ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 911/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 911/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

194 din 23 iunie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus, în conformitate cu art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaților C.P. (zis P.),

A.M., C.P. și C.V. (fostă M. ) din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În conformitate cu art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe

inculpații C.P.(zis P.); A.M., C.P., și C.V. (fostă M.), pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpații C.P. (zis

P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 4 ani.

În conformitate cu

art. 71 C. pen. a interzis inculpaților C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă

M.) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a -II- a și lit. b)

C. pen.

A admis în parte

pretențiile civile formulate de partea civilă C.M.I.

În conformitate cu

art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a obligat în solidar

inculpații C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) să plătească părții

civile C.M.I. suma de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 19

din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpații C.V. și C.P. (zis

P.) a câte 7.500 euro.

În temeiul art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpații C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.)

să plătească fiecare câte 400 lei în folosul statului cu titlul de cheltuieli

judiciare.

Onorariile avocaților

din oficiu, din cursul urmăririi penale în sumă de 800 lei pentru avocat G.C.

și 150 lei pentru avocat M.D. urmează a se plăti din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

S-a reținut prin

actele de acuzare că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional

organizat, acționând în perioada anilor 2005 – 2006, în scopul racolării de

tinere, cărora le promiteau locuri de muncă în Spania, fiind astfel convinse să

se deplaseze în străinătate. După transferul tinerelor în Spania, acestea erau

exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în scopul obținerii de

către inculpați a unor câștiguri ilicite. Astfel, sub coordonarea inculpatului C.P.

zis „P.” au fost racolate prin înșelăciune numitele N.A.I. și C.M.I., ambelor

fiindu-le oferite sume de bani pentru reînoirea garderobei, în vederea plecării

în Spania.

Doar victima C.M.I. a

putut fi transferată în Spania, la 1 septembrie 2007, unde a fost exploatată

prin obligarea la practicarea prostituției o perioadă de 5 luni, sumele

obținute astfel, fiind însușite de inculpați.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat apel inculpații C.P.

p

., C.A.P., M.V. și A.M. criticând-o

pentru nelegalitate în sensul greșitei condamnări a acestora de către prima

instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 647/2001.

Prin decizia penală nr.

111/P din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, Secția Penală și pentru

Cauze Penale cu Minori și de Familie, a admis apelurile declarate de inculpații

C.P.

p

. (zis P.), A.M., C.A.P. și C.V.

(fostă M.) împotriva sentinței penale nr. 194 din 23 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul Tulcea.

A desființat în

parte, hotărârea apelată și rejudecând a dispus:

A achitat pe inculpații

C.P.P. (zis P.), A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.) privind săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A respins acțiunea

civilă exercitată de partea civilă C.M.I., ca nefondată.

A înlăturat din

hotărârea apelată dispozițiile privind confiscarea și celelalte dispoziții

contrare prezentei.

A menținut celelalte

dispoziții.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de fond în urma analizării și interpretării probelor

administrate în cauză a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale

prevăzute în latura obiectivă a infracțiunii deduse judecății, faptele

inculpaților astfel cum au fost expuse în actul de sesizare nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.

12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și ca atare,

dispoziția de condamnare a inculpaților din sentința apelată pentru săvârșirea

acestei infracțiuni apare ca nelegală și atrage desființarea în parte a

hotărârii pronunțată de instanța de apel cu consecința rejudecării cauzei de

către aceeași instanță în sensul achitării inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunii mai sus-menționate fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a apreciat că

dispoziția de obligare a inculpaților la plata unor despăgubiri civile cu titlu

de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă, apare ca

nelegală urmând a fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de

apel în sensul respingerii acțiunii civile exercitată față de inculpați,

nefiind întrunite condițiile art. 998-999 C. civ. în referire la lipsa

caracterului ilicit al faptelor și la inexistența unui prejudiciu de natură

morală.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

S-a arătat că în mod eronat instanța de apel a arătat că sub aspectul laturii

obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 față de inculpații C.A.

p

., A.M., C.P.P. (zis P.) și C.V.

(fostă M.), dat fiind relațiile dintre partea vătămată și inculpați, respectiv

de afinitate și vecinătate dar și în raport de declarațiile extrajudiciare date

de partea vătămată C.M.I. în fața autorităților spaniole din care rezultă că

este liberă, nu are proxenet și dorește să rămână în Spania pentru a-și câștiga

existența.

Totodată, instanța de

prim control judiciar a mai arătat că nu s-a făcut dovada că ajutorul dat la

transportarea părții vătămate C.M.I. în Spania s-a făcut prin amenințare sau

prin vreuna din celelalte modalități prevăzute alternativ în latura obiectivă a

infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001.

Instanța de apel, în

motivarea deciziei, a mai menționat că partea vătămată C.M.I. nu a fost

obligată la practicarea prostituției de către inculpați, dat fiind aceleași

declarații extrajudiciare date în Spania, iar consimțământul acesteia a fost

exprimat în mod liber, deplasarea în Spania fiind efectuată datorită lipsei de

venituri din țară și a necesității unui loc de muncă.

Urmare a analizării

materialului probator, parchetul a constatat că această apreciere a primei

instanțe de control judiciar este eronată bazându-se exclusiv pe declarațiile

depuse în apărare de inculpați, respectiv declarațiile extrajudiciare

consemnate de poliția spaniolă, fără ca acestea să aibă valoare probatorie în

prezenta cauză și fără ca acestea să fie coroborate cu alte probe administrate

pe parcursul procesului penal.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.

385

9

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul

declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte

apreciază că prima instanță de control judiciar în baza probelor administrate

în cauză a reținut corect situația de fapt. De asemenea, în mod corect a

apreciat că din probele administrate nu rezultă existența unor elemente de fapt

ce constituie cerințele esențiale ale laturii obiective și laturii subiective a

infracțiunii de trafic de persoane.

Așa cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză inculpații au ajutat-o pe partea vătămată să

se deplaseze în Spania prin oferirea cu titlu de împrumut a unor sume modice de

bani, prin înlesnirea efectuării formalităților de transport și prin informarea

cu privire la un posibil loc de muncă unde aceasta să poată să presteze o

activitate remunerată.

Sub aspectul

caracterului și naturii prestației pe care partea vătămată a convenit să o

efectueze într-o locație din Spania, respectiv în localitatea Algava, la Clubul

„E.R.” nu există dovezi suficiente din care să rezulte că inculpații prin

ajutorul dat părții vătămate de a se deplasa în Spania au avut în vedere în mod

direct transportul acesteia în scopul exploatării sexuale a părții vătămate.

Relevant este faptul

că partea vătămată se cunoștea anterior cu inculpații, fiind în relații bune cu

aceștia care o mai ajutau cu sume de bani și cu sfaturi. De asemenea este

relevantă valoarea modică a sumelor oferite și natura uzuală a ajutorului dat

pentru îndeplinirea formalităților necesare pentru deplasarea efectivă în

Spania.

Împrejurarea că

partea vătămată se afla în relații de prietenie cu inculpații rezultă și din

declarațiile date în fața autorităților judiciare spaniole de către aceasta din

care rezultă că este liberă și că dorește să rămână în Spania pentru a-și

câștiga existența în acel stat, element ce rezultă din acțiunile judiciare

exercitate de partea vătămată împotriva dispoziției administrative de

expulzare.

În cauză nu s-a făcut

dovada că ajutorul acordat părții vătămate la transportul în Spania s-ar fi

făcut prin amenințare, violență, alte forme de constrângere, prin răpire,

fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea

părții vătămate de a se apăra sau de a-și exprima voința sau prin oferirea de

daruri, bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului vreunei

persoane care ar fi avut autoritate asupra părții vătămate în scopul

exploatării acesteia, modalități ce constituie cerințe esențiale privind latura

obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane astfel cum aceasta este

reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Consimțământul părții

vătămate pentru deplasarea în Spania a fost acordat în mod liber urmare a unor

nevoi obiective de tip material datorate lipsei de venituri din România în

contextul existenței unei obligații de plată a pensiei alimentare pentru un

copil încredințat celuilalt soț.

Dealtfel, partea

vătămată era majoră neaflându-se sub autoritatea juridică sau morală a vreunei

alte persoane, nefiind supusă la exploatare în țara de destinație în sensul

prevăzut de art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, respectiv la îndeplinirea unor

prestații în mod forțat, nefiind ținută în stare de sclavie sau lipsită de

libertate, nefiind obligată să practice prostituția.

Din însăși poziția

părții vătămate exprimată liber în fața autorităților judiciare spaniole

rezultă că nu s-a constituit victimă a traficului de persoane și a declarat în

mod liber că nu are un proxenet în raport de prestațiile cu caracter sexual pe

cale le efectuează în barul în care a fost depistată.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind pe inculpații C.P., A.M., C.A.P. și

C.V. (fostă M.).

Totodată onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru a acorda asistență juridică

inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

împotriva deciziei penale nr. 111/P din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie,

privind pe inculpații C.P., A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.).

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpatul

C.P.

, în sumă de 200 lei,

se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul C

.

A.P

.

,în sumă de 50 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 martie 2012.