ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2014

Asupra recursului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2006, B.D. a formulat, în Dosarul de faliment nr. 2/S/2005 al Tribunalului Teleorman, strămutat la Tribunalul Covasna, intervenție în interes propriu, prin care, în contradictoriu cu pârâții SC A.B., SC J.R. SRL și N.T., a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare din 17 mai 2003 și anularea actelor subsecvente, constatarea preluării abuzive a imobilului conac cu terenul aferent și obligarea primei pârâte a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu teren în suprafață de 6,09 ha. Urmare declinării competenței soluționării cauzei de către Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr. 1298 din 19 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin Sentința nr. 38 din 23 februarie 2011 a respins excepțiile invocate de pârâta SC A.B.

SA privind tardivitatea acțiunii formulate de reclamantul B.D., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, lipsei de interes a acțiunii și a inadmisibilității acesteia. A admis în parte acțiunea. A dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din 17 mai 2004 încheiat între SC A.B. SA și SC J.R. SRL prin lichidator judiciar R.I.S. SPRL. A respins capătul de cerere privind anularea actelor subsecvente, respectiv a contractului nr. 2477 din 6 iunie 2005. A dispus restituirea de către pârâtă către reclamant a imobilului construcție (conac) și teren aferent de 1,28 ha, situat în comuna Dobrotești, județul Teleorman, imobil ce a reprezentat sediul pârâtei, fiind trecut în proprietatea statului fără titlu valabil.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia nr. 1233 din 11 octombrie 2011 a admis recursul declarat de pârâta SC A.B. SA împotriva sentinței tribunalului, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman. Anterior, pronunțării deciziei, prin încheierea din 21 iunie 2011, curtea de apel a calificat calea de atac ca fiind recurs, în raport de data pronunțării hotărârii de primă instanță, de temeiul juridic al acțiunii, guvernat de art. 26 din Legea nr. 10/2001 și de prevederile art. XXVI din Legea nr. 202/2010. Rejudecând după casare, Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin Sentința nr. 459 din 23 iulie 2012 a admis în parte acțiunea.

A constatat preluarea abuzivă a imobilului conac în suprafață construită de 379,60 mp și a terenului aferent de 1,28 ha, imobil situat în comuna Beuca, județul Teleorman. A constatat că reclamantul B.D. are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv și a dispus acordarea de despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A respins, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/2004 încheiat între SC A.B. și SC J.R. SRL, anularea actelor subsecvente și revendicare de la pârâta SC A.B. a imobilului compus din conac și teren aferent de 6,09 ha. A respins acțiunea împotriva pârâtei SC J.R.

SRL pentru lipsa capacității de folosință a acesteia. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 72 A din 2 aprilie 2013 a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC A.B. SA și, în consecință, a admis apelul reclamantului împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată împotriva respectivei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea acțiunii precizate față de ceilalți pârâți.

A reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 8 noiembrie 2001, Agenția Domeniilor Statului a vândut Asociației salariaților "A." Zâmbreasca un număr de 367.565 acțiuni, în sumă totala de 9.189.125 mii lei, reprezentând 98,44% din valoarea capitalului social subscris al Societății Comerciale A.B. Drăcșenei SA. Notificarea formulată de reclamant potrivit Legii nr. 10/2001 a fost adresată Primăriei comunei Dobrotești la 15 ianuarie 2001, deci ulterior datei la care a avut loc privatizarea SC A.B. Drăcșenei SA. Pornind de la prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 8 noiembrie 2001, imobilul în litigiu nu era "notificat" în sensul Legii nr. 10/2001, notificarea cu privire la acest imobil fiind formulată ulterior.

Totodată, la momentul notificării, SC A.B. Drăcșenei SA era privatizată, 98,44% din acțiuni fiind deținute de Asociația salariaților "A." Zâmbreasca. Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat ca fiind evident că prin vânzarea a 98,44% din acțiuni către Asociația salariaților "A." Zâmbreasca, SC A.B. Drăcșenei SA nu mai intră în sfera de reglementare a alin. (1) din articol, întrucât statul nu era acționar sau asociat majoritar la respectiva societate. Din adresa din 7 februarie 2013 emisă de SIF Oltenia, a rezultat că restul de 1,56% din acțiunile la SC A.B. Drăcșenei SA erau la momentul privatizării la FPP Oltenia, devenit ulterior SIF Oltenia.

S-a reținut astfel că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care presupun ca statul să fie, în continuare, acționar sau asociat minoritar, situație ce nu s-a regăsit în cauză. Dimpotrivă, s-a constatat că în speță își găsesc aplicarea dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, curtea de apel a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că reclamantul nu poate beneficia de restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării, întrucât acesta se afla la data notificării în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate. Totodată, curtea de apel a constatat că în mod corect a reținut prima instanță că nu se poate constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.B.

Drăcșenei și SC J.R. SRL, acest contract fiind încheiat în condițiile în care vânzătoarea era o societate comerciala integral privatizată anterior formulării notificării de către reclamant, astfel că imobilul în litigiu nu era indisponibilizat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar societatea vânzătoare putea dispune liber de bunul respectiv. S-a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, invocate de apelant, privesc contractele de înstrăinare încheiate de entitățile care, potrivit Legii nr. 10/2001, ar fi avut obligația restituirii în natură și care au fost încheiate ulterior momentului la care imobilul respectiv a fost "notificat". Or, în prezenta cauză, condițiile pentru incidența art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu sunt întrunite nici în privința vânzătorului, nici în privința statutului imobilului de a fi fost "notificat" la momentul încheierii privatizării.

De altfel, s-a reținut că nici apelantul nici nu a invocat nulitatea contractului de privatizare, ci doar a contractului de înstrăinare încheiat între societatea privatizată SC A.B. Drăcșenei SA și SC J.R. SRL. Or, pentru ipoteza imobilelor aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, Legea nr. 10/2001 prevede o procedură distinctă în care nu sunt implicate societățile privatizate respective, ci instituția publică implicată în privatizare, iar persoanele îndreptățite au vocația doar la măsuri compensatorii, iar nu la restituirea în natură a bunului respectiv. Cum contractul menționat nu este lovit de nulitate, nu sunt lovite de nulitate nici contractele de înstrăinare subsecvente, aspect corect reținut de prima instanță.

În consecință, curtea de apel a constatat că motivele de apel sunt nefondate. Cât privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC A.B. Drăcșenei SA, invocată ca motiv de ordine publică, curtea de apel a reținut că este fondată. Astfel, din certificatul constatator din 17 decembrie 2012 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman a rezultat că SC A.B. Drăcșenei SA a fost radiată la 12 iulie 2012, anterior pronunțării sentinței apelate, motiv pentru care curtea a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei menționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.D., circumscris motivului prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii, în sensul admiterii integrale a apelului și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată. A criticat decizia pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel reținând eronat că acestea nu sunt aplicabile, întrucât SC A.B. era privatizată la data notificării. Or, legea condiționează ca respectivele imobile să fie deținute de o societate comercială la care statul este acționar/asociat majoritar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și nu la data notificării. A mai criticat decizia și pentru aplicarea greșită a art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, arătând că la data înstrăinării, SC A.B.

era notificată cu privire la imobilul revendicat, vânzarea fiind lovită astfel de nulitate absolută. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspectul referitor la compunerea completului de judecată în apel, respectiv regimul căilor de atac cărora le este supusă hotărârea de primă instanță și, în consecință, soluționarea căii de atac corespunzătoare de instanța anterioară, Înalta Curte constată următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, în raport de data pronunțării hotărârii de primă instanță, respectiv 23 februarie 2011, de temeiul juridic al acțiunii, guvernat de art. 26 din Legea nr. 10/2001 și de prevederile art. XXVI din Legea nr. 202/2010.

În acest context, se constată că potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Or, în speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la 23 februarie 2011, ulterior intrării în vigoare la Legii nr. 202/2010, motiv pentru care, prin încheierea sus-menționată, calea de atac exercitată împotriva sentinței tribunalului a fost calificată de către curtea de apel ca fiind recurs.

Ca atare, și în rejudecare, împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului. În aceste condiții, prin decizia atacată, curtea de apel trebuia să califice, în raport de dispozițiile art. 84 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs. Procedând la judecata cauzei în apel, curtea a nesocotit normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. În consecință, constatând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, se reține, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care permit instanței invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 din Cod.

Prin urmare, în temeiul acestui text de lege coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va casa decizia atacată și se va trimite dosarul curții de apel pentru judecarea cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 72 A din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea cauzei ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN