ÎCCJ, decizie (scj.ro #83837)

Înșelăciune. Tentativă. Fals în

înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic:

Drept penal

-

înșelăciune

-

tentativă

-

fals în înscrisuri sub semnătură privată

C. pen.,

art. 20, art. 215, art. 290

eroare a reprezentanților unor societăți comerciale, prin prezentarea ca

adevărată a calității de reprezentant al unei societăți comerciale care, în

realitate, nu a fost niciodată constituită, precum și a calității de

reprezentant

al Comitetului Național pentru Coordonarea Programelor de

Dezvoltare Regională ale Guvernului României, cu ocazia emiterii de cambii, în

scopul de a obține un folos material injust, fapta având ca rezultat învestirea

cu formulă executorie a cambiilor și trecerea la executare silită împotriva

Ministerului Finanțelor pentru o sumă mai mare de 200.000 lei, executare silită

care nu a fost finalizată, constituie tentativă la infracțiunea de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

2.

Emiterea de instrumente de plată (cambii),

contracte de împrumut credal

care constituie înscrisuri sub semnătură privată, în care făptuitorul a înscris

date nereale privind existența societății comerciale emitente și calitatea de

membru al Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor și a atestat în

fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanții guvernamentale,

instrumente de plată predate pentru a fi supuse instanței spre învestire cu

formulă executorie și trecerea la executare silită, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută în art. 290 C. pen.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1233 din 29 martie 2011

Tribunalul

Constanța, prin sentința penală nr. 170 din 12 mai 2010, a condamnat pe inculpatul

R.Ș.

la 8 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și la un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai

grea, de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 348

c

.

proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cambia emisă la 22 mai

2005 în favoarea societății comerciale A. și cambia emisă la 22 mai 2005 în

favoarea societății comerciale M.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut

următoarele:

La 7 decembrie 2007, Ministerul Finanțelor -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a formulat plângere la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, împotriva numiților T.C.,

T.E., M.A. și R.Ș., sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de

înșelăciune, fals, uz de fals, abuz în serviciu, arătându-se că la 17 mai 2007

s-au primit două somații emise de Biroul executorului judecătoresc M.A., în

dosarele de executare nr. 192/2007 și nr. 193/2007, titluri executorii cambii,

iar la 21 noiembrie 2007, i s-au comunicat două adrese de înființare poprire,

astfel: executarea silită reclamant creditor societatea comercială A. și

reclamant creditor societatea comercială M., în opinia Biroul executorului

judecătoresc M.A. petenta având calitatea de tras în așa-zisul raport cambial,

ceea ce ar constitui obligații de achitare a câte 2.500.000 euro, TVA 19%,

onorariu minim de executare. Petentul a mai motivat că cele două înscrisuri

constituiau fals, nu sunt cambii veritabile, obligația nu este valabilă, prin

fraudă încercându-se păgubirea bugetului de stat.

La urmărirea penală, au fost verificate dosarele de

executare silită amintite, documentele privind cele două societăți comerciale,

realitatea existenței privind societatea comercială G. - emitenta cambiilor,

rezultând că aceasta nu este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului și nu deține conturi deschise la vreo instituție bancară,

entitatea societatea comercială G. nu a fost niciodată autorizată și i s-a

refuzat, de mai multe ori, atribuirea CUI de către Oficiul Registrului

Comerțului și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

În ce privește denumirea M.I.G.A. (Agenția

Multilaterală de Garantare a Investițiilor), aceasta funcționează ca organism

internațional și interguvernamental, cu personalitate juridică, înființat prin

Convenția de constituire din 11 octombrie 1985, dar calitatea de membru o pot

avea numai state și nu are atribuții de finanțare.

S-a mai constatat că societatea comercială G. nu

exista în bazele de date ale Oficiului Național al Registrului Comerțului, nu a

beneficiat și nu beneficiază de garanții guvernamentale, nu are conturi

deschise/închise, nu are dreptul să emită cambii, bilete la ordin sau alt tip

de instrumente de plată sau să beneficieze de garanții guvernamentale pentru

angajarea de credite externe.

La cercetarea judecătorească, amplul material

probator administrat a relevat că R.Ș., în mod neadevărat, și-a atribuit

calitatea de reprezentant legal al unei societăți comerciale neînregistrată,

el, nereal, atestând că ar fi membră M.I.G.A. și că, deci, legal, ar beneficia

de proiecte de susținere a unor finanțări pentru alte societăți comerciale, a

emis cambii - instrumente de plată în care a înscris date și elemente pe baza

cărora a ordonat tragerea unor sume de bani totalizând 5.000.000 euro, la care

se adaugă 100.000 euro cheltuieli de executare și 19% TVA din conturile

Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța,

faptele sale săvârșindu-se în lipsa vreunui raport de natură a-i da dreptul să

oblige ordonat prin cambii ca Ministerul Finanțelor să plătească sumele

indicate în cele două instrumente de plată, astfel urmărindu-se obținerea unui

folos material injust de către societățile comerciale beneficiare ale

cambiilor, inițial și, ulterior, de către societatea comercială G., rezultatul

fiind învestirea cu formulă executorie a cambiilor, precum și trecerea la

executarea silită a acestora, ceea ce realizează conținutul constitutiv al

tentativei la infracțiunea de înșelăciune în condițiile rezoluției

infracționale unice.

Totodată, punând în aplicare hotărârea de a obține

un folos material injust, inculpatul, procedând la emiterea falsă de cambii

(contracte de împrumut credal), acestea fiind înscrisuri sub semnătură privată

în care a trecut, nereal, date privind existența societății comerciale G.,

membră M.I.G.A., atestarea nereală că ar beneficia de garanții guvernamentale,

predându-le ulterior lui T.C. și T.E., care, la rândul lor, le-au supus

învestirii cu formulă executorie și executării silite, realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen. în condițiile rezoluției infracționale unice.

Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 107/P din 21 octombrie 2010, în

temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, a

desființat, în parte, sentința cu privire la neaplicarea prevederilor art. 37

alin. (1) lit. a) cu referire la art. 39 alin. (1) și (6) C. pen. și,

rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele

componente.

S-au mai descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 4437 din 11 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, precum și pedeapsa rezultantă

de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 217

din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă la 29 aprilie 2008, în

pedepsele componente.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (6) C.

pen., ale art. 36 C. pen. cu referire la art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită

la 9 ani închisoare, la aceasta adăugându-se pedeapsa de 2 ani închisoare

revocată prin sentința penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul având de executat 11 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen.,

pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată

prin sentința penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

alin. (1) și (2) cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe durata executării pedepsei de 11 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a

declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Oral, apărătorul desemnat

din oficiu a susținut, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului conform

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că

instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, aceasta fiind probată cu

înscrisurile emanate de la autoritățile statale cu atribuții în domeniu,

respectiv s-a probat că societatea comercială G. nu a existat legal niciodată,

nu a avut un act constitutiv recunoscut și nu avea personalitate juridică,

întrucât nu a fost niciodată înscrisă în baza de date a Oficiului Național al

Registrului Comerțului, codul CAEN sau CUI nu au existat.

Totodată, societatea comercială G. nu a figurat

niciodată în evidențele Ministerului Finanțelor cu conturi închise/deschise, nu

a avut, cu această entitate, relații comerciale sau financiare, nu a deținut

niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară și, ca atare, nu întrunește

condițiile pentru a fi considerată persoană juridică, implicarea infracțională

a inculpatului fiind, de asemenea, probată și cu declarațiile martorilor

audiați atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească.

Fapta comisă, respectiv inducerea în eroare a

reprezentanților societății comerciale A. și societății comerciale M., prin

prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea de alocator de

credite și de finanțator al societății comerciale G., menținerea lor în eroare

cu privire la calitatea sa de reprezentant al Comitetului Național pentru

Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României cu

ocazia emiterii cambiilor, aceasta și pentru a obține pentru sine un folos

material ilicit, toate acestea având ca rezultat învestirea cu formulă

executorie a celor două instrumente de plată, trecerea la executare silită

(câte 2.500.000 euro din contul Ministerului Finanțelor), constituie tentativă

la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în

art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a pune în

aplicare hotărârea sa de a obține un folos material injust (tragerea din contul

Ministerului Finanțelor a sumelor de câte 2.500.000 euro), prin rezoluție

infracțională unică, procedând la emiterea de instrumente de plată (cambii),

acestea fiind contracte de împrumut credal, înscrisuri sub semnătură privată,

în acestea el personal înscriind date nereale: existența societății comerciale

G., calitatea de membru M.I.G.A., atestarea în fals că respectiva societate ar

fi beneficiară de garanții guvernamentale, el predând cele două instrumente de

plată pentru a fi supuse instanței spre învestire cu formulă executorie și pe

urmă trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., înscrisul falsificat, alterat,

constituind produsul infracțiunii; el a emanat de la inculpat ca persoană

particulară, a fost semnat și datat, a produs consecințe juridice odată ce a

fost încredințat celor două reprezentante, fictivitatea rezidând în inexistența

legală a societății comerciale G., așa cum s-a arătat.

S-a mai constatat că inculpatul, la datele comiterii

faptelor, nu avea calitatea de asociat sau administrator la niciun agent

economic din România, iar cu privire la consecințele produse, prin folosirea

înscrisurilor false s-a ajuns la executarea silită a Ministerului Finanțelor,

stopată numai ca urmare a promovării, de către acesta, a contestației la executare

și, ulterior, a plângerii penale.

Cu referire la achitarea inculpatului în temeiul

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), aceasta nu poate

fi primită, în cauză probându-se situația de fapt și vinovăția sa, simplul fapt

că el s-a adresat, în numele societății comerciale G., nereprezentând o

confirmare a existenței legale a societății menționate, nici o recunoaștere

oficială că acțiunile sale s-au desfășurat în concordanță cu dispozițiile

legale, iar faptul că societatea, astfel cum acreditează inculpatul, a stat în

fața mai multor instanțe de judecată, nu reprezintă dovadă legală a existenței,

în cauză analizându-se și dovedindu-se că societatea comercială G. nu a fost

înființată, nu există, cambiile sunt înscrisuri sub semnătură privată care

conțin date fictive și au fost încredințate de către inculpat altor persoane

spre a fi folosite în vederea producerii de consecințe juridice.

Ca atare, decizia instanței de apel fiind legală și

temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 107/P din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.