ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4442/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 17.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și pârâtul B., a formulat contestație prin care solicită instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii Consiliului-pârât nr. 3/20.01.2021 urmată de:

a) în principal, obligarea Consiliului-pârât la cercetarea în mod real, fundamentat și legal a petiției reclamantului nr. 1813/16.03.2020;

sau

b) în subsidiar, cercetarea chiar de către instanța de judecată a petiției reclamantului nr. 1813/16.03.2020 și admiterea ei.

c) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 995 din 23 iunie 2021Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și pârâtul B., a anulat Hotărârea CNCD nr. 3/20.01.2021 și a obligat pârâtul să cerceteze petiția nr. 1813/16.03.2020.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel din dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ sancționează "orice comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare" îndreptat împotriva unei persoane legat de apartenența la un anumit criteriu ca cele indicate în mod exemplificativ la art. 2 alin. (1), care se traduce în limbajul juridic folosit de O.G. nr. 137/2000 în existența unui comportament care are ca scop sau vizează crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, fund suficient a se constata cea mai mică culpă si fără vreo intenție de a discriminare, spre deosebire de art. 2 alin. (5) coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ care sancționează "orice comportament [...] care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv îndreptat împotriva unei persoane legat de apartenența la un anumit criteriu interzis de legea antidiscriminare, fiind, în acest caz, necesar identificarea intenției de a discrimina a reclamatului.

În concluzie, având în vedere că diferența dintre art. 2 alin. (5) si art. 15 ambele din O.G. nr. 137/2000 apare la doar în momentul individualizării răspunderii juridice, acest moment fiind ulterior identificării elementelor constitutive ale faptei de discriminare-hărțuire, reținerea instanței de fond conform căreia "Hotărârea nr. 3/20.01.2021 nu conține nicio analiză a faptei sesizate de către CNCD, autoritatea administrativă investită de O.G. nr. 137/2000 cu atribuția constatării și sancționării contravenționale a faptei de hărțuire, ceea ce echivalează cu necercetarea acesteia ", nu poate avea o susținere legală.

Astfel, Colegiul constată în esență, că nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, în lipsa unui criteriu de discriminare, așa cum este prevăzut de O.G. nr. 137/2000, republicată.

Astfel, temeiul juridic al neconstatării săvârșirii faptei contravenționale de discriminare și respectiv neaplicarea sancțiunii îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1), coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000R.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, an condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice ".

Prin urmare, conform dispozițiilor legale menționate, pentru ca o persoana să poată fi trasă la răspundere contravențională în legătură cu o anumită faptă de discriminare, fapta trebuie să fie prevăzută și sancționată ca atare în mod expres. Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 reprezintă cadrul general de reglementare a tuturor formelor de discriminare, instituind cu caracter de principiu răspunderea în cazul săvârșirii vreunui act discriminatoriu corelativ încălcării drepturilor prevăzute de acest articol.

Pe de altă parte, prevederile art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 stabilesc în mod expres care sunt contravențiile pentru care legiuitorul a înțeles să instituie sancțiunea amenzii și anume "contravențiile prevăzute de art. 2 alin. (2), (4), (5) și 7, art. 6-9, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) si 6, art. 12,13,14 si art. 15."

Această enumerare limitativă se referă doar la faptele de discriminare care au și caracter contravențional, elementul lor material fiind descris în dispozițiile speciale ale legii și, după cum se constată nu include și ipotezele generale prevăzute în art. 2 alin. (1).

Prin urmare, în lipsa reglementării prin lege a unei sancțiuni corelative normelor instituite prin art. 2 alin. (1), nu se poate susține că acest articol stabilește fapte contravenționale, prin el însuși, ci doar prin raportare Ia dispozițiile speciale ale Ordonanței, în care legiuitorul a enumerat faptele de natură contravențională și a stabilit sancțiunea aplicabilă.

În concluzie, deși hotărârea nu este riguros motivată, apreciează că nu poate fi primită susținerea instanței de fond în sensul că pârâtul CNCD nu a analizat fapta de hărțuire sesizată.

Conchide că CNCD nu este obligat să răspundă punctual tuturor susținerilor reclamantului care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește soluția/hotărârea ce formează obiectul prezentului dosar.

Faptul că nu s-a răspuns în mod detaliat la fiecare dintre criteriile relevate de reclamant și s-a motivat printr-un considerent comun, nu poate echivala cu lipsa motivării.

Mai mult, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă un anumit conținut al hotărârii, clauzele (inclusiv motivarea actului administrativ -jurisdicțional la un înalt grad academic, așa cum iși dorește reclamantul) pe care aceasta ar trebui să le cuprindă sub sancțiunea nulității.

În concluzie, nu se poate reține că CNCD nu și-a motivat actul administrativ emis, adică hotărârea CNCD 3/20.01.2021, existând suficiente repere, elemente de fapt și de drept a se analiza sau nu a faptei de discriminare pretinse, în raport de materialul probator, respectiv a controlului de legalitate a soluției pretins a fi nemotivate.

Intimatul A. a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării petiția înregistrată sub nr. x/16.03.2020 prin care a solicitat acestuia să investigheze și să sancționeze fapta de hărțuire (sau altă formă de discriminare) constând în supunerea sa la un tratament intimidant, jignitor, ostil, degradant și umilitor în fața tuturor colegilor de serviciu de către pârâtul B..

Reclamantul a susținut în cadrul cererii înregistrate la CNCD sub nr. x/16.03.2020 că reclamă comiterea faptei prevăzute de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, prevedere legală care arată definește hărțuirea drept orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

Prin Hotărârea nr. 3/20.01.2021,Colegiul director al CNCD a hotărât că "faptele sesizate nu intră sub incidența prevederilor art. 2 și 15 O.G. nr. 137/2000 republicată".

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 " Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv"

Hărțuirea reprezintă o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000.

Astfel, fapta de hărțuire se circumstanțiază într-un comportament care poate îmbrăca diferite forme. Formularea textului cuprinde sintagma "orice comportament". Sintagma "orice comportament" denotă intenția legiuitorului de a cuprinde o arie largă de comportamente, și nu una restrictivă, ceea ce permite reținerea unor calificări diferite în practică, și care pot să varieze de la caz la caz, circumscrise sub forma unor afirmații exprimate prin cuvinte, gesturi, acte sau fapte etc. Motivul sau cauza comportamentului este determinat de un criteriu inerent, care este în mod expres prevăzut de legiuitor, într-o lista neexhaustivă, având în vedere că textul de lege prezintă într-o enumerare cu caracter determinat criteriul de "rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant".

Caracterul neexhaustiv este dat de însăși sintagma "sau orice alt criteriu" alăturată criteriilor expres enumerate în art. 2 alin. (5). Sintagma "sau orice alt criteriu", practic oferă posibilitatea reținerii oricărui alt element nespecificat de lege, dar care este materializat ca fapt determinant în săvârșirea formei de discriminare denumită ca hărțuire.

Manifestarea comportamentului pe baza oricăruia dintre criteriile prevăzute de lege "duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv". Acest element constitutiv al hărțuirii, permite reținerea acelor comportamente care, chiar dacă nu au fost săvârșite cu intenție, produc efectul de realizare al unui cadru definit ca "intimidant, ostil, degradant ori ofensiv".

Acest aspect este cu atât mai evident cu cât însăși Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, definește hărțuirea în art. 2 alin. (3) ca "un comportament nedorit pe bază de etnie sau rasă care are ca scop sau ca efect violarea demnității unei persoane și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv."

Includerea hărțuirii ca formă de discriminare în aquis-ul communitaire și transpunerea acestuia în legislația națională este extrem de importantă. Discriminarea nu se manifestă per se, doar sub forma unor prevederi normative sau practici, dar și sub forma comportamentelor care creează un impact asupra mediului în general, variind de la violența fizică la remarci sau afirmații cu caracter rasist, sexist, xenofob etc. până la ostracizare generală. Această formă de discriminare aduce atingere demnității sub aspect psihic și emoțional persoanelor aparținând unei categorii sau alteia.

Înalta Curte apreciază că, contrar susținerii recurentului CNCD în cuprinsul Hotărârii 3/20.01.2021 nu se regăsesc elementele relatate de petent, concluzionând că aspectele sesizate nu intră sub incidența art. 2 și art. 15 ale Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare invocat de petent.

Pe acest aspect, se reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

În cauză, Hotărârea nr. 3/20.01.2021 a CNCD nu conține nicio analiză a faptei sesizate, ceea ce echivalează cu necercetarea acesteia.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a constat în mod corect că în cazul de față actul administrativ litigios nu este motivat, nefiind examinate argumentele relevante ale petentului reclamant, un include expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată iar considerentele sumar expuse de autoritatea pârâtă nu sunt în legătură cu obiectul și motivele sesizării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 995 din 23 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.