ÎCCJ, decizie (scj.ro #83837)

Înșelăciune. Tentativă. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra patrimoniului Indice alfabetic: Drept penal - înșelăciune - tentativă - fals în înscrisuri sub semnătură privată C. pen., art. 20, art. 215, art. 290 1. Inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților unor societăți comerciale, prin prezentarea ca adevărată a calității de reprezentant al unei societăți comerciale care, în realitate, nu a fost niciodată constituită, precum și a calității de reprezentant al Comitetului Național pentru Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României, cu ocazia emiterii de cambii, în scopul de a obține un folos material injust, fapta având ca rezultat învestirea cu formulă executorie a cambiilor și trecerea la executare silită împotriva Ministerului Finanțelor pentru o sumă mai mare de 200.000 lei, executare silită care nu a fost finalizată, constituie tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 2. Emiterea de instrumente de plată (cambii), contracte de împrumut credal care constituie înscrisuri sub semnătură privată, în care făptuitorul a înscris date nereale privind existența societății comerciale emitente și calitatea de membru al Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor și a atestat în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanții guvernamentale, instrumente de plată predate pentru a fi supuse instanței spre învestire cu formulă executorie și trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1233 din 29 martie 2011 Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 170 din 12 mai 2010, a condamnat pe inculpatul R.Ș.

la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 348 c . proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cambia emisă la 22 mai 2005 în favoarea societății comerciale A. și cambia emisă la 22 mai 2005 în favoarea societății comerciale M. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 7 decembrie 2007, Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a formulat plângere la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, împotriva numiților T.C., T.E., M.A.

și R.Ș., sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de înșelăciune, fals, uz de fals, abuz în serviciu, arătându-se că la 17 mai 2007 s-au primit două somații emise de Biroul executorului judecătoresc M.A., în dosarele de executare nr. 192/2007 și nr. 193/2007, titluri executorii cambii, iar la 21 noiembrie 2007, i s-au comunicat două adrese de înființare poprire, astfel: executarea silită reclamant creditor societatea comercială A. și reclamant creditor societatea comercială M., în opinia Biroul executorului judecătoresc M.A. petenta având calitatea de tras în așa-zisul raport cambial, ceea ce ar constitui obligații de achitare a câte 2.500.000 euro, TVA 19%, onorariu minim de executare.

Petentul a mai motivat că cele două înscrisuri constituiau fals, nu sunt cambii veritabile, obligația nu este valabilă, prin fraudă încercându-se păgubirea bugetului de stat. La urmărirea penală, au fost verificate dosarele de executare silită amintite, documentele privind cele două societăți comerciale, realitatea existenței privind societatea comercială G. - emitenta cambiilor, rezultând că aceasta nu este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului și nu deține conturi deschise la vreo instituție bancară, entitatea societatea comercială G. nu a fost niciodată autorizată și i s-a refuzat, de mai multe ori, atribuirea CUI de către Oficiul Registrului Comerțului și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

În ce privește denumirea M.I.G.A. (Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor), aceasta funcționează ca organism internațional și interguvernamental, cu personalitate juridică, înființat prin Convenția de constituire din 11 octombrie 1985, dar calitatea de membru o pot avea numai state și nu are atribuții de finanțare. S-a mai constatat că societatea comercială G. nu exista în bazele de date ale Oficiului Național al Registrului Comerțului, nu a beneficiat și nu beneficiază de garanții guvernamentale, nu are conturi deschise/închise, nu are dreptul să emită cambii, bilete la ordin sau alt tip de instrumente de plată sau să beneficieze de garanții guvernamentale pentru angajarea de credite externe.

La cercetarea judecătorească, amplul material probator administrat a relevat că R.Ș., în mod neadevărat, și-a atribuit calitatea de reprezentant legal al unei societăți comerciale neînregistrată, el, nereal, atestând că ar fi membră M.I.G.A.

și că, deci, legal, ar beneficia de proiecte de susținere a unor finanțări pentru alte societăți comerciale, a emis cambii - instrumente de plată în care a înscris date și elemente pe baza cărora a ordonat tragerea unor sume de bani totalizând 5.000.000 euro, la care se adaugă 100.000 euro cheltuieli de executare și 19% TVA din conturile Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, faptele sale săvârșindu-se în lipsa vreunui raport de natură a-i da dreptul să oblige ordonat prin cambii ca Ministerul Finanțelor să plătească sumele indicate în cele două instrumente de plată, astfel urmărindu-se obținerea unui folos material injust de către societățile comerciale beneficiare ale cambiilor, inițial și, ulterior, de către societatea comercială G., rezultatul fiind învestirea cu formulă executorie a cambiilor, precum și trecerea la executarea silită a acestora, ceea ce realizează conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de înșelăciune în condițiile rezoluției infracționale unice.

Totodată, punând în aplicare hotărârea de a obține un folos material injust, inculpatul, procedând la emiterea falsă de cambii (contracte de împrumut credal), acestea fiind înscrisuri sub semnătură privată în care a trecut, nereal, date privind existența societății comerciale G., membră M.I.G.A., atestarea nereală că ar beneficia de garanții guvernamentale, predându-le ulterior lui T.C. și T.E., care, la rândul lor, le-au supus învestirii cu formulă executorie și executării silite, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen. în condițiile rezoluției infracționale unice. Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 107/P din 21 octombrie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, a desființat, în parte, sentința cu privire la neaplicarea prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 39 alin. (1) și (6) C. pen. și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente. S-au mai descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 4437 din 11 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, precum și pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă la 29 aprilie 2008, în pedepsele componente.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (6) C. pen., ale art. 36 C. pen. cu referire la art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, la aceasta adăugându-se pedeapsa de 2 ani închisoare revocată prin sentința penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul având de executat 11 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei de 11 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Oral, apărătorul desemnat din oficiu a susținut, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, aceasta fiind probată cu înscrisurile emanate de la autoritățile statale cu atribuții în domeniu, respectiv s-a probat că societatea comercială G. nu a existat legal niciodată, nu a avut un act constitutiv recunoscut și nu avea personalitate juridică, întrucât nu a fost niciodată înscrisă în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, codul CAEN sau CUI nu au existat.

Totodată, societatea comercială G. nu a figurat niciodată în evidențele Ministerului Finanțelor cu conturi închise/deschise, nu a avut, cu această entitate, relații comerciale sau financiare, nu a deținut niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară și, ca atare, nu întrunește condițiile pentru a fi considerată persoană juridică, implicarea infracțională a inculpatului fiind, de asemenea, probată și cu declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească.

Fapta comisă, respectiv inducerea în eroare a reprezentanților societății comerciale A. și societății comerciale M., prin prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea de alocator de credite și de finanțator al societății comerciale G., menținerea lor în eroare cu privire la calitatea sa de reprezentant al Comitetului Național pentru Coordonarea Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României cu ocazia emiterii cambiilor, aceasta și pentru a obține pentru sine un folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat învestirea cu formulă executorie a celor două instrumente de plată, trecerea la executare silită (câte 2.500.000 euro din contul Ministerului Finanțelor), constituie tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, fapta inculpatului de a pune în aplicare hotărârea sa de a obține un folos material injust (tragerea din contul Ministerului Finanțelor a sumelor de câte 2.500.000 euro), prin rezoluție infracțională unică, procedând la emiterea de instrumente de plată (cambii), acestea fiind contracte de împrumut credal, înscrisuri sub semnătură privată, în acestea el personal înscriind date nereale: existența societății comerciale G., calitatea de membru M.I.G.A., atestarea în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanții guvernamentale, el predând cele două instrumente de plată pentru a fi supuse instanței spre învestire cu formulă executorie și pe urmă trecerea la executare silită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., înscrisul falsificat, alterat, constituind produsul infracțiunii; el a emanat de la inculpat ca persoană particulară, a fost semnat și datat, a produs consecințe juridice odată ce a fost încredințat celor două reprezentante, fictivitatea rezidând în inexistența legală a societății comerciale G., așa cum s-a arătat. S-a mai constatat că inculpatul, la datele comiterii faptelor, nu avea calitatea de asociat sau administrator la niciun agent economic din România, iar cu privire la consecințele produse, prin folosirea înscrisurilor false s-a ajuns la executarea silită a Ministerului Finanțelor, stopată numai ca urmare a promovării, de către acesta, a contestației la executare și, ulterior, a plângerii penale.

Cu referire la achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), aceasta nu poate fi primită, în cauză probându-se situația de fapt și vinovăția sa, simplul fapt că el s-a adresat, în numele societății comerciale G., nereprezentând o confirmare a existenței legale a societății menționate, nici o recunoaștere oficială că acțiunile sale s-au desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale, iar faptul că societatea, astfel cum acreditează inculpatul, a stat în fața mai multor instanțe de judecată, nu reprezintă dovadă legală a existenței, în cauză analizându-se și dovedindu-se că societatea comercială G. nu a fost înființată, nu există, cambiile sunt înscrisuri sub semnătură privată care conțin date fictive și au fost încredințate de către inculpat altor persoane spre a fi folosite în vederea producerii de consecințe juridice.

Ca atare, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 107/P din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.