ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 4446 din 3 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva hotărârii nr. 45 din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea Constituțională a României în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2019, sub nr. x/2019, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Curtea Constituțională a României și Biroul Electoral Central, a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei nr. 4446 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5, 6, 8 și 11 C. proc. civ., expunând, în esență, criticile arătate în continuare.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a arătat că înscrisul doveditor descoperit care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa la data formulării recursului, și nici la termenul de recurs din 3 octombrie 2019, este Hotărărea nr. 66 pronunțată de Curtea Constituțională la 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 8.11.2019.

În opinia sa, această hotărâre este un înscris doveditor cu o importanță covârșitoare în dezlegarea pricinii, de natură a răsturna situația juridică stabilită prin decizia a cărei retractare o solicită.

Astfel, în considerentele deciziei civile nr. 4446 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a reținut că în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 45 din 26 septembrie 2019, obiecția sa de neconstituționalitate, motivat de faptul că aceasta a fost ridicată de către recurent direct în fața Curții Constituționalitate, cu nesocotirea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, precum și că hotărârile/deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nu se subsumează noțiunii de hotărâre judecătorească.

Or, aceste considerente nu mai sunt valabile, odată ce Curtea Constituțională a constatat prin Hotărărea nr. 66 din 1 octombrie 2019 că este instanță de judecată în cadrul atribuției sale prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituție, consecința directă fiind aplicarea prevederilor alin. (1), (2) și (3) din art. 126 din Constituția României cu denumirea marginală "Instanțele judecătorești".

Cu privire la reținerea înscrisului, în modalitatea nepublicării/nedezvăluirii sale, a susținut revizuentul că partea potrivnică, în speță Curtea Constituțională, nu a depus întâmpinare față de recursul său și nici nu a menționat nimic cu privire la faptul că și-a schimbat jurisprudența într-un mod diametral opus, respectiv în sensul invocat în mod constant de către recurent. A mai precizat și că, în conformitate cu datele oficiale afișate pe site-ul www.x.ro, Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019 a fost publicată la 1 lună și 8 zile de la momentul pronunțării.

Cu privire la motivele de revizuire prevăzute de pct. 6 și 8 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în sensul schimbării hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, revizuentul a arătat următoarele:

- hotărârile Curții Constituționale au efecte erga omnes, astfel încât Hotărârea nr. 66 pronunțată de Curtea Constituțională are efecte și asupra sa, cu toate că nu a fost parte în proces;

- hotărârea nr. 66 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 1 octombrie 2019 este potrivnică cu hotărârea nr. 45 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 26 septembrie 2019 în ceea ce privește chestiunea juridică "dacă Curtea Constituțională, în această procedură, este instanță de judecată și dacă, pe cale de consecință, pot fi ridicate în fața ei excepții de neconstituționalitate".

În susținerea motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuentul arată că, prin recursul promovat împotriva Hotărârii nr. 45 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 26 septembrie 2019 a invocat faptul că, în cadrul atribuției sale prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituție privind procedura pentru alegerea Președintelui României, Curtea Constituțională este instanță de judecată și că se pot ridica în fața ei excepții de neconstituționalitate, iar ulterior, la 1 octombrie 2019, Curtea Constituțională i-a dat dreptate în acest sens, printr-un reviriment jurisprudențial, fapt ce echivalează cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocate în cauză.

În consecință, a solicitat revizuentul A. să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată în cauză și, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de sesizare a instanței de contencios constituțional, cu consecința retrimiterii dosarului la Curtea Constituțională a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate, cu consecința de a fi înlăturată, astfel, o piedică insurmontabilă în ceea ce privește dreptul de a fi ales, drept de sorginte constituțională pentru următoarea campanie electorală pentru alegerea Președintelui României.

3.1. Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Electorală Permanentă (citată în cauză în locul Biroului Electoral Central) a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.

3.2. Legal citată, intimata Curtea Constituțională nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivelor invocate de revizuent, respectiv a dispozițiilor art. 509 pct. 5, 6, 8 și 11 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 6, 8 și 11 din C. proc. civ., potrivită cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

În prezentul dosar, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 4446/2019 a ÎCCJ-SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva hotărârii nr. 45 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea Constituțională a României în dosarul nr. x/2019.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială ce au fost conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În cauză, însă, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursului ca inadmisibil, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac.

Astfel, în condițiile în care prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a respins cererea de recurs formulată de A., ca inadmisibilă, acest aspect nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de A. în cauza de față, în temeiul motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Și din perspectiva următorului motiv de revizuire invocat de titularul revizuirii, cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se rețin aceleași considerente de inadmisibilitate.

Astfel, fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat. Trebuie precizat faptul că principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, dată în alt proces.

Or, în cauză, pe lângă faptul că revizuentul a afirmat o pretinsă contrarietate între două hotărâri pronunțate de Curtea Constituțională și care nu se subsumează noțiunii de hotărâre judecătorească, Înalta Curte constată că revizuentul invocă în fapt nemulțumirea referitoare la modul în care i-a fost soluționată cererea de către instanță, în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

În fine, aceleași considerente de inadmisibilitate se rețin și în privința art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., întrucât partea care exercită revizuirea nu a făcut dovada că, în cauza în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire o solicită, a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, iar decizia Curții Constituționale de admitere a respectivei excepții de neconstituționalitate a fost pronunțată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate instituite prin dispozițiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5, 6, 8 și 11 C. proc. civ., urmează a fi pronunțată, în consecință, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de față.

În raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4446 din 3 octombrie 2019 pronunțată de ÎCCC-SCAF în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4446 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.