Decizia nr. 3 din 19 februarie 2018

Recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău vizează interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor normative ce reglementează cerinţele metrologice, mai exact „erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei”, pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislaţiei rutiere. II. Dispoziţiile normative supuse interpretării

Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Norma de metrologie legală NML 021-05): „3. Cerinţe metrologice şi tehnice 3.1. Cerinţe metrologice 3.1.1. Erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei: a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiţii de laborator, eroarea maximă tolerată este de: – ±1 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±1% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; b) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de: – ±3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; c) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: – în regim staţionar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b); – în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b); – în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: – ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. (…)” III. Examen jurisprudenţial – principalele coordonate ale divergenţelor de jurisprudenţă

Invocând raportul întocmit în Dosarul nr. 932/1/2017, în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanţei supreme a pronunţat Decizia nr. 50 din 26 iunie 2017 1 , prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău având ca obiect aceeaşi chestiune de drept, şi reluând sinteza jurisprudenţei naţionale realizată de judecătorii-raportori cu acest prilej, autorul sesizării constată că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte problema de drept supusă dezlegării. 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 28 iulie 2017.

Analizându-se jurisprudenţa invocată, se constată că există următoarele orientări jurisprudenţiale în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării: A. O orientare covârşitor majoritară, potrivit căreia dispoziţiile art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală; aşadar, marja de eroare este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret.

Această orientare a fost îmbrăţişată de către următoarele instanţe: curţile de apel Craiova, Galaţi şi Iaşi, tribunalele Alba, Sibiu, Dolj, Bacău, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Iaşi, Galaţi, Vrancea, Hunedoara, Sibiu, Alba, Suceava, Prahova, Dâmboviţa, Buzău, Gorj, Mehedinţi, Covasna, Harghita, Olt, Satu Mare, Argeş şi Constanţa şi judecătoriile Slatina, Sfântu Gheorghe, Strehaia, Drobeta-Turnu Severin, Slatina, Bacău, Oneşti, Buhuşi, Braşov, Făgăraş, Moineşti, Târgu Secuiesc şi Huşi. B. O orientare minoritară, susţinută de către tribunalele Bacău şi Buzău şi Judecătoria Balş, potrivit căreia textul normativ analizat se aplică atât la momentul efectuării verificării metrologice, cât şi la momentul constatării contravenţiei. C. O orientare izolată, concretizată într-o singură hotărâre, pronunţată de Tribunalul Bihor, potrivit căreia dispoziţiile normative în discuţie se aplică în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, cu consecinţa înlăturării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. D. O altă orientare izolată, susţinută de judecătoriile Rupea, Caracal şi Corabia, potrivit căreia dispoziţiile normative supuse interpretării se aplică la momentul constatării contravenţiei. IV. Opinia autorului sesizării

Autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, nu a formulat un punct de vedere şi nici nu şi-a exprimat opinia cu privire la problema de drept supusă dezbaterii. V. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 2.540/4.697/III-5/2017 din 30 ianuarie 2018, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, potrivit căruia norma în discuţie se interpretează în sensul că marja de eroare a cinemometrului poate fi aplicată şi la momentul constatării contravenţiei ori la momentul soluţionării plângerii contravenţionale.

În susţinerea punctului de vedere, Ministerul Public invocă, în principal, următoarele argumente:

Procedura stabilirii răspunderii contravenţionale are o evidentă conotaţie penală, fiind aplicabil principiul potrivit căruia situaţiile îndoielnice profită celui acuzat (in dubio pro reo).

De asemenea, demersul de stabilire a sferei de aplicare a dispoziţiilor normative supuse interpretării trebuie să ţină seama de metrologie, ca ştiinţă a măsurărilor, şi de aplicaţiile şi principiile ei, inclusiv incertitudinea măsurărilor.

Prin transpunerea în ştiinţa dreptului a semnificaţiilor noţiunilor din cadrul acestei ştiinţe se stabileşte valoarea probatorie a măsurării invocate de agentul constatator, anume dacă, în scopul stabilirii răspunderii pentru contravenţiile rutiere, al căror element material constă în depăşirea limitelor legale de viteză, aceste măsurări au valoarea unor probe certe de vinovăţie sau doar a unor probe cu valoare probabilă.

Din perspectiva noţiunilor şi conceptelor metrologiei, valoarea reală, adevărată, a unei mărimi nu poate fi cunoscută, astfel încât, în scopuri practice, aceasta se stabileşte pe baza valorii măsurate a mărimii; întrucât orice măsurare este însoţită de erori, pentru a fi completă, o declaraţie asupra rezultatului măsurării trebuie să includă şi informaţia asupra incertitudinii de măsurare.

Este o realitate a fizicii imposibilitatea efectuării unor măsurători exacte ori a indicării aceleiaşi valori, în cazul unor măsurători repetate asupra aceluiaşi etalon, indiferent de precizia aparatului de măsură; tocmai din aceste motive, în vederea utilizării cinemometrelor în activitatea organelor de poliţie, cu ocazia verificărilor metrologice, sunt admise variaţii ale rezultatelor măsurătorilor, care însă trebuie să se încadreze în limitele de eroare maximă tolerate.

Eliberarea unor aprobări de model şi, apoi, a buletinelor de verificare metrologică periodică nu certifică faptul că respectivul cinemometru nu înregistrează nicio eroare, ci că eventualele sale erori, cu ocazia verificărilor periodice, s-au încadrat în limitele de eroare maximă tolerată ce se pot repeta şi cu ocazia utilizării sale în trafic de către organele de poliţie.

În aceste condiţii, se naşte posibilitatea ca viteza de deplasare a autovehiculului, măsurată cu un astfel de cinemometru care întruneşte cerinţele legale pentru a fi utilizat, să fie mai mare sau mai mică decât cea înregistrată.

Astfel, se naşte o stare obiectivă de dubiu ce acţionează în favoarea contravenientului.

Aşadar, prezumţiei de veridicitate a rezultatului măsurării, efectuată în condiţii de legalitate şi corectitudine, trebuie să i se recunoască un caracter relativ, prin raportare la exigenţele din procesul penal, în cadrul căruia standardul de probă trebuie să se plaseze dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar îndoiala, în formarea convingerii organelor judiciare, se interpretează în favoarea persoanei acuzate.

Or, valoarea măsurată a vitezei este o valoare probabilă, în cadrul unui interval de valori determinate pe baza unei erori acceptate convenţional, conform clasei de precizie a instrumentului de măsurare, existând, aşadar, un dubiu asupra identităţii perfecte dintre valoarea măsurată, indicată de cinemometru, şi valoarea adevărată cu care a circulat autovehiculul în trafic la momentul măsurării.

De aceea, proba vitezei obţinute prin măsurarea acestei mărimi cu un cinemometru, ale cărui limite de eroare tolerată sunt cunoscute, nu este o probă cu valoare certă şi deplină, ci una cu valoare de probabilitate, având un dubiu inclus.

Pe de altă parte, prin însăşi natura lor, împrejurările săvârşirii acestor contravenţii rutiere fac imposibilă administrarea unei alte probe cu aceeaşi valoare ştiinţifică în privinţa aceluiaşi fapt de probat (viteza autovehiculului la momentul măsurării), astfel încât, având în vedere necesitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie în procedura contravenţională, dubiul profită celui acuzat de săvârşirea contravenţiei.

Prin urmare, se poate considera că probele administrate de agentul constatator nu fac dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil care, în cazul de faţă, este un dubiu ştiinţific, asupra faptului că viteza măsurată de cinemometru coincide cu viteza adevărată a autovehiculului. VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Actul din care fac parte dispoziţiile normative supuse interpretării nu intră în categoria actelor supuse controlului de constituţionalitate, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare. VII. Raportul asupra recursului în interesul legii

Raportul analizează sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, apreciind că s-a făcut dovada existenţei unei jurisprudenţe neunitare în privinţa problemei de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii, conform dispoziţiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv că autorul sesizării este legitimat procesual, potrivit prevederilor art. 514 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se apreciază că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor normative supuse analizei, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005), respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Recursul în interesul legii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, fiind exercitat de un subiect de drept căruia legea îi recunoaşte legitimare procesuală şi având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluţionată în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate de mai multe instanţe judecătoreşti de pe teritoriul ţării.

Problema de drept ce face obiectul sesizării este aceea de a se stabili „dacă dispoziţiile art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 «Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)», aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Norma de metrologie legală NML 021-05), trebuie interpretate în sensul că se aplică la momentul constatării contravenţiei, în urma măsurării vitezei de către operatorul radar/instanţa de judecată, în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, ori se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală”.

Dispoziţii legale relevante: a) Norma de metrologie legală NML 021-05: „1. Domeniu de aplicare 1.1 Prezenta normă de metrologie legală stabileşte cerinţele metrologice şi tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislaţiei rutiere. (…) 1.2 Pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute în prezenta normă, cât şi cerinţele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 «Cerinţe metrologice şi tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal». Aplicabilitatea cerinţelor din normele mai sus menţionate rezultă din tabelul 1. (…) 3.1. Cerinţe metrologice 3.1.1. Erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei: a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiţii de laborator, eroarea maximă tolerată este de: – ±1 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±1% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; b) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de: – ±3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; c) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: – în regim staţionar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b); – în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b); – în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: – ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; – ±4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. (…) 5.1. Atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune, respectiv pentru utilizare.” b) Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legalănr. 301/2005: „Art. 4. – Unităţile din structura şi în subordinea Biroului Român de Metrologie Legală, precum şi laboratoarele autorizate de acesta vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.” c) Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992): „Art. 3. – Mijloacele de măsurare şi măsurările care sunt utilizate în domenii de interes public privind sănătatea şi siguranţa populaţiei, ordinea publică, protecţia mediului, protecţia consumatorilor, perceperea taxelor şi impozitelor şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale, care afectează direct sau indirect viaţa cetăţenilor, se supun controlului metrologic legal, conform prevederilor prezentei ordonanţe. Activităţile agenţilor economici, care au ca obiect mijloacele de măsurare şi măsurările prevăzute la alin. 1, sunt supuse controlului metrologic legal, prin autorizare/avizare şi supraveghere, conform prevederilor prezentei ordonanţe.”

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate rezultă că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei reprezintă cerinţe metrologice care sunt avute în vedere doar cu ocazia verificării metrologice a aparatelor „cinemometru”, în vederea atestării legalităţii acestora, iar nu cu ocazia utilizării acestor aparate pentru măsurarea vitezei participanţilor în trafic.

Astfel, controlul metrologic legal se efectuează, atât iniţial, înainte de punerea în funcţiune, în vederea constatării şi confirmării că mijlocul de măsurare îndeplineşte cerinţele prevăzute în reglementările de metrologie legală, cât şi periodic, fiind obligatorie verificarea mijloacelor de măsurare, la intervale de timp specificate, conform unei proceduri stabilite prin reglementări de metrologie.

În urma verificărilor iniţiale şi a verificărilor periodice ale cinemometrelor se aplică marcajele metrologice prevăzute de pct. 3.7 din Norma de metrologie legală NML 021-05 şi se eliberează buletinul de verificare metrologică ce atestă legalitatea aparatului pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor.

Din momentul în care se eliberează buletinul de verificare metrologică, măsurătorile efectuate în termenul de valabilitate al acestuia exprimă o valoare legală, fără a se aplica niciun fel de marjă de eroare.

Aceasta, întrucât toleranţa menţionată de dispoziţiile pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 nu constituie o valoare fixă, ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie să se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologică. De altfel, erorile de măsurare inerente oricărui sistem de măsurare a unei valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval, nefiind obligatoriu ca acestea să se încadreze în nivelul maxim arătat.

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002), care reglementează regimul legal de viteză, precum şi dispoziţiile art. 108 din acelaşi act normativ, care reglementează contravenţiile la regimul de viteză, viteza în funcţie de care se aplică sancţiunea contravenţională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, prezumându-se că acestea exprimă viteza reală cu care a circulat autovehiculul surprins în trafic.

De vreme ce săvârşirea faptei a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit art. 6 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, marja de eroare nu poate fi aplicată, scopul edictării normei supuse interpretării fiind respectarea cerinţelor metrologice şi tehnice de punere în funcţiune şi utilizare a cinemometrelor.

De altfel, contravenţiile referitoare la depăşirea vitezei-limită legale de deplasare a autovehiculelor pe drumurile publice se constată, potrivit art. 108 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi art. 121 alin. (1) şi art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţie pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002), doar prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, emitentul procesului-verbal de contravenţie având obligaţia de a pune la dispoziţia instanţei de judecată înregistrările video sau planşele foto rezultate din înregistrarea video, care să evidenţieze şi simbolurile esenţiale pentru stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului tipărite permanent pe înregistrare.

Aşa fiind, agentul constatator înscrie în procesul-verbal de contravenţie valoarea afişată de mijlocul tehnic omologat şi verificat metrologic, care este prezumat că afişează viteza reală de deplasare a autovehiculului, fără a avea în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei reglementate de pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, obligaţia de a da eficienţă acestor norme incumbând, aşa cum s-a arătat în precedent, Biroului Român de Metrologie Legală, la emiterea buletinului de verificare metrologică pentru aparatul radar.

Un argument suplimentar în sensul acestei interpretări rezultă şi din intenţia legiuitorului de a sancţiona, conform art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, numai dacă aceasta se situează în intervalul 10-20 km/h peste viteza maximă admisă. Prin urmare, legiuitorul are în vedere o marjă în limita căreia depăşirea vitezei maxime admise nu constituie contravenţie, dar numai în limita a 10 km/h peste viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv.

A accepta interpretarea potrivit căreia pentru fiecare valoare măsurată de cinemometru ar trebui aplicată eroarea maximă tolerată, în sens negativ, în aplicarea principiului conform căruia dubiul profită persoanei acuzate (in dubio pro reo), ar însemna a nesocoti scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”.

Prin urmare, şi din perspectiva interesului general ocrotit, în situaţia încălcării limitei maxime de viteză constatate cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, viteza înregistrată de cinemometru reprezintă viteza de deplasare a autovehiculului, valoare în raport cu care se aplică sancţiunea contravenţională prevăzută de lege.

În concluzie, cerinţele referitoare la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, reglementate în cuprinsulpct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obţinerea aprobării de model şi la verificarea metrologică a unui aparat, iar nu la utilizarea efectivă a acestuia. Ca urmare a îndeplinirii de către cinemometru a cerinţelor legale şi tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice, se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal, iar viteza înregistrată de acesta este aceeaşi cu viteza de deplasare a autovehiculului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,