ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3281/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3281/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 10 septembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie - în Dosarul nr. 10960/118/2009
s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesizare a Curții
Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate formulată de inculpatul R.Ș.I.
S-a fixat termen pentru judecarea
apelului la 5 octombrie 2010.
Pentru a pronunța această
încheiere instanța de apel a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 170
din 12 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus
condamnarea inculpatului R.Ș.I. la o pedeapsă de 8 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și
2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen.
raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 290 C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus
condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se executarea
pedepsei celei mai grele de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
În esență, se reține
în sarcina inculpatului că în baza unei rezoluții infracționale
unice, s-a prezentat sub o calitate mincinoasă ca fiind reprezentantul SC
G.S.S.M.L. și în această calitate a emis cambiile cu nr. 00596/00.382/D10/05/0;
11 din 05 august, în favoarea SC A.E. SRL Constanța și nr. 00597/00.381/D/10/05/0
în favoarea SC M.E. SRL Constanța, ordonând tragerea a câte 2.500.000 euro
din contul M.F. deși entitatea pe care pretindea că o reprezenta nu
era în raporturi legale cu trasul.
Împotriva hotărârii
pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul R.Ș.I.
iar la termenul din 22 iunie 2010 a invocat excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 64/1995,
întrucât - în opinia sa - textul intră în contradicție cu
dispozițiile art. 51, art. 16, art. 6, art. 44, art. 45 și art. 126
din Constituția României.
Având în vedere dispozițiile art.
29 din Legea nr. 47/1992, instanța de apel a constatat cererea de sesizare
a Curții Constituționale ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs inculpatul R.Ș.I. solicitând casarea acesteia și în rejudecare
sesizarea Curții Constituționale, apreciind cererea ca fiind
admisibilă.
Înalta Curte de Casație și
Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385
14
C. proc. pen. și art. 29 din Legea nr. 47/1992, constată că
acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra
excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești
sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau
ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea
cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În speță inculpatul a
invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 din Legea nr.
64/1995 - fără a motiva - în condițiile în care, în sarcina sa,
instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de
tentativă la înșelăciune, respectiv fals material în înscrisuri
sub semnătură privată.
În atare situație cum legea eronată
nu are legătură cu cauza dedusă judecății cererea de
sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind
îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr.
47/1992.
Așa fiind, Înalta Curte în
temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.Ș.I.
împotriva încheierii din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 10960/118/2009.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul R.Ș.I. împotriva încheierii de ședință din 10
septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată
în Dosarul nr. 10960/118/2009.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 22 septembrie 2010.