ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

1.Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

D.B.N. a formulat, în temeiul art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004, contestație

împotriva Hotărârii nr. 103 din 18 februarie 2003 a C.N.C.D., prin care Colegiul

Director al acestei autorități l-a sancționat cu avertisment, conform art. 2

alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat următoarele:

- Prin petiția din 12

septembrie 2007 înregistrată la C.N.C.D. numitul C.D. l-a acuzat că în cadrul ședinței

plenare a Consiliului Județean Galați din 29 august 2007, că a formulat la adresa

acestuia acuze șovine, antisemite și cu caracter legionaro-fasciste. De asemenea,

petentul a precizat că este de naționalitate evreu și de religie mozaică.

- Din stenograma ședinței

menționate și cum a reținut și Colegiul Director, înainte de a se trece la ordinea

de zi a ședinței, Președintele Consiliului Județean a informat consilierii județeni

că un împrumut de 850 miliarde de ROL, crucial pentru ajutorarea populației sărace

a județului, în special în mediul rural, fusese blocat în instanță de familia consilierului

C.D., care face parte din Partidul Democrat;

- Pe fondul acestui subiect

au fost generate o serie de discuții în care s-a dezbătut modul în care familia

petentului a reușit sa influențeze instanța de judecata în blocarea respectivului

împrumut bancar.

A mai arătat că a considerat

că trebuie să ia atitudine și a afirmat ca „petentul aparține unei minorități extrem

de obraznice și virulente-deci o persoana sau două au votat contra-și aș vrea sa

cer să se voteze, să analizăm activitatea, pentru că el îl bănuiesc pe domnul C.D.

față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român, el considerându-se un consilier

mult deasupra omului nenorocit care aparține poporului(...)".

A mai precizat că din

textul citat, este evident faptul că minoritatea extrem de obraznică și de virulentă

la care a făcut referire este reprezentată de cei doi consilieri ai Partidului Democrat

care au votat împotriva împrumutului contractat de către Consiliul Județean.

Referitor la problema

originii etnice a petentului C.D., Colegiul Director a arătat ca este de notorietate

și de necontestat faptul ca petentul este de naționalitate evreu de religie mozaică,

dar, se poate observa că aceste aprecieri ale Colegiului se bazează doar pe declarația

petentului, care nu a adus nici o proba la dosar în dovedirea acestui fapt.

În final, reclamantul

a apreciat (așa cum au arătat și cei doi membri ai Colegiului Director care au avut

opinie separată în aceeași speța) că procedând în aceasta modalitate, Colegiul Director

a depășit în mod flagrant limitele plângerii cu care a fost sesizat de petentul

C.D. și anume că afirmațiile sale au caracter șovin, antisemit, legionaro-fascist

și penal și a luat în discuție caracterul peiorativ al afirmațiilor sale făcute

exclusiv în calitate de apărător al populației defavorizate și de reprezentant al

partidului politic din care face parte.

Prin sentința nr. 1368

din 6 iunie 2008, Tribunalul Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Galați.

În fața acestei instanțe

părțile au solicitat administrarea de probatorii iar C.N.C.D. a formulat întâmpinare

solicitând respingerea contestației de față.

În cauză judecata a fost

suspendată în vederea soluționării de către Curtea Constituțională a excepției de

neconstituționalitate a unor texte din O.G. nr. 137/2000, excepție invocată de reclamant

și care însă a fost respinsă.

Prin sentința nr. 20 din

26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul D.B.N., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D.

și C.D. și a desființat hotărârea nr. 103 din 18 februarie 20008 pronunțată de C.N.C.D.

și a înlăturat măsura sancționării reclamantului cu „avertisment".

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că este de notorietate că dezbaterea politică fie la

nivel parlamentar, fie la cel al autorităților locale este nu de puține ori una

deosebit de virulentă, în mod repetat „aleșii" având unii față de alții atitudini

lipsite de reverență, mergând până la insultă și calomnie. Acuzele și imputările

reale sau fanteziste abundă în discursul politic al acestora, motivat de patima

cu care își susțin interesele de partid sau de grup.

În acest context general,

a apreciat prima instanță că altercația intervenită între reclamant și numitul C.D.

s-a produs pe fondul unei asemenea dispute, privitoare la necesitatea contractării

unui împrumut pentru rezolvarea unor chestiuni financiare locale.

A mai reținut că afirmația

reclamantului potrivit căreia consilierul C.D. ar „aparține unei minorități extrem

de obraznice și de virulente", plasată chiar în contextul dezbaterilor din

Ședința Consiliului nu are conotații rasiste, fasciste sau penale, iar contrar celor

reținute de C.N.C.D., pretinsa ofensă și intimidare a avut loc în ședința Consiliului

Județean, în care disputele și imputările fac parte din demersul și activitatea

politică a consilierilor.

Continuând acest raționament

juridic, pornind de la constatarea că reclamantul i-a reproșat pârâtului că „face

parte dintr-o minoritate", instanța de fond a reținut că nici o altă afirmație

a acestuia nu are un caracter ostil și intimidant, chemarea la ordine în cadrul

tuturor ședințelor și reproșurile adresate vorbitorilor făcând parte din procedurile

obișnuite la orice nivel al puterii sau administrației publice.

A mai constatat instanța

de fond că, în speță, singurul care s-a referit la considerentele etnice sau religioase

ale altercației din ședința consiliului a fost în cauză intimatul, afirmațiile sale

fiind interpretate ca atare de C.N.C.D..

A concluzionat instanța

de fond în sensul că, nu se poate interpreta că orice exprimare mai puțin exactă

sau nuanțată, precum și orice ironie sau exprimare purtătoare de mai multe înțelesuri

ar putea constitui obiect de cercetare pentru C.N.C.D., căci disputa politică poate

genera sentimente și resentimente de genul celor din speță.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că aceasta este lipsită de temei legal și că s-a dat cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs reglementat de prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ..

Recurenta a arătat că

soluția fondului este lipsită de nuanță și substanță juridică, argumentele judecătorului

având mai mult „tentă literară” venind în contradicție atât cu literatura juridică,

dar și cu jurisprudența CEDO.

S-a susținut că instanța

de fond a tratat superficial înțelesul și efectele urmărite ale afirmațiilor bănuite

a intra sub incidența O.U.G. nr. 137/2001, republicată, pe care le-a interpretat

deficitar și le-a prezentat trunchiat, rezumându-se la aluzia apartenenței la o

anume minoritate, deși erau relevante calificările/reproșurile aduse minorității/”minoritarului”,

aparține unei minorități extrem de obraznice și de virulente (…) îl bănuiesc pe

domnul C.D. față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român”(…)etc. ceea

ce reprezint un comportament sancționat de art. 2 alin. (1) și (5) și art. 15 din

O.U.G. nr. 137/2000, republicată.

S-a învederat că din procesul-verbal

ale ședinței Consiliului Județean Galați din 29 august 2007 și din analiza afirmațiilor

ce intră sub incidența O.G. nr. 137/2000 adresate de intimat numitului C.D., rezultă

că acestea nu priveau apartenența politică a petentului - PDL, ci originea, minoritatea

sa etnică, evreiască, aspecte rezultate din construcția expresiei dar și din rațiuni

de logică a interpretării, apartenența politică nejustificând acuzațiile de ură

față de poporul român sau de omenire și aluziile la favorurile pretins acordate

comunității evreiești în detrimentul poporului român.

Recurentul a arătat că

chiar reacția consilierului Ș.S. confirmă susținerile sale, acesta arătând că „nu

cred că este cazul ca în secolul XXI să mai avem discuții, cel puțin între noi,

referitor la originea vreunuia dintre noi”.

Recurentul a mai susținut

că potrivit art. 2, alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, elementul constitutiv al faptei

poate fi reținut în raport cu „orice alt criteriu, deci inclusiv în apartenența

politică, dacă aceasta conduce la crearea unui cadru „intimidant, ostil, degradant,

ori ofensiv”, așa cum s-a întâmplat în speță, efectul întregului complex de împrejurări

creat, constând în atingerea demnității personale a petentului, prin depășirea conținutului

unor subiecte cu caracter politic.

S-a învederat că reprezentanții

autorităților publice și membrii aleși ai acestora îndeplinesc un rol important

în societate, astfel că trebuie să manifeste exigență și preocupare față de modul

în care - și prezintă ideile sau exprimă aprecieri, concluzii, manifestări sau afirmații

publice, având în vedere și respectarea principiului nediscriminării, în acest sens

pronunțându-se CEDO în cauza Lingens vs. Austria, Oberschlick 1,2,3 vs. Austria.

Recurentul a arătat că,

chiar în cazul în care ne-am afla în domeniul garantării opiniilor politice exprimate

în exercitarea mandatului, opiniile intimatului, chiar dacă au fost expuse în cadrul

unei ședințe de consiliu, au vizat aspecte cumulative raportate la persoana petentului

și familiei cu privire la influențarea instanțelor de judecată, acestea depășind

cadrul circumscris mandatului politic.

S-au făcut și considerații

de ordin general, privind dreptul fundamental de a nu fi supus discriminării, care

este strâns legat de limitele libertății la exprimare, despre care art. 30

alin. (6) din Constituție prevede că „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața

particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”, exercitarea dreptului

la liberă exprimare neputându-se realiza decât în anumite condiții, stabilite în

considerarea și pentru protejarea demnității persoanei, așa cum prevede și art.

19, par. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

ratificat de România la 9 decembrie 1974, în acest sens fiind și art. 10 alin. (2)

din CEDO , iar instanța trebuie să țină cont de aceste reglementări internaționale

și din jurisprudența CEDO.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

3.Apărările intimatului

Intimatul prin concluziile

scrise depuse la dosar, susținute în fața instanței de recurs a solicitat respingerea

recursului ca nefondat .

4.Considerentele Înalți

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de dispozițiile legale incidente inclusiv

de cele ale art. 304

1

C. proc. civ. , de înscrisurile depuse la dosar,

Înalta Curte reține următoarele:

Prima critică formulată

de recurent prin care se pretinde că hotărârea atacată nu este convingător motivată,

nu are substanță juridică ci mai mult o „tentă literară” este nefondată.

Sentința nr. 20 din 26

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute

de art. 261 C. proc. civ., în considerentele acesteia fiind prezentate logic, succint

și cu claritate toate argumentele de fapt și de drept care au format convingerea

magistratului cu privire la soluția pronunțată .

Modalitatea de expunere

a acestora ține de personalitatea și stilul fiecărui judecător, neputând forma obiectul

unei căi de atac decât în măsura în care s-ar dovedi că încalcă reguli de procedură

sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speță.

Restul criticilor vizează

interpretarea dată de instanța de fond afirmațiilor intimatului, prin raportare

la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare.

Plângerea cu care numitul

C.D. (decedat pe parcursul derulării procesului), a investit C.N.C.D. la data de

12 septembrie 2007, vizează acuzele pretins „șovine, antisemite și cu caracter legionar,

fascist ce i-au fost adresate în ședința Consiliului Județean Galați din data de

29 august 2007 de către intimatul D.B.N. consilier PSD conținute de următoarele

afirmații, citate ca atare în cuprinsul plângerii privind apartenența la „o minoritate

extrem de obraznică și de virulentă”, adăugând „Eu îl bănuiesc pe d-nul C.D. de

ură față de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra omului

simplu, nenorocit”.

Petentul care a precizat

că este evreu, de religie mozaică, nu a indicat un text anume din O.G. nr. 137/2000.

Prin Hotărârea nr. 103

din 18 februarie 2008 a C.N.C.D. s-a constatat că afirmațiile intimatului, analizate

în întreg contextul ședinței, rezultat din procesul-verbal și din stenograme din

29 august 2007 constituie acte de discriminare, conform art. 2, alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000 pentru care acesta a fost sancționat cu „avertisment” în temeiul

art. 26 alin. (1) din acest act normativ.

Hotărârea a fost adoptată

cu opinia separată a 2 membrii ai Colegiului Director al C.N.C.D., care au motivat

că nu s-a dovedit, cu materialul probator administrat, caracterul discriminator

al afirmațiilor încriminate.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați, sesizat de petent cu privire la aceleași fapte, a dispus NUP,

prin Rezoluția din 2007, dosar fond, reținând că sub aspectul laturii obiective,

expresiile intimatului nu au incitat sau stârnit încurajarea manifestării unor sentimente

de ură bazate pe temei de etnie și religie”.

Dispozițiile legale incidente

cauzei sunt:

O.G. nr. 137/2000:

Art. 2 alin. (4) “

Orice

comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează

sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o

persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de

persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe,

dacă nu intră sub incidența legii penale”.

Alin.

(5) „Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe

criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,

gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap,

statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui

cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

Art. 15 „

Constituie

contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii

penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină,

de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop

sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile,

degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui

grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită

rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată

ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia”.

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului

Art.

10

persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea

de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul

autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică

statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune

unui regim de autorizare”.

acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor

formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie

măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea

teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor,

protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora,

pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea

și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Art.

14

- „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de

prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special,

pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine

națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau

orice altă situație”.

Analizând exprimarea presupusă

discriminatorie , prin prisma acestor texte, prima instanță a ajuns în mod corect

la concluzia că afirmațiile intimatului-reclamant nu au adus nici o atingere demnității,

nu au creat o atmosferă intimidantă, ostilă și degradantă, altfel s-au ajunge la

situația ca orice exprimare îndoielnică, ironică să poată constitui obiect de cercetare

pentru C.N.C.D..

Prima instanță a analizat

afirmațiile în contextul situației de fapt, reprezentată de suspendarea exercitării

unei hotărâri a Consiliului Județean Galați privind aprobarea unui împrumut de 850

miliarde ROL, la solicitarea petentului C.D. și a celuilalt consilier PDL împreună

cu primari de aceeași culoare politică, reprezentați în instanță, în calitate de

avocat, de soția consilierului C.D., ceea ce a provocat indignarea celorlalți consilieri

și a generat discuții aprinse, în cadrul ședinței, prilej cu care intimatul a făcut

afirmațiile considerate discriminatorii.

În recursul său C.N.C.D.

citează toate susținerile intimatului din cadrul ședinței Consiliului Județean Galați

din 29 august 2007, extinzând în mod nepermis, așa cum a făcut și în cuprinsul hotărârii

nr. 103/2008, cadrul procesual pe care petiționarul C.D. l-a desemnat, în virtutea

dreptului său de dispoziție.

Din procesul verbal și

din stenograma ședinței din 29 august 2007 reiese că și alți consilieri și-au exprimat

dezacordul privind acțiunea „familiei C.D.”, d-nul E.C. arătând că este pentru prima

oară în istoria Consiliului Județean Galați, când voința majorității consilierilor

este obstrucționată de interese meschine. D-nul K.I.D. a arătat că „se creează un

blocaj care poate genera penalități de întârziere…și are să facă personal un proiect

de hotărâre ca sumele plătite să fie suportate de vinovați”, Domnul Președinte a

explicat că prin aprobarea împrumutului s-a corectat o anomalie petrecută în 2006,

remarcând „cum de a reușit familia C.D. să „blocheze, să influențeze completul de

judecată”.

Toate aceste discuții

anterioare afirmațiilor intimatului dovedesc că era vorba de o dispută politică.

Textul integral al afirmațiilor

pretins discriminatorii ale intimatului este următorul „Dânsul aparține unei minorități

extrem de obraznice și de virulente - deci o persoană sau două au votat contra și

aș vrea să cer să se voteze să analizăm activitatea, pentru că eu îl bănuiesc pe

domnul C.D. față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român, el considerându-se

un consilier mult deasupra unui nenorocit, e un cuvânt pe care chiar nu vreau să-l

spun, despre omul simplu, nenorocit care aparține poporului(…)”.

Exprimarea intimatului

nu face nici un fel de referire concretă la originea etnică sau apartenența religioasă

a petentului C.D., de natură să creeze un „cadru intimidant, ostil, degradant sau

ofensiv”.

Explicația din context,

cum că „o persoană sau două au votat contra” duce la concluzia că s-a făcut trimiterea

la numărul minoritar al consilierilor care prin „votul lor și acțiunea promovată

în instanță au răsturnat rezultatul votului în privința aprobării împrumutului de

850 miliarde ROL.

Pentru a fi considerate

discriminatorii, în sensul O.G. nr. 37/2000, afirmațiile cu privire la originea

etnică sau convingerile religioase ale unei persoane trebuie să fie directe, clare

, precise, neechivoce.

Presupusele aluzii eventuale

asocieri, presupuneri, interpretarea unor expresii cu mai multe înțelesuri, nu sunt

suficiente pentru a atrage sancționarea, în temeiul O.G. nr. 137/2000.

În speță nu există nici

o afirmație concretă care să vizeze originea etnică sau apartenența victimei presupusei

discriminări la Cultul mozaic.

De asemenea, chiar dacă

s-ar aprecia că remarcile intimatului ar putea fi considerate discriminatorii pe

criteriul apartenenței politice, privind cei doi consilieri care s-au opus și au

blocat împrumutul de 250 miliarde ROL - totuși acestea nu au creat un cadru intimidant,

ostil, degradant sau ofensiv, ci au reprezentat replici din cadrul unei polemici

politice cu privire la unul din punctele ordinii de zi a ședinței Consiliului Județean

Galați, astfel că replica intimatului nu poate fi considerată că a supus petentul

unui tratament injust și degradant.

Afirmațiile intimatului

se înscriu în limitele rezonabile în care poate fi exercitat dreptul fundamental

și inviolabil la liberă exprimare conform art. 30 din Constituție, reglementat și

de art. 10 CEDO .

CEDO a admis în repetate

rânduri că în cazul oamenilor politici întinderea criticilor admise și marja accesibilă

de exagerare și de provocare de care se poate uza în exercitarea libertății de exprimare

este mai mare (cauzele Cuc și Pascu) și cauza Barb c. României din 2008, Stângu

și Scutelnicu - hot. din 31 ianuarie 2006.

În alte hotărâri CEDO

a subliniat că „Libertatea de exprimare este deosebit de prețioasă pentru un ales

al poporului, căci el îi reprezintă pe alegătorii săi, le semnalează preocupările

și le apără interesele. „Libertatea discuției politice nu are conform Curții, un

caracter absolut. Totuși, limitele criticii admisibile sunt mai largi față de guvern

sau față de un om politic decât față de un simplu particular” (Castells c. Spaniei

hot. din 23 aprilie 1992).

În hotărârea din 8 iulie

1986 (Lingens c. Austriei) Curtea a subliniat că pedepsirea celui care a scris articole

în care trata problema de interes public, dar folosind termeni de natură să dăuneze

reputației unui politician ar echivala cu o cenzură, deoarece trebuie ținut cont

de contextul în care ei se înscriau , adică o controversă politică postelectorală.

A face diferența nu înseamnă

a discrimina iar art. 14 CEDO nu interzice orice diferențe de tratament în exercitarea

drepturilor recunoscute de Convenție.

Prin urmare, în lipsa

unei exprimări sau a unor noțiuni exacte cu privire la originea etnică sau apartenența

religioasă a numitului C.D., afirmațiile intimatului nu puteau fi catalogate și

sancționate ca „discriminatorii” în temeiul O.G. nr. 137/2000.

5.Soluția instanței de

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și art.

20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul C.N.C.D. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva

sentinței nr. 20 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie

2011.