România.

La termenul din data de 28 august 2012, persoana transferabilă M.N. s-a prezentat personal, fiind legitimat de către instanță.

Din interpretarea sistematică și literară a dispozițiilor titlului VI privind transferarea persoanelor condamnate din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a desprins concluzia că derularea acestei proceduri presupune ca persoana condamnată să se afle în executarea unei pedepse privative de libertate în statul de condamnare ca situație premisă, aceeași concluzie fiind desprinsă și din lecturarea preambulului Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996. în cauza de față, s-a reținut că nu se regăsește această situație premisă, curtea de apel constatând ex propriis sensibus că persoana condamnată M.N. se află în România, situație ce face inaplicabilă procedura de transferare și inadmisibilă cererea formulată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă M.N., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.

La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2012, recurentul condamnat persoană transferabilă, prezent în instanță, a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art., 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declarația de retragere a recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă M.N.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul persoană transferabilă M.N. împotriva Sentinței penale nr. 334/F din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM