ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1.Prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.B.N. a formulat, în temeiul art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004, contestație împotriva Hotărârii nr. 103 din 18 februarie 2003 a C.N.C.D., prin care Colegiul Director al acestei autorități l-a sancționat cu avertisment, conform art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: - Prin petiția din 12 septembrie 2007 înregistrată la C.N.C.D. numitul C.D. l-a acuzat că în cadrul ședinței plenare a Consiliului Județean Galați din 29 august 2007, că a formulat la adresa acestuia acuze șovine, antisemite și cu caracter legionaro-fasciste.

De asemenea, petentul a precizat că este de naționalitate evreu și de religie mozaică. - Din stenograma ședinței menționate și cum a reținut și Colegiul Director, înainte de a se trece la ordinea de zi a ședinței, Președintele Consiliului Județean a informat consilierii județeni că un împrumut de 850 miliarde de ROL, crucial pentru ajutorarea populației sărace a județului, în special în mediul rural, fusese blocat în instanță de familia consilierului C.D., care face parte din Partidul Democrat; - Pe fondul acestui subiect au fost generate o serie de discuții în care s-a dezbătut modul în care familia petentului a reușit sa influențeze instanța de judecata în blocarea respectivului împrumut bancar.

A mai arătat că a considerat că trebuie să ia atitudine și a afirmat ca „petentul aparține unei minorități extrem de obraznice și virulente-deci o persoana sau două au votat contra-și aș vrea sa cer să se voteze, să analizăm activitatea, pentru că el îl bănuiesc pe domnul C.D. față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra omului nenorocit care aparține poporului(...)". A mai precizat că din textul citat, este evident faptul că minoritatea extrem de obraznică și de virulentă la care a făcut referire este reprezentată de cei doi consilieri ai Partidului Democrat care au votat împotriva împrumutului contractat de către Consiliul Județean.

Referitor la problema originii etnice a petentului C.D., Colegiul Director a arătat ca este de notorietate și de necontestat faptul ca petentul este de naționalitate evreu de religie mozaică, dar, se poate observa că aceste aprecieri ale Colegiului se bazează doar pe declarația petentului, care nu a adus nici o proba la dosar în dovedirea acestui fapt. În final, reclamantul a apreciat (așa cum au arătat și cei doi membri ai Colegiului Director care au avut opinie separată în aceeași speța) că procedând în aceasta modalitate, Colegiul Director a depășit în mod flagrant limitele plângerii cu care a fost sesizat de petentul C.D. și anume că afirmațiile sale au caracter șovin, antisemit, legionaro-fascist și penal și a luat în discuție caracterul peiorativ al afirmațiilor sale făcute exclusiv în calitate de apărător al populației defavorizate și de reprezentant al partidului politic din care face parte.

Prin sentința nr. 1368 din 6 iunie 2008, Tribunalul Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. În fața acestei instanțe părțile au solicitat administrarea de probatorii iar C.N.C.D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației de față. În cauză judecata a fost suspendată în vederea soluționării de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a unor texte din O.G. nr. 137/2000, excepție invocată de reclamant și care însă a fost respinsă. Prin sentința nr. 20 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.B.N., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D.

și C.D. și a desființat hotărârea nr. 103 din 18 februarie 20008 pronunțată de C.N.C.D. și a înlăturat măsura sancționării reclamantului cu „avertisment". Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este de notorietate că dezbaterea politică fie la nivel parlamentar, fie la cel al autorităților locale este nu de puține ori una deosebit de virulentă, în mod repetat „aleșii" având unii față de alții atitudini lipsite de reverență, mergând până la insultă și calomnie. Acuzele și imputările reale sau fanteziste abundă în discursul politic al acestora, motivat de patima cu care își susțin interesele de partid sau de grup. În acest context general, a apreciat prima instanță că altercația intervenită între reclamant și numitul C.D.

s-a produs pe fondul unei asemenea dispute, privitoare la necesitatea contractării unui împrumut pentru rezolvarea unor chestiuni financiare locale. A mai reținut că afirmația reclamantului potrivit căreia consilierul C.D. ar „aparține unei minorități extrem de obraznice și de virulente", plasată chiar în contextul dezbaterilor din Ședința Consiliului nu are conotații rasiste, fasciste sau penale, iar contrar celor reținute de C.N.C.D., pretinsa ofensă și intimidare a avut loc în ședința Consiliului Județean, în care disputele și imputările fac parte din demersul și activitatea politică a consilierilor.

Continuând acest raționament juridic, pornind de la constatarea că reclamantul i-a reproșat pârâtului că „face parte dintr-o minoritate", instanța de fond a reținut că nici o altă afirmație a acestuia nu are un caracter ostil și intimidant, chemarea la ordine în cadrul tuturor ședințelor și reproșurile adresate vorbitorilor făcând parte din procedurile obișnuite la orice nivel al puterii sau administrației publice. A mai constatat instanța de fond că, în speță, singurul care s-a referit la considerentele etnice sau religioase ale altercației din ședința consiliului a fost în cauză intimatul, afirmațiile sale fiind interpretate ca atare de C.N.C.D..

A concluzionat instanța de fond în sensul că, nu se poate interpreta că orice exprimare mai puțin exactă sau nuanțată, precum și orice ironie sau exprimare purtătoare de mai multe înțelesuri ar putea constitui obiect de cercetare pentru C.N.C.D., căci disputa politică poate genera sentimente și resentimente de genul celor din speță. 2. Recursul pârâtului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta este lipsită de temei legal și că s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Recurenta a arătat că soluția fondului este lipsită de nuanță și substanță juridică, argumentele judecătorului având mai mult „tentă literară” venind în contradicție atât cu literatura juridică, dar și cu jurisprudența CEDO.

S-a susținut că instanța de fond a tratat superficial înțelesul și efectele urmărite ale afirmațiilor bănuite a intra sub incidența O.U.G. nr. 137/2001, republicată, pe care le-a interpretat deficitar și le-a prezentat trunchiat, rezumându-se la aluzia apartenenței la o anume minoritate, deși erau relevante calificările/reproșurile aduse minorității/”minoritarului”, aparține unei minorități extrem de obraznice și de virulente (…) îl bănuiesc pe domnul C.D. față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român”(…)etc. ceea ce reprezint un comportament sancționat de art. 2 alin. (1) și (5) și art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, republicată. S-a învederat că din procesul-verbal ale ședinței Consiliului Județean Galați din 29 august 2007 și din analiza afirmațiilor ce intră sub incidența O.G.

nr. 137/2000 adresate de intimat numitului C.D., rezultă că acestea nu priveau apartenența politică a petentului - PDL, ci originea, minoritatea sa etnică, evreiască, aspecte rezultate din construcția expresiei dar și din rațiuni de logică a interpretării, apartenența politică nejustificând acuzațiile de ură față de poporul român sau de omenire și aluziile la favorurile pretins acordate comunității evreiești în detrimentul poporului român. Recurentul a arătat că chiar reacția consilierului Ș.S. confirmă susținerile sale, acesta arătând că „nu cred că este cazul ca în secolul XXI să mai avem discuții, cel puțin între noi, referitor la originea vreunuia dintre noi”. Recurentul a mai susținut că potrivit art. 2, alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000, elementul constitutiv al faptei poate fi reținut în raport cu „orice alt criteriu, deci inclusiv în apartenența politică, dacă aceasta conduce la crearea unui cadru „intimidant, ostil, degradant, ori ofensiv”, așa cum s-a întâmplat în speță, efectul întregului complex de împrejurări creat, constând în atingerea demnității personale a petentului, prin depășirea conținutului unor subiecte cu caracter politic. S-a învederat că reprezentanții autorităților publice și membrii aleși ai acestora îndeplinesc un rol important în societate, astfel că trebuie să manifeste exigență și preocupare față de modul în care - și prezintă ideile sau exprimă aprecieri, concluzii, manifestări sau afirmații publice, având în vedere și respectarea principiului nediscriminării, în acest sens pronunțându-se CEDO în cauza Lingens vs. Austria, Oberschlick 1,2,3 vs. Austria.

Recurentul a arătat că, chiar în cazul în care ne-am afla în domeniul garantării opiniilor politice exprimate în exercitarea mandatului, opiniile intimatului, chiar dacă au fost expuse în cadrul unei ședințe de consiliu, au vizat aspecte cumulative raportate la persoana petentului și familiei cu privire la influențarea instanțelor de judecată, acestea depășind cadrul circumscris mandatului politic.

S-au făcut și considerații de ordin general, privind dreptul fundamental de a nu fi supus discriminării, care este strâns legat de limitele libertății la exprimare, despre care art. 30 alin. (6) din Constituție prevede că „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”, exercitarea dreptului la liberă exprimare neputându-se realiza decât în anumite condiții, stabilite în considerarea și pentru protejarea demnității persoanei, așa cum prevede și art. 19, par. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România la 9 decembrie 1974, în acest sens fiind și art. 10 alin. (2) din CEDO , iar instanța trebuie să țină cont de aceste reglementări internaționale și din jurisprudența CEDO.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. 3.Apărările intimatului Intimatul prin concluziile scrise depuse la dosar, susținute în fața instanței de recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat . 4.Considerentele Înalți Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de dispozițiile legale incidente inclusiv de cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține următoarele: Prima critică formulată de recurent prin care se pretinde că hotărârea atacată nu este convingător motivată, nu are substanță juridică ci mai mult o „tentă literară” este nefondată.

Sentința nr. 20 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 C. proc. civ., în considerentele acesteia fiind prezentate logic, succint și cu claritate toate argumentele de fapt și de drept care au format convingerea magistratului cu privire la soluția pronunțată . Modalitatea de expunere a acestora ține de personalitatea și stilul fiecărui judecător, neputând forma obiectul unei căi de atac decât în măsura în care s-ar dovedi că încalcă reguli de procedură sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speță. Restul criticilor vizează interpretarea dată de instanța de fond afirmațiilor intimatului, prin raportare la dispozițiile O.G.

nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Plângerea cu care numitul C.D. (decedat pe parcursul derulării procesului), a investit C.N.C.D. la data de 12 septembrie 2007, vizează acuzele pretins „șovine, antisemite și cu caracter legionar, fascist ce i-au fost adresate în ședința Consiliului Județean Galați din data de 29 august 2007 de către intimatul D.B.N. consilier PSD conținute de următoarele afirmații, citate ca atare în cuprinsul plângerii privind apartenența la „o minoritate extrem de obraznică și de virulentă”, adăugând „Eu îl bănuiesc pe d-nul C.D. de ură față de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra omului simplu, nenorocit”.

Petentul care a precizat că este evreu, de religie mozaică, nu a indicat un text anume din O.G. nr. 137/2000. Prin Hotărârea nr. 103 din 18 februarie 2008 a C.N.C.D. s-a constatat că afirmațiile intimatului, analizate în întreg contextul ședinței, rezultat din procesul-verbal și din stenograme din 29 august 2007 constituie acte de discriminare, conform art. 2, alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 pentru care acesta a fost sancționat cu „avertisment” în temeiul art. 26 alin. (1) din acest act normativ. Hotărârea a fost adoptată cu opinia separată a 2 membrii ai Colegiului Director al C.N.C.D., care au motivat că nu s-a dovedit, cu materialul probator administrat, caracterul discriminator al afirmațiilor încriminate.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, sesizat de petent cu privire la aceleași fapte, a dispus NUP, prin Rezoluția din 2007, dosar fond, reținând că sub aspectul laturii obiective, expresiile intimatului nu au incitat sau stârnit încurajarea manifestării unor sentimente de ură bazate pe temei de etnie și religie”. Dispozițiile legale incidente cauzei sunt: O.G. nr. 137/2000: Art. 2 alin. (4) “ Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale”.

Alin. (5) „Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

Art. 15 „ Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia”. Convenția Europeană a Drepturilor Omului Art. 10 1. „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”. 2. „Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.

Art. 14 - „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”. Analizând exprimarea presupusă discriminatorie , prin prisma acestor texte, prima instanță a ajuns în mod corect la concluzia că afirmațiile intimatului-reclamant nu au adus nici o atingere demnității, nu au creat o atmosferă intimidantă, ostilă și degradantă, altfel s-au ajunge la situația ca orice exprimare îndoielnică, ironică să poată constitui obiect de cercetare pentru C.N.C.D..

Prima instanță a analizat afirmațiile în contextul situației de fapt, reprezentată de suspendarea exercitării unei hotărâri a Consiliului Județean Galați privind aprobarea unui împrumut de 850 miliarde ROL, la solicitarea petentului C.D. și a celuilalt consilier PDL împreună cu primari de aceeași culoare politică, reprezentați în instanță, în calitate de avocat, de soția consilierului C.D., ceea ce a provocat indignarea celorlalți consilieri și a generat discuții aprinse, în cadrul ședinței, prilej cu care intimatul a făcut afirmațiile considerate discriminatorii. În recursul său C.N.C.D. citează toate susținerile intimatului din cadrul ședinței Consiliului Județean Galați din 29 august 2007, extinzând în mod nepermis, așa cum a făcut și în cuprinsul hotărârii nr. 103/2008, cadrul procesual pe care petiționarul C.D.

l-a desemnat, în virtutea dreptului său de dispoziție. Din procesul verbal și din stenograma ședinței din 29 august 2007 reiese că și alți consilieri și-au exprimat dezacordul privind acțiunea „familiei C.D.”, d-nul E.C. arătând că este pentru prima oară în istoria Consiliului Județean Galați, când voința majorității consilierilor este obstrucționată de interese meschine. D-nul K.I.D. a arătat că „se creează un blocaj care poate genera penalități de întârziere…și are să facă personal un proiect de hotărâre ca sumele plătite să fie suportate de vinovați”, Domnul Președinte a explicat că prin aprobarea împrumutului s-a corectat o anomalie petrecută în 2006, remarcând „cum de a reușit familia C.D.

să „blocheze, să influențeze completul de judecată”. Toate aceste discuții anterioare afirmațiilor intimatului dovedesc că era vorba de o dispută politică. Textul integral al afirmațiilor pretins discriminatorii ale intimatului este următorul „Dânsul aparține unei minorități extrem de obraznice și de virulente - deci o persoană sau două au votat contra și aș vrea să cer să se voteze să analizăm activitatea, pentru că eu îl bănuiesc pe domnul C.D. față de omenire, sau să zicem ură față de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra unui nenorocit, e un cuvânt pe care chiar nu vreau să-l spun, despre omul simplu, nenorocit care aparține poporului(…)”. Exprimarea intimatului nu face nici un fel de referire concretă la originea etnică sau apartenența religioasă a petentului C.D., de natură să creeze un „cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv”.

Explicația din context, cum că „o persoană sau două au votat contra” duce la concluzia că s-a făcut trimiterea la numărul minoritar al consilierilor care prin „votul lor și acțiunea promovată în instanță au răsturnat rezultatul votului în privința aprobării împrumutului de 850 miliarde ROL. Pentru a fi considerate discriminatorii, în sensul O.G. nr. 37/2000, afirmațiile cu privire la originea etnică sau convingerile religioase ale unei persoane trebuie să fie directe, clare , precise, neechivoce. Presupusele aluzii eventuale asocieri, presupuneri, interpretarea unor expresii cu mai multe înțelesuri, nu sunt suficiente pentru a atrage sancționarea, în temeiul O.G. nr. 137/2000. În speță nu există nici o afirmație concretă care să vizeze originea etnică sau apartenența victimei presupusei discriminări la Cultul mozaic.

De asemenea, chiar dacă s-ar aprecia că remarcile intimatului ar putea fi considerate discriminatorii pe criteriul apartenenței politice, privind cei doi consilieri care s-au opus și au blocat împrumutul de 250 miliarde ROL - totuși acestea nu au creat un cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv, ci au reprezentat replici din cadrul unei polemici politice cu privire la unul din punctele ordinii de zi a ședinței Consiliului Județean Galați, astfel că replica intimatului nu poate fi considerată că a supus petentul unui tratament injust și degradant.

Afirmațiile intimatului se înscriu în limitele rezonabile în care poate fi exercitat dreptul fundamental și inviolabil la liberă exprimare conform art. 30 din Constituție, reglementat și de art. 10 CEDO . CEDO a admis în repetate rânduri că în cazul oamenilor politici întinderea criticilor admise și marja accesibilă de exagerare și de provocare de care se poate uza în exercitarea libertății de exprimare este mai mare (cauzele Cuc și Pascu) și cauza Barb c. României din 2008, Stângu și Scutelnicu - hot. din 31 ianuarie 2006. În alte hotărâri CEDO a subliniat că „Libertatea de exprimare este deosebit de prețioasă pentru un ales al poporului, căci el îi reprezintă pe alegătorii săi, le semnalează preocupările și le apără interesele.

„Libertatea discuției politice nu are conform Curții, un caracter absolut. Totuși, limitele criticii admisibile sunt mai largi față de guvern sau față de un om politic decât față de un simplu particular” (Castells c. Spaniei hot. din 23 aprilie 1992). În hotărârea din 8 iulie 1986 (Lingens c. Austriei) Curtea a subliniat că pedepsirea celui care a scris articole în care trata problema de interes public, dar folosind termeni de natură să dăuneze reputației unui politician ar echivala cu o cenzură, deoarece trebuie ținut cont de contextul în care ei se înscriau , adică o controversă politică postelectorală. A face diferența nu înseamnă a discrimina iar art. 14 CEDO nu interzice orice diferențe de tratament în exercitarea drepturilor recunoscute de Convenție.

Prin urmare, în lipsa unei exprimări sau a unor noțiuni exacte cu privire la originea etnică sau apartenența religioasă a numitului C.D., afirmațiile intimatului nu puteau fi catalogate și sancționate ca „discriminatorii” în temeiul O.G. nr. 137/2000. 5.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul C.N.C.D. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinței nr. 20 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.