ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3482/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 2554 din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a Vll-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe și, în consecință, a

modificat în parte sentința, în sensul că a admis excepția prescripției extinctive

pentru pretențiile având ca obiect actualizarea diferențelor de pensie

stabilite prin sentința civilă nr. 3478/2010 a Tribunalului Teleorman, aferente

perioadei 7 iulie 2007 - 28 octombrie 2009 și a respins aceste pretenții. A

respins pretențiile reclamantului privind acordarea punctajului suplimentar

pentru perioada lucrată în grupele superioare de muncă. Această hotărâre este

irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri irevocabile

reclamantul a declarat recurs, solicitând anularea ei, obligarea pârâtei să-i

revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 99985/1993, decizie

prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a

sentinței civile nr. 3478/2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman cu luarea în

calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1

februarie 2009, să fie obligată pârâta la acordarea diferenței dintre punctajul

mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit

conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011, obligarea

pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma

recalculării conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 februarie 2009

la zi și conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1

ianuarie 2011 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății

efective.

La termenul de judecată din data de 5

decembrie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității

recursului.

Potrivit art. 299 C. proc. civ.:

„Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului".

Din această perspectivă este de

reținut că decizia civilă nr. 2554 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția VII civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, nu se circumscrie dispozițiilor legale sus evocate, în

condițiile în care este dată în recurs, fiind irevocabilă.

Conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., cum recursul reclamantului vizează o hotărâre irevocabilă, dată tot

în calea de atac a recursului, este incidență excepția absolută, dirimantă și

peremptorie a inadmisibilității lui.

De altfel, excepția inadmisibilității

recursului rezultă și din principiile ce guvernează exercițiul căilor de atac,

respectiv cel al unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum, dreptul de a folosi o cale de

atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, rezultă fără

posibilitate de echivoc, că reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea

de atac a recursului împotriva aceleiași hotărâri, nefiind posibilă judecarea

cauzei de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Față de cele expuse, recursul

reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul l.G. împotriva deciziei nr. 2554 din 26 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civiiă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi,

5 decembrie 2014.