ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 170 din 12 mai 2010 a condamnat pe inculpatul

R.S.I.

la 8 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C.

pen., precum și la 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea

art.41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă

complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1), (2), raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cambia nr. 00.596/00.382/D-10/05/0,

nr. 11 din 05 august 11 emisă la 22 mai 2005 în favoarea SC A.E. SRL Constanța

și cambia nr. 00597/00.381/D/10/05/0, nr. 11 din 05 august 11 din aceeași zi,

în favoarea SC M.E. SRL Constanța.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

La 07 decembrie 2007,

Ministerul Economiei și Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice

Constanța, s-a plâns Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial

Constanța, împotriva numiților T.C., T.E., M.A. și R.S.I., sub aspectul săvârșirii

tentativei la infracțiunea de înșelăciune, fals, uz de fals, abuz în serviciu,

arătându-se că la 17 mai 2007 s-au primit două somații emise de Biroul

executorului judecătoresc M.A., în dosarele de executare nr. 192/2007 și nr. 193/2007,

titluri executorii cambii, iar la 21 noiembrie 2007, i s-au comunicat două

adrese de înființare poprire, astfel: executarea silită reclamant creditor SC A.E.

SRL și reclamant creditor SC M.E. SRL, în opinia BEJ M.A. petenta având

calitatea de tras în așa-zisul raport cambial, ceea ce ar constitui obligații

de achitare a câte 2.500.000 Euro, TVA 19% onorariu minim de executare.

Petentul a mai

motivat că cele două înscrisuri constituiau fals grosolan, nu sunt cambii

veritabile, nu îndeplinesc din punct de vedere formal condițiile pentru a fi

considerate instrumente de plată, obligația nu este valabilă, prin fraudă

încercându-se păgubirea bugetului de stat.

La urmărirea penală,

au fost verificate dosarele de executare silită amintite, documentele privind

cele două societăți comerciale, realitatea existenței privind SC G.S.S.M.L.T.D.

– aceasta fiind emitenta cambiilor, rezultând că aceasta nu este înmatriculată

la Oficiul Registrului Comerțului și nu deținea conturi deschise la vreo

instituție bancară, până în anul 2002, R.S.I. având calitatea de asociat unic

și administrator la SC S.M. SRL Giurgiu, radiată la 28 noiembrie 2002,

entitatea SC G.S.S.M.L.T.D. nu a fost niciodată autorizată și i s-a refuzat, de

mai multe ori, atribuirea CUI de către Oficiul Registrului Comerțului și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

În ce privește

denumirea M.I.G.A. (Agenție Multilaterală de Garantare a Investițiilor),

aceasta funcționează ca organism internațional și interguvernamental, cu

personalitate juridică, înființat prin Convenția de constituire din 11

octombrie 1985, dar membri pot fi numai state și nu are atribuții de finanțare.

S-a mai constatat că

SC G.S.S.M.L.T.D. nu exista în bazele de date ale Oficiului Național al

Registrului Comerțului, nu a beneficiat și nu beneficiază de garanții

guvernamentale, nu are conturi deschise/închise, nu are dreptul să emită

cambii, bilete la ordin sau alt tip de instrumente de plată sau să beneficieze

de garanții guvernamentale pentru angajarea de credite externe.

La cercetarea judecătorească,

amplul material probator administrat a relevat că R.S.I., în mod neadevărat,

și-a atribuit calitatea de reprezentant legal al unei societăți comerciale

neînregistrată, el, nereal, atestând că ar fi membră M.I.G.A. și că, deci,

legal, ar beneficia de proiecte de susținere a unor finanțări pentru alte

societăți comerciale, a emis cambii – instrument de plată în care a înscris

date și elemente pe baza cărora a ordonat tragerea unor sume de bani totalizând

5.000.000 Euro, la care se adaugă 100.000 Euro cheltuieli de executare și 19%

TVA din conturile Ministerului Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța, faptele sale săvârșindu-se în lipsa vreunui raport de natură

a-i da dreptul să oblige ordonat prin cambii ca Ministerul Finanțelor să

plătească sumele indicate în cele două instrumente de plată, astfel

urmărindu-se obținerea unui folos material injust de către societățile

comerciale beneficiare ale cambiilor, inițial și, ulterior, de către SC G.S.S.M.L.T.D.,

rezultatul fiind investirea cu formulă executorie a cambiilor, precum și

trecerea la executarea silită a acestora, realizează conținutul constitutiv al

tentativei la infracțiunea de înșelăciune în condițiile rezoluției

infracționale unice.

Totodată, punând în

aplicare hotărârea de a obține folos material injust, inculpatul, procedând la

emiterea falsă de cambii (contracte de împrumut credal) acestea fiind

înscrisuri sub semnătură privată în care a trecut, nereal, date privind

existența SC G.S.S.M.L.T.D. , membră M.I.G.A., atestarea nereală, că ar

beneficia de garanții guvernamentale, predându-le ulterior lui T.C. și T.E.,

care, la rândul lor, le-au supus investirii cu formulă executorie și executării

silite, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 290

C. pen., în condițiile rezoluției infracționale unice.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial

Constanța, precum și inculpatul.

Apelul parchetului a

vizat greșita stabilire a pedepsei aplicată, în sensul că nu s-a dat eficiență

prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1)

C. pen. în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat

prin sentința penală nr. 1103 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu,

rămasă definitivă la 21 decembrie 1999.

Inculpatul a criticat

hotărârea pentru netemeinicia pedepsei, în opinia lui infracțiunea cea mai

gravă rămânând la stadiul de tentativă, pedeapsa nu a fost individualizată

just.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 107P din 21 octombrie 2010, în temeiul dispozițiilor

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Direcția

Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, a desființat, în

parte, sentința cu privire la neaplicarea prevederilor art. 37 lit. a), cu

referire la art. 39 alin. (1) și (6) C. pen. și rejudecând, a descontopit

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv de 8

ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare.

S-au mai descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin

decizia penală nr. 4437 din 11 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în pedepsele componente, 1 lună închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1103 din 10 noiembrie 1999 a

Judecătoriei Giurgiu, revocată în baza dispozițiilor art. 83 C. pen., pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală

nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă la 29 aprilie

2008, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, de 5 ani închisoare, de 1

lună închisoare, de 2 ani închisoare și de 2 ani închisoare, revocată în baza

dispozițiilor art. 83 C. pen. prin sentința penală nr. 456 din 21 decembrie

2005 a Tribunalului Suceava.

În temeiul

dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (6) C. pen., ale art. 36 C. pen., cu

referire la art. 34, art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 1 lună

închisoare, de 2 ani închisoare, de 6 luni închisoare, de 5 ani închisoare, de

8 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea

de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, la aceasta adăugându-se pedeapsa

de 2 ani închisoare revocată astfel cum s-a arătat, inculpatul având de

executat 11 ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. aplicată prin sentința penală nr. 217/2007 a Tribunalului Suceava, s-a

dispus a fi executată după executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1), (2), cu referire la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei de 11 ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 11 ani

închisoare, reținerea și arestarea preventivă de la 24 octombrie 1996 la 23

noiembrie 1996, precum și perioada executată de la 28 august 2006 la 22

februarie 2007 și de la 23 februarie 2010 la zi.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 234/2008 emis în baza

sentinței penale nr. 217/2007 a Tribunalului Suceava și emiterea unui nou

mandat de executare la data rămânerii definitive a deciziei.

S-a constatat că

inculpatul a executat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2984 din 23 iunie 2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia

penală nr. 803 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași în perioada 23

februarie 2007 – 22 februarie 2010.

În temeiul

dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost

respins ca nefondat.

La 03 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 195 alin. (1) C. proc.

pen. a admis cererea, formulată din oficiu, de îndreptare a erorii materiale

din minuta și dispozitivul deciziei, în sensul menționării anulării mandatului

de executare a pedepsei nr. 243/2008, în loc de nr. 234/2008 cum, din eroare,

se trecuse.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de

atac nemotivată în scris.

La dosar, inculpatul

a depus începând cu 10 februarie 2011, note scrise, din conținutul cărora se

desprinde că sunt referiri la Arbitraj Administrativ Fiscal, Administrativ

Comercial Fiscal, Arbitraj Administrativ Judiciar Fiscal Internațional Local

(astfel se adresează inculpatul), în acestea enumerând nr. de dosare, persoane,

acte normative, adresări către Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Justiție a Comunității Europene,

Curtea Internațională de Justiție de la Haga, el susținând că este investitor

strategic, angajator și răspunde în fața Consiliului Guvernatorilor,

Organizației Mondiale a Comerțului, Departamentului Afacerilor Fiscale FMI,

Curții de Conturi, Serviciului Economic pentru Combaterea Criminalității

Informației (astfel menționează (filele 11-25 dosar I.C.C.J. s.p.).

Oral, apărătorul

desemnat din oficiu, a susținut cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului impunându-se achitarea

inculpatului conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., iar cu privire la pedeapsă, individualizarea acesteia cu

luarea în considerare a existenței unor circumstanțe atenuante favorabile

persoanei inculpatului.

Recursul nu este

fondat.

Din verificarea

lucrărilor cauzei, se reține că instanțele au stabilit o corectă situație de

fapt, aceasta fiind probată atât cu înscrisurile emanate de la autoritățile

statale cu atribuții în domeniu, respectiv s-a probat că SC G.S.S.M.L.T.D. nu a

existat legal niciodată, nu a avut un act constitutiv recunoscut, nu avea

personalitate juridică întrucât nu a fost niciodată înscrisă în baza de date a

Oficiului Național al Registrului Comerțului, codul CAEN sau CUI nu au existat,

CUI susținut de către inculpat fusese atribuit la înființarea SC S.M. SRL

Giurgiu, societate radiată însă încă din anul 2002.

Totodată, G.S.S.M.L.T.D.

nu a figurat niciodată nici în evidențele Ministerului Finanțelor cu conturi

închise/deschise, nu a avut, cu această entitate, relații comerciale sau

financiare, nu a deținut niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară,

și, ca atare, nu întrunește condițiile pentru a fi considerată persoană

juridică (Decretul nr. 31/1954), implicarea infracțională a inculpatului fiind,

de asemenea, probată și cu declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea

penală, cât și la cercetarea judecătorească.

Fapta comisă,

respectiv inducerea în eroare a reprezentanților SC A.E. SRL Constanța și SC M.E.

SRL Constanța, prin prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea

de alocator de credite și de finanțator al G.S.S.M.L.T.D. , menținerea lor în

eroare cu privire la calitatea sa de reprezentant al Comitetului Național

pentru Coordonare a Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României

cu ocazia emiterii cambiilor, aceasta și pentru a obține și pentru sine un

folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat investirea cu formulă

executorie a celor două instrumente de plată, trecerea la executare silită

(câte 2.500.000 Euro din contul Ministerului Finanțelor), constituie tentativă

la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta

inculpatului de a pune în aplicare hotărârea sa de a obține folos material

injust (tragere din contul Ministerului Finanțelor a sumelor de câte 2.500.000 Euro),

prin rezoluție infracțională unică, procedând la emiterea de instrumente de

plată (cambii), acestea fiind contracte de împrumut credal, înscrisuri sub

semnătură privată, în acestea el personal înscriind date nereale: existența SC G.S.S.M.L.T.D.,

calitatea de membru M.I.G.A., atestarea în fals că respectiva societate ar fi

beneficiară de garanții guvernamentale, el predând cele două instrumente de

plată pentru a fi supuse instanței spre investire cu formulă executorie și pe

urmă trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a

art. 37 lit. a) C. pen., înscrisul falsificat, alterat, constituind produsul

infracțiunii, el a emanat de la inculpat ca persoană particulară, a fost semnat

și datat, a produs consecințe juridice odată ce a și fost încredințat celor

două reprezentante, aceasta constituind stare de pericol pentru valoarea

ocrotită de lege, inculpatul acționând cu intenție directă, el urmărind

producerea de consecințe juridice, fictivitatea lor rezidând din inexistența

legală a SC G.S.S.L.T.D. așa cum s-a mai arătat.

S-a mai constatat că

inculpatul, la datele comiterii faptelor, nu avea calitatea de asociat sau

administrator la niciun agent economic din România, iar cu privire la

consecințele produse prin folosirea înscrisurilor false, s-a ajuns la

executarea silită a Ministerului Finanțelor, stopată numai urmare promovării,

de către acesta, a contestației la executare și, ulterior, plângere penală.

Cu referire la

achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu

există) aceasta nu poate fi primită, în cauză probându-se situația de fapt și

vinovăția sa, simplul fapt că el s-a adresat, în numele SC G.S.S.L.T.D.,

nereprezentând o confirmare a existenței legale a societății menționate, nici o

recunoaștere oficială că acțiunile sale s-au desfășurat în concordanță cu

dispozițiile legale, iar faptul că societatea, astfel cum acreditează

inculpatul, a stat în fața mai multor instanțe de judecată, nu reprezintă

dovadă legală a existenței și instanța nu a fost investită cu analiza

valabilității cambiilor prin prisma reglementărilor aduse de Legea nr. 58/1934,

în cauză analizându-se și dovedindu-se că SC G.S.S.L.T.D. nu a fost înființată,

nu există, cambiile sunt înscrisuri sub semnătură privată care conțin date

fictive și au fost încredințate de către inculpat altor persoane spre a fi

folosite în vederea producerii de consecințe juridice, iar aspectele aduse de

inculpat în apărare astfel cum s-a detaliat, exced obiectului cauzei, cele

invocate făcând sau au făcut obiectul judecății în comercial, contencios

administrativ ș.a.

În ce privește

pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul

deosebit de ridicat de pericol social, precum și persoana inculpatului,

recidivist inclusiv din fapte de același gen, reprezintă justețea cuantumului

aplicat, 11 ani închisoare constituind rezultanta astfel cum corect a decis

instanța de apel. Cazierul judiciar al inculpatului (fila 86 dosar urmărire

penală) înscrie mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de

aceeași natură cu cele din cauză, iar în ce privește persoana sa, tot la

urmărirea penală, s-a procedat la examinarea medico-legală psihiatrică pentru a

se lămuri aspectul dacă are discernământul păstrat, concluziile fiind că el are

discernământ, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic,

iar atât atunci cât și în raport cu faptele discernământul este/a fost păstrat

(vol.II, filele 10-11 dosar urmărire penală).

Ca atare, decizia instanței

de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.S.I. împotriva deciziei penale nr. 107/P din 21 octombrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că inculpatul este arestat în altă

cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie

2011.