ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4506/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestuia la soluționarea Dosarului nr. x/2018 (petiția nr. 2321/2018), respectiv la adoptarea Hotărârii de soluționare a sesizării de către Colegiul director și comunicarea către reclamant a acestei hotărâri, în termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză, sub sancțiunea unei penalități aplicabile pârâtului, în cuantum de 1.000 de RON, pentru fiecare zi de întârziere.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 727 din 5 noiembrie 2019, a respins excepția lipsei de interes și, totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, obligând pârâtul la plata sumei de 1050 RON, cheltuieli de judecată, către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a făcut trimitere la lipsa caracterului obligatoriu al termenului de soluționare a unei petiții adresate Consiliului (art. 20 alin. (7) - O.G. nr. 137/2000) și la faptul că soluționarea petiției în discuție nu s-a produs ca urmare a actualului proces, cum greșit a apreciat prima instanță, ci având în vedere complexitatea cauzei în cadrul unei proceduri administrativ-judiciare (cu respectarea dreptului la apărare și al contradictorialității).

Totodată, a făcut referire la o decizie a acestei instanțe, în care s-a reținut condiția interesului care trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe parcursul soluționării unei cauzei, arătând că în eronat s-a apreciat de către prima instanță cu privire la aplicarea normelor de drept material.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a invocat excepția nulității recursului, pentru că nu conține veritabile critici de nelegalitate, și excepția lipsei de interes în formularea acestei căi de atac, care nu a fost dovedit, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

În susținerea excepției nulității a arătat că reclamantul nu s-a raportat la argumentele avute în vedere pentru respingerea lipsei de interes, făcând doar trimitere la doctrină, la decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiției și la nemulțumiri de fapt, fără legătură cu considerentele sentinței și fără să arate care a fost raționamentul eronat al primei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe, cu trimiteri generale legate de modalitatea de soluționare a unei petiții adresate autorității și la condiția interesului, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 727 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.