Decizia nr. 31 din 7 decembrie 2020

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.551/1/2020 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat- asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, rezumând orientările jurisprudenţiale divergente identificate prin sesizare, apreciază că, în litera şi spiritul legii, dispoziţiile art. 51 alin. (2) teza întâi, alin. (3), (8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la prevederile art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi pentru o perioadă mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani şi care, fiind eliberate din funcţie din motive neimputabile lor, aveau o altă ocupaţie la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare ori la data pensionării nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Cât priveşte cea de-a doua problemă de drept, procurorul general apreciază că nu poate fi obligată Curtea de Conturi, în calitate de fost angajator, să elibereze adeverinţa-tip, prevăzută în anexa nr. 2 la normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sub aspectul vechimii minime în specialitatea de auditor public extern pentru a putea beneficia de pensia de serviciu.

În susţinerea acestui punct de vedere expune argumentele cuprinse în sesizarea cu recurs în interesul legii şi solicită pronunţarea unei hotărâri de unificare a practicii.

Doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

La data de 24 septembrie 2020, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând următoarele probleme de drept:

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 24 septembrie 2020, formându-se Dosarul nr. 2.551/1/2020, cu termen de soluţionare la 7 decembrie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:

Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare

Din verificarea jurisprudenţei, ca urmare a sesizării din oficiu şi la solicitarea ministrului justiţiei, s-a constatat caracterul neunitar al acesteia în ambele probleme de drept enunţate anterior.

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este aplicabilă doar persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, nu şi persoanelor care, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie şi nu au o vechime în specialitate de minimum 14 ani, întrucât prevederile art. 51 alin. (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992 trimit la alin. (2) al aceluiaşi articol, iar nu la prevederile alin. (3).

Aceste persoane pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 doar în situaţia în care au realizat o vechime minimă de 14 ani în specialitatea de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, astfel cum această funcţie este definită în art. 51 alin. (18) din legea anterior menţionată şi art. 1 alin. (2)-(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.

Din interpretarea sistematică a diferitelor ipoteze prevăzute de art. 51 din Legea nr. 94/1992 rezultă că beneficiază de pensia de serviciu două categorii de persoane: cele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi, indiferent dacă, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie [art. 51 alin. (2) şi (8) din lege] şi cele care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, aveau calitatea de auditor public extern şi o vechime de minimum 4 ani în această specialitate [art. 51 alin. (3) din lege].

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992, s-a arătat că acestea se referă tot la persoanele care, la data pensionării, au avut o altă ocupaţie, dar care, spre deosebire de cei menţionaţi la alin. (8), sunt deja pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, ipoteza de reglementare cuprinsă în art. 51 alin. (11) fiind aceeaşi cu cea prevăzută în alin. (8), care se referă la persoanele care nu au calitatea de auditor public extern la data pensionării. Diferenţa constă doar în faptul că alin. (11) se referă la pensionarii din sistemul public de pensii, iar alin. (8) la persoanele care nu au calitatea de pensionari şi solicită direct acordarea pensiei de serviciu. Or, singura diferenţă între cei menţionaţi la alin. (8) şi cei menţionaţi la alin. (11) o constituie calitatea unora dintre aceştia de pensionari în sistemul public de pensii. Restul condiţiilor de acordare a pensiei de serviciu rămân neschimbate, legiuitorul făcând expres trimitere la alin. (2), care impune şi o vechime în specialitate de cel puţin 14 ani.

Aşadar, posibilitatea acordării pensiei de serviciu pentru o vechime mai mică de 14 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi există numai pentru persoanele care îndeplinesc această funcţie la data pensionării.

Prevederile art. 2 lit. b) şi d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 nu completează prevederile legii în aplicarea căreia au fost date şi nu pot fi interpretate decât în sensul că se referă la persoanele care au avut sau au, la data pensionării, funcţia de auditor public extern.

În a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate, prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, este aplicabilă şi persoanelor care solicită pensia de serviciu în temeiul alin. (8) şi (11) ale aceluiaşi articol.

În motivarea acestor soluţii s-a reţinut că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu disting în privinţa perioadei în care s-a îndeplinit funcţia de auditor public extern, iar din prevederile art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 rezultă că de pensia de serviciu prevăzută de lege beneficiază şi persoanele care, la data solicitării acestei pensii, erau pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz.

Într-o primă orientare jurisprudenţială, unele instanţe, fără a analiza încadrarea în vreuna dintre categoriile prevăzute de art. 51 alin. (2), (3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, au obligat Curtea de Conturi la eliberarea adeverinţelor-tip prevăzute de anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.

Aceste instanţe au apreciat că, în toate situaţiile, Curtea de Conturi are obligaţia de a elibera o adeverinţă cu privire la vechimea în muncă în funcţia de auditor public extern, precum şi cu privire la veniturile brute realizate în această funcţie, nefiind în măsură să decidă dacă eliberează sau nu documentul respectiv după cum apreciază că solicitantul îndeplineşte sau nu condiţiile pentru a beneficia de pensia de serviciu. Această competenţă revine exclusiv caselor teritoriale de pensii, iar, în caz de litigiu, instanţelor de judecată sesizate cu acţiuni având ca obiect stabilirea dreptului la pensia de serviciu.

Faptul că adeverinţa-tip poartă denumirea „pentru stabilirea pensiei de serviciu” nu îndreptăţeşte Curtea de Conturi să refuze eliberarea acesteia în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensia de serviciu, iar nu pentru stabilirea acestei pensii.

Răspunderea instituită de legiuitor în legătură cu emiterea acestor adeverinţe nu justifică refuzul eliberării lor, reclamanţii fiind îndreptăţiţi să li se ateste perioada în care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Curţii de Conturi şi veniturile plătite salariaţilor cu funcţii echivalente celor deţinute.

În a doua orientare jurisprudenţială, instanţele au verificat, în prealabil, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanţii să beneficieze de pensie de serviciu, apreciind că obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip, prevăzută în anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, există doar dacă aceste condiţii sunt îndeplinite.

S-a argumentat că legea nu stabileşte în sarcina Curţii de Conturi o obligaţie abstractă, care să nu producă niciun rezultat, ci aceasta trebuie să ateste şi baza de calcul al pensiei de serviciu, rezultat la care se poate ajunge doar dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a beneficia de pensia de serviciu.

Rolul adeverinţei-tip este de a permite înscrierea la pensia de serviciu, iar nu verificarea ulterioară a îndeplinirii condiţiilor de înscriere la o astfel de pensie.

De aceea, nu poate fi ignorată responsabilitatea pe care angajatorul o are la momentul eliberării adeverinţei-tip, privind elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 şi art. 18 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, în prima problemă de drept, respectiv cea de-a doua orientare jurisprudenţială, în cazul celei de-a doua probleme de drept.

Expunând modificările succesive ale dispoziţiilor supuse interpretării din Legea nr. 94/1992, procurorul general subliniază că pensia de serviciu pentru auditorii publici externi se reflectă în cuantumul pensiei care, potrivit legii speciale, este determinat prin raportare la media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, algoritm diferit de cel prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), în care cuantumul pensiilor pentru limită de vârstă se determină pe baza punctajului mediu anual realizat de asigurat, înmulţit cu valoarea unui punct de pensie – art. 94 alin. (1).

Dreptul auditorilor publici externi la pensia de serviciu, în cuantumul prevăzut de art. 51 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 94/1992, se naşte la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, referitoare la vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, condiţionat însă de realizarea unei vechimi minime în specialitatea de auditor public extern, de 4 ani sau de 14 ani, după distincţiile conţinute în art. 51 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

De asemenea, dreptul la pensia de serviciu a fost recunoscut şi persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, au avut sau au o altă ocupaţie, precum şi foştilor auditori publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.

Divergenţa de jurisprudenţă corespunzătoare primei probleme de drept este determinată de conţinutul normativ neclar al dispoziţiilor art. 51 alin. (2), (3), (8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992, respectiv art. 2 lit. a)-d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, în ceea ce priveşte posibilitatea foştilor auditori publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, au o altă ocupaţie sau sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care au o vechime în specialitate mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani, de a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Soluţionarea acestei probleme de drept presupune a se determina dacă vechimea minimă în specialitatea de auditor public extern prevăzută de alin. (3) este aplicabilă şi în ipotezele prevăzute de alin. (8) şi (9), respectiv alin. (11) ale art. 51 din Legea nr. 94/1992.

Cea de-a doua problemă de drept pune în discuţie posibilitatea fostului angajator (Curtea de Conturi) de a stabili el însuşi îndreptăţirea reclamanţilor la obţinerea unei pensii de serviciu şi de a refuza emiterea adeverinţelor-tip prevăzute în anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, atunci când constată, raportat la situaţia juridică concretă a fiecărui solicitant, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sub aspectul vechimii minime în specialitatea de auditor public extern.

Procurorul general apreciază că soluţionarea primei probleme de drept trebuie circumscrisă metodei de interpretare logico-sistematică şi teleologică a legii.

Astfel, art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 stabileşte, cu titlu general, condiţiile pentru ca auditorii publici externi să beneficieze de pensia de serviciu, respectiv: (1) îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare sub aspectul vârstei standard de pensionare şi al stagiului minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, şi (2) realizarea unei vechimi în specialitate de 14 ani sau mai mult.

Aceasta este ipoteza persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, au funcţia de auditor public extern.

În această privinţă există o perfectă concordanţă între art. 51 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.

Norma de excepţie, conţinută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, vizează, în mod evident, persoanele care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Conturi, în calitate de auditori publici externi, derogarea de la prevederile alin. (2) operând doar în privinţa vechimii minime în specialitate, care, în această ipoteză, este redusă de la 14 ani la 4 ani, consecinţa constând în micşorarea cuantumului pensiei cu un procent de 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.

Circumstanţierea ad personam din art. 2 lit. b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 este susţinută de interpretarea logică şi gramaticală a art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, sintagma „la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare” având rolul de a circumstanţia temporal persoanele care beneficiază de pensia de serviciu pentru o vechime minimă de 4 ani la Curtea de Conturi, respectiv persoanele care, la îndeplinirea cumulativă a cerinţelor referitoare la vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi vechimea minimă în specialitate, de 4 ani, aveau şi calitatea de auditori publici externi.

Această interpretare a textului corespunde expunerii de motive a Legii nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (Legea nr. 7/2016), în care este indicat scopul reinstituirii pensiilor de serviciu pentru auditorii publici externi, şi anume recompensarea interdicţiilor şi incompatibilităţilor specifice profesiei.

A treia ipoteză în care este recunoscut dreptul la pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este cea a persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie şi care au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din motive neimputabile [art. 51 alin. (8) teza întâi şi alin. (9) din Legea nr. 94/1992].

În acest caz, potrivit art. 51 alin. (8) teza a doua, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern.

Se observă că art. 51 alin. (8) teza întâi face trimitere la alin. (2) al aceluiaşi articol, care instituie condiţia unei vechimi minime în specialitate, de 14 ani în cadrul Curţii de Conturi, iar nu la alin. (3), care prevede o vechime minimă de 4 ani.

În măsura în care legiuitorul ar fi dorit ca de pensia de serviciu să beneficieze şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern cel puţin 4 ani, ar fi prevăzut acest aspect în alin. (8), pe calea unei trimiteri exprese la prevederile alineatului care consacră această posibilitate.

De asemenea se observă că teza a doua a alin. (8) al art. 51, în care este reglementată baza de calcul al pensiei de serviciu, în ipoteza foştilor auditori publici externi care se pensionează din alte profesii/ocupaţii, nu mai prevede reducerea cu un procent de 1% pentru fiecare an ce lipseşte din vechimea minimă în specialitate de până la 14 ani, de unde rezultă că intenţia legiuitorului a fost în sensul acordării beneficiului pensiei de serviciu, în această ipoteză, doar pentru vechimea minimă în specialitate de 14 ani.

Din această perspectivă, există o perfectă concordanţă între interpretarea dată prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 şi ipoteza reglementată de art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care se referă la persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 94/1992, au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile.

În fine, a patra ipoteză reglementată de art. 51 din Legea nr. 94/1992 este cea prevăzută de alin. (11), referitoare la auditorii publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.

În privinţa acestora din urmă, condiţiile standard de pensionare sunt ab initio îndeplinite, de vreme ce foştii auditori publici externi beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.

Însă textul art. 51 alin. (11) teza întâi este lacunar în ceea ce priveşte condiţia vechimii minime în specialitate, fiind identificate două interpretări. Fie că această condiţie vizează vechimea minimă de 14 ani, prevăzută la alin. (2), de vreme ce teza a doua din alin. (11) trimite la algoritmul de calcul al pensiei de serviciu stabilit în alin. (2), fie că vechimea minimă în specialitate poate fi şi de 4 ani, de vreme ce teza întâi din alin. (11) nu distinge, această interpretare coroborându-se cu art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care permite o vechime minimă de 14 ani sau 4 ani, după caz.

În măsura în care se consideră că prevederile art. 51 alin. (11) teza întâi din Legea nr. 94/1992 se completează exclusiv cu alin. (2), nu şi cu alin. (3) al aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte condiţia vechimii minime în specialitate, prevederile art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 apar ca fiind edictate cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative.

Dimpotrivă, interpretarea coroborată a prevederilor art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 cu art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 şi cerinţa ca orice act de interpretare să aibă ca finalitate aplicarea normei, nu neaplicarea acesteia, chiar şi parţială, impune ca, în cazul alin. (11) teza întâi, trimiterea completă să fie considerată atât la alin. (2), cât şi la alin. (3) al aceluiaşi articol. Aşadar, în considerarea soluţiei oferite de Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 şi din coroborarea acestora cu prevederile art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992, trebuie să se considere că de pensia de serviciu prevăzută de această lege beneficiază foştii auditori publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limita de vârstă din sistemul public de pensii şi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, ocupau funcţia de auditor public extern şi aveau o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate.

Această din urmă interpretare asigură un tratament juridic egal pentru situaţii juridice care, în raport cu scopul reglementării, în ansamblu, sunt identice.

În concluzie, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 51 alin. (2), (3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, coroborate cu prevederile art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, rezultă următoarele categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 94/1992:

Se află în afara acestor ipoteze legale şi nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 persoanele care, la data pensionării/îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, au avut/au o altă ocupaţie decât aceea de auditor public extern şi au o vechime în această specialitate mai mică de 14 ani, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat în precedent, dispoziţiile art. 51 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 94/1992 trimit, sub aspectul condiţiilor referitoare la vechimea în specialitate, la prevederile alin. (2), iar nu la cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol, iar, pe de altă parte, criteriul ocupaţiei avute la data pensionării (anterioară Legii nr. 7/2016) ori, după caz, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia aplicabilă în privinţa sistemului public de pensii (ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016) nu poate fi lipsit de orice eficienţă juridică.

Această modalitate de aplicare a legii rezultă şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, precum şi a întregului art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.

Recunoscând beneficiul la pensia de serviciu, art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 arată că de aceasta pot beneficia şi foştii auditori publici externi care, la data pensionării, „au avut sau au o altă ocupaţie” şi trimite la condiţiile de vechime minimă în specialitate, de 14 ani, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/135/2016.

Astfel, indicând categoriile de persoane care pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992, art. 2 lit. a) şi b) îi indică mai întâi pe „auditorii publici externi” care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010.

Altfel spus, pensia de serviciu se stabileşte, în aceste două ipoteze, în considerarea unei vechimi minime în specialitate de 14 şi, respectiv, de 4 ani, pentru auditorii publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, ocupau aceste funcţii.

Dimpotrivă, atunci când se statuează în privinţa foştilor auditori publici externi, art. 2 lit. c) şi d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 se referă la „persoanele” care, la data solicitării pensiei de serviciu, fie au o altă ocupaţie, fiind anterior eliberate din funcţia de auditor public extern pentru motive neimputabile lor [lit. c)], fie, la aceeaşi dată, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii [lit. d)].

Pentru cei dintâi, dreptul la pensia de serviciu este recunoscut în condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, după cum rezultă şi din trimiterea art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 la alin. (2) al aceluiaşi articol.

Aşadar, pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992 foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau/au o altă ocupaţie şi au realizat o vechime în specialitate de minimum 14 ani.

Per a contrario, acest beneficiu nu este recunoscut nici de Legea nr. 94/1992 şi nici de Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 foştilor auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie şi au realizat o vechime în specialitate mai mică de 14 ani.

Pentru persoanele care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă, trebuie distins după cum îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute la lit. a) sau b) a art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, criteriul unei vechimi minime în specialitate fiind operabil astfel:

În acest fel se asigură identitate de tratament juridic în privinţa recunoaşterii beneficiului pensiei de serviciu pentru foştii auditori publici externi pensionaţi atât anterior, cât şi ulterior Legii nr. 7/2016 şi care, la data pensionării ori, după caz, a îndeplinirii condiţiilor de pensionare, aveau altă ocupaţie.

În ce priveşte cea de-a doua problemă de drept, procurorul general a apreciat că soluţionarea acesteia ar trebui să aibă în vedere faptul că Legea nr. 94/1992 şi Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 impun emitentului adeverinţei-tip atestarea încadrării solicitantului în una dintre ipotezele în care poate beneficia de pensia de serviciu, emitentul adeverinţei (fostul angajator) fiind răspunzător pentru corectitudinea şi legalitatea datelor cuprinse în documentele care stau la baza întocmirii dosarului de pensionare şi cele necesare calculului pensiei de serviciu.

În cazul stabilirii pensiilor de serviciu nu este vorba despre o adeverinţă emisă de angajator în executarea obligaţiei sale generale, instituite în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat pe care a avut-o solicitantul, ci de eliberarea unei adeverinţe-tip pentru înscrierea la pensia de serviciu şi stabilirea elementelor salariale care constituie baza de calcul al acesteia, prin indicarea mediei veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare (în cazul auditorilor publici externi aflaţi în activitate), fie prin indicarea aceleiaşi baze de calcul al pensiei, prin raportare la veniturile realizate de auditorii publici externi aflaţi în condiţii identice de vechime, funcţie, grad sau treaptă, unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, fost auditor public extern, eliberat din funcţie din motive neimputabile sau beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă stabilite în sistemul public de pensii.

Or, adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 94/1992 trebuie eliberată numai în situaţia în care, în urma verificărilor, fostul angajator ajunge la concluzia că solicitantul îndeplineşte condiţiile pentru înscrierea la această categorie de pensie şi completează toate rubricile.

Emiterea adeverinţei-tip implică o operaţiune prealabilă de interpretare a legii şi încadrare a situaţiei juridice concrete aduse în atenţia fostului angajator, ceea ce depăşeşte, în mod evident, simpla operaţiune de atestare/comunicare a elementelor ce rezultă din evidenţele sale proprii sub aspectul vechimii în specialitate realizate de fiecare solicitant, astfel cum sunt situaţiile din dreptul comun, în care, în temeiul art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, fostul angajator comunică caselor teritoriale de pensii date, elemente şi informaţii în vederea stabilirii drepturilor de pensie.

Astfel, în temeiul dreptului comun, Curtea de Conturi ar putea să comunice exclusiv datele şi informaţiile care rezultă din propriile evidenţe privind vechimea realizată de fiecare solicitant în funcţia de auditor public extern şi alte funcţii asimilate, potrivit art. 1 alin. (2)-(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, fără vreo altă încadrare juridică sau indicare a bazei de calcul al pensiei de serviciu.

În schimb, atunci când i se solicită eliberarea adeverinţei-tip prevăzute de legislaţia specială, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, Curtea de Conturi, răspunzând de exactitatea şi legalitatea datelor comunicate, poate refuza emiterea acestui document persoanelor care nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 51 alin. (2), (3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, un atare refuz fiind justificat de rolul adeverinţei-tip la constituirea dosarului de pensionare şi răspunderea fostului angajator în ceea ce priveşte indicarea elementelor necesare stabilirii pensiei de serviciu.

În concluzie, procurorul general apreciază că:

Opinia exprimată cu privire la prima problemă de drept a fost că, în urma aplicării coroborate a regulilor de interpretare juridică a dispoziţiilor art. 51 alin. (2), (3), (8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992 – cu menţiunea că se apreciază ca fiind prevalente dispoziţiile legii în raport cu prevederile normelor date în aplicarea sa, având în vedere principiul ierarhiei actelor normative -, s-ar putea desprinde concluzia potrivit căreia importantă este îndeplinirea condiţiilor de vechime fie de minimum 4 ani, fie de minimum 14 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, fără să aibă relevanţă dacă persoana care a îndeplinit respectivele condiţii de vechime în specialitatea menţionată se afla efectiv/nu se mai afla în funcţia de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, respectiv la data pensionării pentru limită de vârstă în respectivul sistem, cu respectarea, bineînţeles, a condiţiei ca eliberarea din funcţia de auditor public extern să se fi realizat din motive neimputabile.

Legea nu impune expressis verbis condiţia ca persoana care a exercitat funcţia de auditor public extern o anumită perioadă din cele prevăzute pentru deschiderea vocaţiei la pensia de serviciu să fi fost în funcţia respectivă la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii; or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Referitor la cea de-a doua problemă de drept s-a apreciat că adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu se eliberează numai acelor persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de o astfel de pensie, reglementările fiind clare în acest sens, atât timp cât respectivul document trebuie să cuprindă elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu în favoarea persoanelor care au exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, iar responsabilitatea asupra aspectelor pe care trebuie să le cuprindă respectiva adeverinţă revine emitentului acesteia.

Desigur că instituţia angajatoare este obligată să emită documentele necesare stabilirii pensiei în sistemul public de pensii oricărui angajat sau fost angajat al său care doreşte să facă dovada activităţii sale în cadrul respectivei instituţii, însă adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu nu poate fi eliberată decât persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acest tip de pensie.

Din verificările efectuate rezultă că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 prin Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2020, respingând, ca neîntemeiată, excepţia invocată.

Curtea a reţinut că: „23. (…) în succesiunea în timp a legislaţiei în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat şi beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiţii stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992, în general, precum şi cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea şi aplicarea acestor norme în speţe concrete este de competenţa celor îndrituiţi cu verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situaţiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ. 24. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este respectat doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 25. De asemenea, Curtea reţine că, astfel cum a statuat în jurisprudenţa