ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2011

HOTĂRÂRE
24.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta H.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții M.E.C.T.S. și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în

calitate de reprezentant al primului pârât, următoarele:

- anularea Ordinului

nr. 652 din 24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a

desființat funcția de director al Casei de Cultură a Studenților P.;

- anularea Ordinului

nr. 922 din 22 mai 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care reclamanta

a fost numită în funcția de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a

Studenților P.;

- anularea Ordinului

nr. 1626 din 05 octombrie 2009 prin care reclamanta a fost eliberată din

funcția de director coordonator adjunct;

- obligarea pârâtului

la repunerea reclamantei în funcția publică de director al Casei de Cultură a

Studenților P.;

- obligarea pârâtului

la plata drepturilor salariale datorate aferente, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a ocupat funcția de director al Casei de

Cultură a Studenților P., funcție desființată, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009,

prin Ordinul nr. 652 din 24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S.,

reclamanta fiind ulterior numită în funcția de director coordonator adjunct al

acestei instituții, până la data de 05 octombrie 2019, când, prin Ordinul nr.

1626 din 05 octombrie 2009 s-a dispus încetarea funcției publice de director

coordonator și încetarea contractului de management dintre reclamant și pârâtă.

A susținut reclamanta

că, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, act normativ cu aceleași

dispoziții, au fost declarate neconstituționale, în vederea respectării principiului

legalității, se impune ca actele administrative emise în temeiul acestor acte normative

să fie anulate și restabilită situația anterioară prin reîncadrarea reclamantei

în funcția publică de conducere deținută.

în cauză

Prin întâmpinarea depusă,

pârâtul M.E.C.T.S. a susținut lipsa sa de legitimare procesuală pasivă legat de

împrejurarea că prin H.G. nr. 81/2010 de reorganizare a acestui minister casele

de cultură ale studenților au fost date în subordinea Autorității Naționale pentru

Tineret, a cărui președinte are atributul numirii directorului acestei instituții

publice, pârâtul M.E.C.T.S neavând calitatea de angajator al reclamantei.

La rândul său, pârâta

Autoritatea Națională pentru Tineret a solicitat respingerea acțiunii reclamantei

ca inadmisibilă, în principal, susținând că nu s-a exercitat procedura prealabilă

și ca nefondată, în subsidiar, întrucât deciziile Curții Constituționale nu produc

efecte retroactive, iar actele administrative emise în temeiul actelor normative

declarate neconstituționale au produs efecte juridice față de terți.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 256/CA din data de 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantei H.L., și, în consecință,

a dispus anularea Ordinului nr. 652 din 24 aprilie 2009, Ordinului nr. 922 din 22

mai 2009 și Ordinului nr. 1626 din 05 octombrie 2009, emise de pârâtul M.E.C.T.S.,

a obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de

director al Casei de Cultură a Studenților P., la plata drepturilor salariale corespunzătoare

funcției publice de conducere în care s-a dispus reintegrarea începând cu data de

04 mai 2010 și până la reintegrarea efectivă a acesteia pe această funcție, precum

și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON.

Curtea a respins acțiunea

formulată de reclamantă împotriva Autorității Naționale pentru Tineret în calitate

de reprezentant al M.E.C.T.S..

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că actele administrative contestate au fost

emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, și, evocând considerentele Deciziilor Curții

Constituționale nr. 1257/2009 și nr. 1629/2009, a arătat că actele administrative

emise în temeiul acestora, acte pretinse ca fiind date pentru executarea și punerea

în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal.

Instanța de fond a dispus

reintegrarea reclamantei în funcția de conducere anterior deținută, precum și obligarea

pârâtului la plata drepturilor salariale corespunzătoare cu motivarea că aceasta

se impune pentru a suplini conduita pe care trebuia să o aibă pârâtul în temeiul

legii și pentru a da eficiență principiului restitutio in integrum.

Respingând excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea a constatat că acest

pârât apare ca emitentul actelor administrative atacate în cauză, conduită ce îi

conferă legitimare procesuală pasivă, în sprijinul acestor aprecieri venind și dispozițiile

art. 11 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea

și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

Excepția lipsei procedurii

prealabile a fost respinsă cu motivarea că temeiul promovării prezentei acțiuni

îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004, pentru a cărei exercitare nu este obligatorie

urmarea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (4) din același act normativ.

A mai arătat Curtea că

acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret,

ca reprezentant a M.E.C.T.S.

, este inadmisibilă, de

vreme ce reclamanta prin cadrul procesual fixat inițial a înțeles să cheme ministerul

pârât în nume personal.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.T.S., solicitând modificarea

acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei.

În motivarea căii de atac,

recurentul a prezentat următoarele argumente:

de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului

, în condițiile în care art. 11 din H.G. nr. 141/2010

a fost modificat prin H.G. nr. 775/2010, publicată în M. Of. nr. 558/09.08.2010,

casele de cultură ale studenților aflându-se în subordinea

Autorității Naționale

pentru Sport și Tineret

iar, pe de altă parte, actele administrative

contestate au fost emise de către fostul Minister al Tineretului și Sportului și

semnate de către foștii miniștri.

2.

instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii, în condițiile în

care Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, și deci ordinele

contestate au fost emise în temeiul unor acte normative în vigoare la momentul respectiv.

Curți asupra recursului

Examinând argumentele

recurentului prin prisma înscrisurilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele

ce urmează.

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent M.E.C.T.S..

Înalta Curte constată

că în mod corect a apreciat instanța de fond legitimarea procesuală pasivă a acestui

pârât, față de calitatea M.E.C.T.S. de emitent al actelor administrative contestate,

prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Reorganizările succesive

ale instituției pârâte nu au fost de natură a afecta existența drepturilor și obligațiilor

relevante în prezenta speță în sarcina acesteia, acestea transmițându-se de drept

instituției succesoare, indiferent de titulatură.

De asemenea, existența

Autorității Naționale pentru Sport și Tineret nu poate fi de natură a influența

legitimarea procesuală a pârâtului M.E.C.T.S.

și temeinicia dispozițiilor

instanței de fond, câtă vreme, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 81/2010,

casele de

cultură ale studenților sunt instituții publice ale M.E.C.T.S.,

Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret fiind subordonată acestuia.

cauzei

Intimata - reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ următoarele acte administrative:

- Ordinul nr. 652 din

24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care, în temeiul dispozițiilor

art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice s-a desființat funcția de director al Casei

de Cultură a Studenților P.;

- Ordinul nr. 922 din

22 mai 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care, în temeiul dispozițiilor

art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, reclamanta a fost numită în funcția de director

coordonator adjunct al Casei de Cultură a Studenților P.;

- Ordinul nr. 1626 din

05 octombrie 2009 prin care, în temeiul aceleiași O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, menționându-se și

art. 9 alin. (1) din contractul de management din 23 mai 2009, reclamanta a fost

eliberată din funcția de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a

Studenților P..

Așa cum a constatat și

instanța de fond, actele contestate, emise, în esență, în baza O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, au fost

lipsite de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care,

în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate

a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

Viciul de constituționalitate

constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative

emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea

acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic

emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și

măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate

al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de

fond

Menținerea actelor administrative

emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate,

care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor

legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe de altă parte, examinând

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deținea, în baza Ordinului

nr. 4442 din 22 iulie 1996 al ministrului învățământului, funcția publică de conducere

de director al Casei de Cultură a Studenților P., funcție pe care a pierdut-o în

urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.

În lumina considerentelor

Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul

de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999,

anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea

în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea

anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor

două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior,

măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare, cu acordarea unei

despăgubiri egale cu drepturile salariale de care aceasta ar fi trebuit să beneficieze

în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit, apare justă și legală.

Pentru aceste considerente,

apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin

(1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză

ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul

M.E.C.T.S. la plata, către intimată, a sumei de 1.716 RON cu

titlul de cheltuieli de judecată.

Respinge recursul formulat

de către M.E.C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 256/CA din data de 2 noiembrie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurentul

la

plata către intimata H.L. a sumei de 1.716 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4878/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5/F/CA/2010 din data de 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în par
ÎCCJ 2011-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2011
. nr. 37/2009, nu mai produce consecințe juridice întrucât actul normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009 și declarat neconstituțional de Curtea Constituțională prin Decizia 1257 din 7 octombrie 2009. Instanța de fond a respins exce
ÎCCJ 2012-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1179/2012
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.Cererea de chemare în judecată Prin cererea în contencios administrativ formulată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, la data
ÎCCJ 2010-11-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5240/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I.B. a chemat în judecată
ÎCCJ 2012-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2012
24 mai 2009. Instanța a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 1.5
Sursă