ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1937/2021

Ședința publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- verificarea și constatarea prematurității emiterii hotărârii nr. 487/13.09.2017;

- verificarea și constatarea că răspunsul transmis pârâtei, cu scrisoarea recomandată nr. x/16.09.2017, la solicitarea de precizări, apărări și completări, indicate prin adresa nr. x/24.08.2017, a fost formulat și depus la poștă, recomandat, în interiorul termenului de 15 zile acordat de către pârâtă;

- constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa real, procedural și legal, sesizarea constituită, în dosarul înregistrat sub nr. x/2017;

- pronunțarea asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 487/13.09.2017;

- anularea Hotărârii nr. 487/13.09 .2017,

- obligarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la soluționarea petiției nr. 3822/20.07.2017, pe fondul acesteia, în sensul de a se reanaliza actele, situațiile reclamate și a se administra probe legale, pentru a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unor fapte și situații de discriminare, așa cum au fost reclamate, cu referire la accesul egal și rezonabil la dreptul și procedura de comunicare, în termen legal, a unei sentințe judecătorești;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 152 din 23 octombrie 2018, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 487 din 13.09.2017 emisă de pârât și a obligat pârâtul să reanalizeze petiția formulată de petent, înregistrată sub nr. x/20.07.2017.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin actul administrativ-jurisdicțional contestat s-a hotărât clasarea petiției formulată de intimatul-reclamant având în vedere că nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, respectiv că actualul reclamant nu și-a completat petiția cu informațiile solicitate (criteriu de discriminare și să indice dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere).

Recurentul consideră că nu este obligat să efectueze investigații proprii pentru a constata existenta discriminării.

Potrivit art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000R, "persoana interesata are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare".

În procedura administrativ-jurisdicțională din față CNCD este permis doar părților (petent, respectiv reclamat de discriminare) să propună probe, dovezi cu privire la existența, respectiv inexistența unei anumite forme de discriminare.

În domeniul discriminării, sarcina probei este împărțită doar între petent și reclamat (Directiva 2000/78, art. 10; Directiva Consiliului 2000/43/CE: art. 8:

"Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea față de ea a principiului «egalității» și prezintă, în fața unei jurisdicții sau a unei alte instanțe competente, fapte care permit prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte, să revină reclamantului sarcina de a dovedi că nu a violat principiul «egalității». ".

Potrivit acestui principiu, persoana interesată trebuie să indice suficiente elemente care permit presupunerea existenței unei discriminări.

Rezultă, așadar, că intimatul-reclamant trebuia să indice/arate/probeze în cuprinsul petiției, printre altele, "dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere" pentru ca CNCD să poată proceda la o investigare efectivă.

Articolul 11 din Procedură internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor aprobat prin Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 prevede că petiția privind actele sau faptele de discriminare va cuprinde, printre altele "lit. e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere".

Din interpretarea corelată a dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 modificată și completată cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Procedura internă a CNCD rezultă în mod evident că obligația "arătării/probării/indicării dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere" revine celui care reclamă săvârșirea unor potențiale fapte de discriminare în înțelesul O.G. nr. 137/2000.

Este de necontestat faptul că intimatul-reclamant nu a dat curs solicitării Consiliului de a comunica informațiile cerute prin adresa nr. x/24.08.2017, chiar daca în data de 19.08.2017 acesta a depus o adresă intitulată "completări, apărări și precizări", necomunicând, astfel, "dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere", iar în lipsa acestora CNCD nu a putut proceda la investigarea efectivă, astfel că în mod corect și legal s-a decis clasarea petiției 3822/20.07.2017, prin hotărârea nr. 487/13.09.2017.

În ceea ce privește apărarea intimatului-reclamant, reținută de către instanța de fond, în sensul că hotărârea a fost emisă înaintea complinirii lipsurilor din cuprinsul petiției, recurenta consideră că o atare împrejurare nu este de natură să ducă la pronunțarea unei soluții contrară în sensul admiterii petiției și constatării discriminării, de vreme ce, prin adresa denumită sugestiv "completări, apărări și precizări" reclamantul nu completează petiția cu informațiile solicitate.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin petiția înregistrată sub nr. x/20 iulie 2017 la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării petentul A. a sesizat o posibilă faptă de discriminare, individualizată de către acesta prin refuzul semnării și comunicării sentinței civile nr. 72/01.02.2017 a Tribunalului Galați.

Prin Hotărârea nr. 487/13.09.2017 emisă de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât clasarea petiției ca fiind incompletă conform Procedurii de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Pentru a hotărî astfel colegiul director al C.N.S.C. a reținut că petiția "nu conține elementele prevăzute de art. 11 alin. (1) din Procedura de soluționare a petițiilor și sesizărilor, spre exemplu nu sunt specificate dovezile."

În Hotărârea atacată s-a consemnat faptul că s-a solicitat petentului completarea petiției prin arătarea dovezilor și a criteriului care a stat la baza diferențierii, însă petiția nu a fost completată.

Din înscrisurile anexate la dosar rezultă că anterior emiterii Hotărârii nr. 487 din 13.09.2017, prin adresa nr. x/24.08.2017 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a comunicat petentului faptul că, în urma analizării sesizării acestuia s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor la CNCD.

Prin această adresă s-a solicitat petentului ca, în termen de 15 zile de la primirea adresei, să completeze sesizarea cu precizarea criteriului de discriminare și a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

În aceeași adresă s-a mai menționat faptul că, potrivit art. 33 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor se invocă din oficiu excepția lipsei obiectului petiției.

Totodată, având în vedere plângerea, astfel cum a fost formulată, în temeiul prevederilor art. 28 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, s-a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, arătându-se că acesta nu poate analiza aspectele invocate, competența în speță revenind Consiliului Superior al Magistraturii.

Față de excepțiile invocate s-a precizat petentului faptul că are posibilitatea să își exprime propriile apărări în termen de 15 zile de la primirea adresei.

Conform mențiunilor de pe plicul anexat în copie la dosar, oficiul poștal a avizat reclamantul pentru ridicarea corespondenței la data de 30.08.2017, apoi reclamantul a fost reavizat la data de 04.09.2017. Astfel instanța de fond a reținut că reclamantului i-a fost comunicată adresa nr. x/24.08.2017 cel mai devreme la data de 04.09.2018.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că reclamantul avea posibilitatea de a răspunde solicitării C.N.C.D. în termen de 15 zile de la această dată, respectiv până la data de 19.09.2017.

Prin urmare, temeinic și legal s-a reținut că hotărârea a fost emisă în mod nelegal anterior expirării termenului de 15 zile de la comunicarea adresei nr. x/24.08.2017, acordat petentului pentru completarea sesizării și pentru formularea unui punct de vedere cu privire la excepțiile invocate din oficiu de către C.N.C.D.

Susținerile potrivit cărora prin răspunsul intitulat "completări, apărări și precizări" petentul nu a comunicat "dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere" în mod corect nu a fost reținut având în vedere faptul că revenea membrilor colegiului director competența de a aprecia dacă prin înscrisul respectiv petentul și-a completat sesizarea în sensul solicitat prin adresa nr. x/24.08.2017.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat contestația reclamantului împotriva Hotărârii 487/13.09.2017 emisă de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind întemeiată, obligând recurentul să reanalizeze petiția formulată, înregistrată la C.N.C.D. sub nr. x/20.07.2017, cu luarea în considerare a faptului că este îndeplinită cerința prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. e) din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008.

Astfel fiind, se constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 152 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.