ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

K.M.S. în contradictoriu cu

Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei, a solicitat prelungirea vizei de ședere în România pentru afaceri.

în motivarea acțiunii, reclamantul

arată că este cetățean iordanian și din anul 1986 se află în România. A făcut

studiile superioare și în anul 1992 a absolvit Institutul Politehnic București

-Facultatea de mecanică, specialitatea echipamente tehnice.

După terminarea studiilor a lucrat

cu carte de muncă la SC R.I. SRL, avându-l ca asociat pe fratele său.

In anul 1996 și-a înființat propria

firmă SC S. 2000 I. SRL care are activitate și în prezent, lucrând în profit și

având toate impozitele la zi. Posedă două apartamente proprietate personală în

București.

Nu face parte din nici o formațiune

politică sau de altă natură, singura activitate este de natură economică și

este în relații de concubinaj de 12 ani cu aceeași persoană

La data când a solicitat prelungirea

duratei de ședere în țară, nu a obținut acest lucru, ba mai mult i s-a reținut

legitimația de ședere temporară în țară și i s-a eliberat viza de ieșire din

România la 18 octombrie 2001 fără nici o explicație

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1660 din 5

decembrie2001, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că reclamantul nu face

dovada cumulativă a celor două condiții legale privind regimul străinilor în

România și acordarea sau prelungirea de vize.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și în fond admiterea acțiunii.

S-a arătat că în mod greșit s-a

considerat ca mijloc de întreținere profitul obținut din firmă, el având două

case și poate ipoteca, oricând unul din apartamente pentru obținerea banilor

necesari întreținerii.

Recursul este nefondat.

Reclamantului-recurent i s-a acordat

viza de ieșire întrucât nu a îndeplinit dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) din

H.G. nr. 476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România raportat la art. 11 lit. c)

din Legea nr. 123/2001.

Potrivit acestuia „la prelungirea

vizelor simple este necesară prezentarea dovezii privind spațiul de locuit,

precum și a mijloacelor de întreținere, respectiv 500 dolari SUA lunar pentru

vizele purtând indicativul B (viza simplă pentru străinii care au calitatea de

investitori)”.

In cauză, recurentul-reclamant o

dată cu cererea a depus și înscrisuri, or, din acestea au rezultat faptul că

societatea la care este asociat acesta a înregistrat la data de 30 iunie 2001

un profit de doar 938.000 lei.

Nefiind întrunite cerințele legii

pentru prelungirea vizei de ședere în scop de afaceri, în mod legal i s-au

aplicat dispozițiile art.11 lit. c)din Legea nr. 123/2001.

Susținerea recurentului că prin

interpretarea restrictivă a legii s-a ajuns la această soluție greșită,

întrucât ca mijloc de întreținere se pot reține nu numai dividendele, el având

două apartamente și deci posibilitatea de a ipoteca unul din ele, nu poate fi primită.

Conform legii, singura modalitate

pentru un străin de a realiza legal venituri pe teritoriul României sunt

dividendele obținute ca urmare a realizării unui profit substanțial la

societatea la care cel în cauză este asociat, lucru nerealizat în cauză.

In consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312

Cod procedură urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de K.M.S.

împotriva sentinței civile nr.1660 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie2003.