ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3071/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ("ANOFM"), SC A. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman (AMPOSDRU) și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar POSDRU (OI POSDRU MMFPS), ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:

a) Suma de 14.252,00 RON reprezentând cheltuieli cu contribuțiile sociale la Bugetul Asigurărilor Sociale și Fondurilor Speciale, aferente salariilor lunii decembrie 2014 pentru următorii experți: B., C., D., E., F., G., H., I. și J., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

b) Suma de 2.960,00 RON, reprezentând cheltuieli cu salariul net, aferent lunii decembrie 2014 pentru expertul C., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

c) Suma de 256,00 RON, reprezentând cheltuieli cu salariul net, aferent lunii februarie 2015 pentru expertul K., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

d) Suma de 214,00 RON, reprezentând cheltuieli cu contribuțiile sociale la Bugetul Asigurărilor Sociale și Fondurilor Speciale, aferente salariului lunii decembrie 2014 pentru expertul L., deoarece nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului-Condiții Generale 2013, pct. 4 "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrative și auxiliar", subpunctul 4.3 "Nivel de remunerare a personalului administrativ", cu privire la tariful orar.

Prin sentința civilă nr. 2957 pronunțată în data de 10 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SRL, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin aceeași sentință, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - OIPOSDRU, a anulat în tot Adresa MMFPSPV OIPOSDRU cu nr. x din 16 octombrie 2015 privind soluționarea contestației administrative, a anulat în parte, SSI nr. x din 14 septembrie 2015, emisă de pârâtul MMFPSPV OIPOSDRU și aferentă cererii de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, în ceea ce privește respingerea la rambursare a sumei de 17.682 RON, a obligat pârâții la rambursarea, respectiv plata către reclamanta beneficiar ANOFM a sumei de 17.682 RON, reprezentând cheltuieli eligibile, precum și la plata dobânzii legale, calculată asupra acestei sume începând cu data emiterii Scrisorii standard de informare-14 septembrie 2015 - până la data plății efective și pârâtul MMFPSPV OIPOSDRU la plata către reclamanta ANOFM a cheltuielilor de judecată în sumă de 450 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ambele invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.

A. Pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 2957 din 10 ocotmbrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

a) Prima instanță a preluat apărările formulate de intimații reclamanți fără a observa că susținerile acestora, privind înlocuirea dispozițiilor legale cuprinse în Ghidul solicitantului - Condiții generale - 2013 cu dispozițiile legale ale Ghidul solicitantului - Condiții generale - 2014, sunt nefondate, dovedind, prin aceasta, o interpretare arbitrară a legii.

A pretins recurentul-pârât că, în verificările efectuate, Organismul Intermediar a aplicat Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 punctul 1.3, a cărui formă a fost preluată mai detaliat și în Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2014 punctul 1.3, după cum se observă:

- varianta din 2013: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

- varianta din 2014: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, astfel, că remunerația lunară se calculează proporțional în raport cu timpul lucrat."

Deci, sensul punctului 1.3 din Ghidul solicitantului - Condiții Generale 2013 este cel referitor la o decontare, care presupune aceleași cerințe, atât pentru un timp de lucru cu normă parțială, dar și pentru un timp de lucru cu normă întreagă, respectiv un tarif orar calculat "luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Prin urmare, a susținut recurentul pârât că analizarea comparativă a celor două texte de lege de către Organismul Intermediar nu înseamnă substituirea unuia cu celălalt, ci doar s-a urmărit o mai bună înțelegere a dispozițiilor legale în raport cu criticile formulate în cererea de chemare în judecată.

b) Cu privire la obligația beneficiarului de a include în cererea de finanțare sau în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, susține recurentul-pârât că instanța a pierdut din vedere dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, care sunt clare și trebuie aplicate corespunzător.

Din considerentele hotărârii recurate (de la pag. 18 ultimul paragraf) rezultă că prima instanță nu a lămurit înțelesul dispozițiilor legale de la punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului, care, în opinia recurentului-pârât nu au fost respectate de intimații reclamanți, iar problema de drept ce trebuia dezlegată de instanță era cea a corectei aplicări a punctului 1.3 din Ghidul solicitantului ediția 2013, în sensul cuprinderii în bugetul detaliat a tarifului orar prevăzut de norma de drept reglementată la acest punct al Ghidului solicitantului 2013.

Or, în opinia recurentului-pârât, instanța de fond a mutat centrul de greutate într-o altă direcție, respectiv de la tariful orar, astfel cum este reglementat de punctul 1.3 din Ghidul solicitantului 2013 ("... decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră ...") la norma de muncă. De fapt și de drept, acest articol reglementează modalitatea de calcul a tarifului orar, obținut prin raportarea "activității zilnice efectuate parțial" sau a timpului parțial lucrat dintr-un contract individual de muncă la "ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună". De aceea, consideră recurentul-pârât că instanța de fond a greșit când a reținut în considerentele sentinței recurate, că "nu există o obligativitate a precizării numărului de ore pe lună, prestate de experții angajați în proiect", când, de fapt, Contractul de finanțare cu numărul de identificare x intitulat "Profesioniști pentru Parteneriat - PPP", ce face obiectul prezentului litigiu, reglementează la Subpunctul 3.1.3 Eligibilitatea Cheltuielilor - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul solicitantului 2013, între acestea fiind considerată importantă în cauză, de către recurentul-pârât, cerința care impune ca o cheltuială "să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului/Partenerului/Partenerilor, să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie".

Prin urmare, pe lângă celelalte condiții de eligibilitate, această condiție prevăzută de Punctul III subpunctul 3.1.3 "Eligibilitatea Cheltuielilor" din Ghidul solicitantului 2013 impune, pentru eligibilitatea cheltuielii, ca aceasta să fie identificabilă, adică pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat trebuie să figureze sau să fie cuprins și numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului individual de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar (adică a "retribuției echivalente pe oră") cerut de prevederile punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului ediția 2013.

Numai în acest fel cheltuiala cu resursa umană asumată poate fi verificabilă (așa cum se dispune la pozița arătată a subpunctului 3.1.3 din Ghidul solicitantului 2013), în sensul verificării cheltuielii avansate la rambursare prin comparare cu tariful orar rezultat din contractul individual de muncă respectiv.

Tariful orar se determină prin împărțirea costului unitar din bugetul detaliat la numărul de ore avute în vedere pentru încheierea contractului de muncă respectiv și reprezintă timpul parțial de muncă avut în vedere la încheierea contractului individual de muncă, fără a avea relevanță dacă persoana desfășoară activități exclusiv în acel proiect.

Dacă se va verifica tariful orar din bugetul detaliat cu tariful orar din contractual individual de muncă, pentru persoanele nominalizate de reclamanți, reținute de instanță în sentința recurată, se va observa neconcordanța existentă, tariful orar din contractul individual de muncă depășind tariful orar prevăzut în bugetul detaliat, caz în care cheltuiala devine, potrivit legii, neeligibilă. Ca atare, corect s-a respins rambursarea acesteia.

Susține recurentul-pârât că, în lipsa unei analize pertinente cu privire la mecanismul prevăzut de legislația națională și comunitară pentru gestionarea și decontarea finanțării europene nerambursabile, instanța a achiesat facil la poziția incorectă, nefundamentată, a intimaților reclamanți.

c) Cu privire la interpretarea punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, arată recurentul Ministerul Muncii și Justiției Sociale că problema în dezbatere nu o constituie calificarea contractului, ca fiind cu normă întreagă sau timp parțial de muncă, cum greșit arată instanța (experții din proiect având contracte de muncă cu timp parțial), ci eludarea prevederilor legale referitoare la tariful orar sau retribuția echivalentă pe oră, ce trebuie prevăzut în bugetul detaliat, pentru ca această cheltuială cu resursa umană să poată fi identificabilă și verificabilă în raport cu contractele individuale de muncă încheiate în vederea implementării proiectului.

d) Curtea emite păreri contrare, atunci când, la pag. 18 antepenultimul alineat, afirmă "că nu există nici o mențiune cu privire la obligativitatea beneficiarului de a include în cererea de finanțare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, pentru, ca la pag. 19 alin. (4) să revină și să arate, că "onorariile experților au fost convenite de comun acord" (deși afirmă că "nu există obligativitate").

Față de aceste considerente ale instanței de fond precizează recurentul MMJS că, atunci când în bugetul detaliat nu este inclus și numărul de ore (situație în care se regăsesc intimații reclamanți), costul unitar se împarte la 168 de ore, astfel cum rezultă și din prevederile paragrafului în discuție, 3.1.4. punctul 1.3. din Ghidul solicitantului 2013, unde se stipulează, că "se iau ca referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare", determinându-se, astfel, tariful orar, rezultat prin înmulțirea cu numărul de ore pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă, iar situarea intimaților - reclamanți pe poziții contrare prevederilor legale constituie un subterfugiu, pe care aceștia îl denumesc simplu "interpretarea greșită a legii" de către OI POSDRU din cadrul M.M.J.S.

În acest context, a susținut recurentul-pârât că Organismul Intermediar a emis Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 14 septembrie 2015 cu respectarea prevederilor din Ghidul solicitantului, ediția 2013, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr. 1069/2013, contractul de finanțare aferent, asumat de beneficiar, Adresa AMPOSDRU nr. x din 4 noiembrie 2014 de abordare unitară a procesului de verificare a cererilor de rambursare/cererilor de plată, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 20013", Codul muncii și, în general, legislația internă și comunitară incidență.

e) La pag. 20 din sentință instanța reduce obligația beneficiarului de a cere lămuriri Organismului Intermediar sau o substituie cu un drept, deși Contractul de finanțare reglementează această obligație ce revine Beneficiarului, iar Ghidul solicitantului Condiții generale ediția 2013 prevede: "Atât instituțiile publice, cât și celelalte tipuri de solicitanți/parteneri eligibili au obligația de a respecta prevederile legislației naționale aplicabile în funcție de tipul organizației privind angajarea personalului". Prin urmare, cheltuielile cu experții pe termen lung și scurt, potrivit Ghidului solicitantului Condiții generale ediția 2013, se fundamentează în bugetul estimat al proiectului, la capitolul bugetar "Resurse umane" sau la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri", dacă sunt externalizări (subcontractați). La aceeași pagină, paragraful următor, instanța arată, că "o astfel de atitudine a reclamantei este justificată de faptul, că la depunerea cererii de finanțare nu s-a solicitat detalierea modului de formare a tarifelor experților prin raportare la norma de muncă, nu s-a solicitat precizarea naturii contractelor individuale de muncă".

Aprecierea instanței nu este conformă prevederilor legale ale Ghidului solicitantului - Condiții generale ediția 2013, care la Secțiunea 5.1. denumită "Procedura de evaluare și selecție a proiectelor" dispune: "Scopul procesului de evaluare și selecție a proiectelor este de a elimina proiectele care nu contribuie la implementarea POSDRU și va evita dubla finanțare asigurându-se o utilizare eficientă și eficace a resurselor", iar la Secțiunea 5.6 "Contestații" din Ghidului solicitantului - Condiții generale ediția 2013 reglementează posibilitatea de a contesta rezultatul evaluării în trei zile lucrătoare de la transmiterea pe e - mail a scrisorii de informare. Rezultă că procedurii de evaluare îi este specifică verificarea sub aspectul depunerii documentelor cerute de legislație și a îndeplinirii scopului proiectului.

f) Recurentul-pârât a făcut trimitere la soluția pronunțată într-o speță similară, înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, în cadrul acestui litigiu reținându-se că "alin. (1).3. paragraful 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 - nu poate fi interpretat altfel decât în sensul că, în situația în care personalul angajat pentru implementarea proiectului desfășoară activitate parțială, în baza unui contract de muncă cu timp parțial, drepturile sale salariate se calculează prin raportare la drepturile stabilite prin programul normal de lucru, care, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul muncii este de 8 ore pe zi. Curtea de Apel București arată, în cadrul acelui dosar, că o astfel de concluzie este susținută de trimiterea făcută în cadrul alin. (1).3 la activitatea zilnică efectuată parțial ce trimite la noțiunea de contract individual de muncă cu timp parțial din Codul muncii, precum și la modalitatea de determinare a retribuției cuvenite în cazul prestării unui astfel de timp parțial de muncă, luându-se ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, această modalitate fiind identică cu cea prevăzută de Codul muncii, în situația contractului de muncă cu timp parțial.

g) Cu privire la dobânda acordată intimatelor reclamante pentru beneficiul nerealizat, menționează recurentul-pârât că, fiind în prezența unui litigiu care are ca obiect fonduri europene nerambursabile, beneficiul nerealizat nu este specific acestui tip de finanțare, astfel că acordarea dobânzii legale pentru beneficiu nerealizat este neîntemeiată.

h) Obligarea M.M.F.P.S.P.V - O.I. la plata taxei de timbru, în cuantum de 450 RON, în opinia recurentului-pârât nu se justifică, întrucât instituția publică este scutită de plata taxelor de timbru, conform prevederilor art. 30 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

B. Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene

În calea de atac declarată a solicitat recurentul-pârât MFE prin MFP să fie casată parțial sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecând cauza pe fond, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Motivele de casare ce au constituit temeiul de drept al recursului declarat de MFE prin MFP sunt cele reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., fiind formulate următoarele critici:

a) Din considerentele hotărârii judecătorești nu rezultă că argumentele părților au fost analizate, în integralitate, de instanța de fond, fiind, astfel, nesocotite apărările formulate de pârâți, fapt pentru care, în opinia recurentului-pârât, se impune casarea hotărârii și trimiterea dosarului la prima instanță, în vederea pronunțării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conține toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 425 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

b) Instanța de fond nu a făcut altceva decât să-și însușească mare parte din susținerile reclamantei, preluate din cererea de chemare în judecată, fără a indica, în concret, motivele pentru care poziția procesuală exprimată de autoritățile pârâte a fost înlăturată, și nici motivele pentru care instanța de fond și-a însușit poziția procesuală exprimată de reclamantă.

A criticat recurentul-pârât faptul că simpla indicare a unor file aflate la dosarul cauzei nu reprezintă dovada analizării respectivelor înscrisuri, câtă vreme instanța de fond nu a indicat, în concret, care sunt contractele individuale de muncă în cauză și de unde din cuprinsul acestora rezultă fracțiunile de normă și, mai ales, că a fost respectat bugetul alocat cu cheltuielile reprezentând contravaloarea salariilor și contribuțiilor cuvenite acestora.

În ceea ce privește chestiunea reținută de instanța de fond, potrivit căreia, "în privința contractului de finanțare și a cererilor de rambursare întocmite în baza acestuia aplicabile în cauză sunt prevederile Ghidului Solicitantului 2013, aprobat prin Ordinul nr. 1069/2013, iar nu cele ale Ghidului Solicitantului 2014, care se aplică proiectelor aferente perioadei ulterioare anului 2014", aceasta, în opinia recurentului-pârât MFE prin MFP reprezintă o dovadă în plus a faptului că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de autoritățile pârâte, acestea neinvocând, vreun moment, faptul că în cauză ar fi incidente alte prevederi decât cele ale Ghidului Solicitantului 2013.

În legătură cu faptul că instanța de fond, în considerentele hotărârii sale, a reținut că, în cuprinsul Ghidului Solicitantului 2013, nu există nicio mențiune cu privire la obligativitatea beneficiarului de a include în cererea de finanțare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, arată recurentul-pârât că acest argument este preluat din cererea de chemare în judecată. Cât privește faptul că s-a arătat în hotărârea primei instanțe că, la momentul depunerii cererii de finanțare, nu existau mențiuni cu privire la interdicția angajării personalului cu contract individual de muncă cu timp parțial, iar în condițiile în care normele de dreptul muncii prevedeau o astfel de posibilitate și nu exista obligativitatea precizării numărului de ore/lună prestat de experții angajați în cadrul proiectului, s-a considerat că este permis partenerului contractual să încheie astfel de contracte, critica recurentului vizează împrejurarea că instanța de fond nu a indicat, în concret, care sunt documentele atașate cererii de finanțare, care au făcut obiectul analizei și în raport de care instanța de fond a ajuns la concluzia redată anterior.

Un alt aspect criticat în recursul declarat de MFE prin MFP este cel referitor la faptul că instanța de fond a reținut că "în lipsa unor clarificări din partea pârâților și a unor mențiuni exprese din documentație, noțiunea de "activitate zilnică" se referă la activitatea zilnică prevăzută în contractul individual de muncă, astfel că, în cazul activității zilnice a expertului angajat cu o normă de 4 ore pe zi (spre exemplu) aceasta constă în îndeplinirea normei de 4 ore, neexistând niciun indiciu în documentație, ori în Ghid, cu privire la aceea că activitatea zilnică reprezintă în mod necesar activitatea aferentă unei norme de 8 ore zilnice."

În acest context se susține că instanța de fond nu a indicat la ce anume din cuprinsul documentației s-a raportat, iar, pe de altă parte, nu a menționat motivul pentru care a apreciat că se impunea ca pârâții să solicite clarificări.

Un alt aspect criticat a fost acela că "onorariile experților au fost convenite cu aceștia în considerarea normei de lucru, stabilită de comun acord", chestiunea fiind preluată din susținerea reclamantei, iar prin inserarea considerentelor privind faptul că, "nu se justifică, în condițiile în care onorariile experților au fost convenite în considerarea unei norme de lucru reduse, fiind incluse ca atare în bugetul destinat resurselor umane, ca decontarea să se raporteze la o normă de lucru de 8 ore, o astfel de metodă de calcul fiind de natură a diminua nejustificat retribuția lunară inițial acceptată de pârâți, cu ocazia depunerii cererii de finanțare, a semnării contractului de finanțare", instanța de fond acceptă nerespectarea Ghidului Solicitantului 2013 de către reclamantă.

Au fost criticate de către recurent și alte considerente care, în opinia sa, sunt contradictorii, în referire la interpretarea prevederilor pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, referitoare la activitatea zilnică efectuată parțial, concluzia primei instanțe fiind aceea că nu sunt incidente, în cauză, aceste prevederi, iar cu privire la Adresa nr. x din 15 decembrie 2014, prin care s-a solicitat reclamanților "evidențierea distinctă în cadrul bugetului detaliat a contribuțiilor angajatorului, aferente echipei de management și echipei de implementare (...)", constatându-se că această adresă nu este de natură a lămuri situația contractelor individuale de muncă cu timp parțial, ori faptul că în situația acestora indemnizația orară, negociată și declarată deja în buget prin raportare la o normă redusă trebuie recalculată cu ocazia decontării, prin raportare la o normă de 8 ore, susține recurentul MFE prin MFP că un astfel de demers din partea reclamantei era necesar, în condițiile în care interpretarea dată de Organismul Intermediar, unor prevederi din Ghidul Solicitantului, era diferită de cea a reclamantei.

A mai susținut recurentul-pârât că menționarea Ghidului Solicitantului 2014, s-a făcut exclusiv cu titlu de comparație între Ghidul Solicitantului 2013 si Ghidul Solicitantului 2014, fără a se susține vreun moment că acesta din urmă ar fi incident în cauză.

În privința sumei de 17.682,00 RON, se arată de către recurent că, în realitate, această sumă este formată din două categorii eligibile prevăzute de Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, nu doar din cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, astfel:

- categoria cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului - suma de 17.468,00 RON;

- categoria cheltuielilor indirecte/cheltuieli generale de administrație - suma de 214,00 RON.

Aceste cheltuielile solicitate spre rambursare de către reclamantă prin Cererea de rambursare nr. x/13.07.2015 nu au respectat valorile indicate în bugetul detaliat al proiectului, parte integrantă a contractului de finanțare, fiind încălcate următoarele prevederi legale:

- Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013, sub-capitolul 3.1.4 Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul: "(...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună"

- art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare;

- Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013"

A arătat recurentul-pârât că, la verificarea Cererii de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, s-a avut în vedere ca:

- pentru experții din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2, partea integrantă a cererii de finanțare), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013 (niveluri maximale ale remunerării);

- pentru experții care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanțare (respectiv se ține cont de norma indicată de 2h-4h-6h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

În atare condiții, consideră recurentul MFE că nu se poate aprecia în sensul că "remunerația stabilită în contractul individual de muncă" se confundă cu cel referitor la decontarea și regulile specifice privind eligibilitatea/neeligibilitatea cheltuielilor.

Organismul Intermediar a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor în baza unei prevederi clare existente la nivelul anului 2013, respectiv Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1069/2013, act normativ ce nu poate fi apreciat că nu reprezintă un temei legal.

Organismul Intermediar, în virtutea funcției sale legale și instituționale, dispusă de Ordinul nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013" și cu prevederile actelor adiționale la aceste acorduri, a analizat cererea de rambursare, documentele justificative atașate acesteia și a aplicat o dispoziție legală în vigoare, prevăzută de Ordinul nr. 1069/2013, unei situații de fapt constatate.

Verificarea legalității actelor administrative se realizează potrivit unui act determinat precum Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, ediția 2013, dar și a celorlalte acte normative referitoare la eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului, indicate în contractul de finanțare.

Câtă vreme reclamantele recunosc, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, situația premisă a activității zilnice parțiale - a se vedea pct. 23 de la pagina 8, unde se precizează "... Contracte individuale de muncă având prevăzută la Durata muncii, o fracțiune de normă (...)", măsura de declarare ca neeligibile a cheltuielilor, calculate corespunzător, prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului, este pe deplin întemeiată.

Ulterior adresei AMPOSDRU nr. x din 4 noiembrie 2014, Organismul Intermediar a comunicat beneficiarilor de proiecte adresa nr. x din 15 decembrie 2014, prin care a solicitat acestora "evidențierea distinctă în cadrul bugetului detaliat a contribuțiilor angajatorului aferente echipei de management și echipei de implementare, întrucât taxele și contribuțiile angajatorului reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul POSDRU, dar nu sunt incluse în plafoanele maximale de referință ale remunerării", atrăgând atenția asupra temeiului legal menționat în scrisoarea standard de informare a beneficiarului, și anume pct. 1.3 cap. 3.1.4 Plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013, unde se prevede că, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Contrar celor menționate prin cererea de chemare în judecată, reclamantele nu au solicitat un punct de vedere, conform art. 6 lit. A), alin. (2) din contractul de finanțare, procedând la efectuarea unor cheltuieli ce nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în contractul de finanțare și în Ordinul nr. 1069/2013 reprezentând Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, pentru care rambursarea nu este posibilă.

În altă ordine de idei, arată recurentul-pârât MFE prin MFP că Ghidul Solicitantului Condiții Generale, punctul 4.1, din ediția 2014, nu se aplică proiectului "Profesioniști pentru Parteneriat - PPP" - x, iar Organismul Intermediar a aplicat, în verificarea cererilor de rambursare și pentru stabilirea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, numai Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, 2013, punctul 1.3, întrucât fiecărui caii de lansare proiecte îi corespunde doar un singur Ghid al Solicitantului - Condiții Generale.

În ceea ce privește solicitarea reclamantelor, ca instanța să constate caracterul eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experților Partenerului 1 implicați în Proiect, menționează recurentul că, pentru a fi considerate eligibile, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informații cu privire la natura, componentele și sumele aferente cheltuielilor, iar pe parcursul implementării proiectului, reclamantele aveau posibilitatea de a modifica sau completa bugetul sintetic și detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare, prin încheierea unui act adițional sau aprobarea unei notificări, în temeiul art. 11 din contractul de finanțare.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei, de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 17.682,00 RON, calculate de la data emiterii Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. x/14 septembrie 2015 și până la data plății efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare, face trimitere recurentul-pârât la prevederile din Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, 2013, Secțiunea 1.5 Contribuția solicitantului, precum și la dispozițiile art. 5 lit. D) Rambursarea cheltuielilor, alin. (17) din contractul de finanțare, semnat și asumat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care prevede că, "Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar și/sau Partenerii acestuia."

Recurentul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus întâmpinare la recursul promovat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman prin Ministerul Finanțelor Publice și, fără a invoca excepții, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamanților și menținerea actelor contestate ca întemeiate sau ca temeinice și legale.

Intimata-reclamantă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a depus întâmpinări la recursurile formulate și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Totodată, la data de 26 septembrie 2018, recurentul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat o cerere de scoatere a sa din cauză, întrucât prin O.U.G. nr. 1/2018, Organismul intermediar, emitent al actelor administrative contestate a trecut în structura Ministerului Fondurilor Europene, care se subrogă în toate cauzele, indiferent de faza de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2019, Înalta Curte a respins cererea de scoatere din cauză a recurentului-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale

Intimata-reclamantă SC A. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, Înalta Curte reține caracterul lor nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Date fiind argumentele comune ale celor două recursuri declarate împotriva Sentinței civile nr. 2957 din 10 octombrie 2016, Înalta Curte va analiza criticile formulate de ambii recurenți-pârâți în mod unitar, fără a fi defalcate considerentele pentru fiecare din cele două căi de atac exercitate în cauză.

Un prim motiv de casare regăsit în criticile ambilor recurenți-pârâți este cel reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la "nemotivarea hotărârii recurate sau la motivarea sa contradictorie ori existența unor motive străine de natura cauzei".

În esență, au arătat recurenții-pârâți că prima instanță a nesocotit apărările lor, exprimate prin întâmpinările depuse la dosarul de fond, preluând doar susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a avut în vedere deopotrivă argumentele tuturor părților litigante, hotărârea fiind motivată corespunzător exigențelor procedurale, fără a se identifica vreo părtinire în sensul arătat de recurentele-pârâte.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților". Verificând criticile aduse sentinței recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției criticate, argumentele părților litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

De altfel, în legătură cu acest motiv de casare, observă Înalta Curte că nu este necesar ca în cuprinsul unei hotărâri judecătorești să se răspundă punctual fiecărui argument al părților, ci trebuie avute în vedere motivele de fapt și de drept determinante, care contribuie în mod decisiv la crearea propriului raționament al instanței judecătorești, exprimat în mod coerent pentru a justifica soluția pronunțată.

În privința hotărârii recurate în cauză, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanței superioare asupra sentinței pronunțate de prima instanță, fiind respectate garanțiile procesuale ale imparțialității judecătorului și ale calității actului de justiție, precum și exigențele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la existența unui proces echitabil.

Prin urmare, nu se poate reține incidența acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

În privința criticilor care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, urmând a fi menținută soluția primei instanțe, astfel cum a fost pronunțată.

Un prim aspect ce necesită clarificare în calea de atac declarată este cea a corectei interpretări și aplicări a prevederilor pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, astfel cum imperios au solicitat recurenții prin motivele de fapt expuse în cererile lor, în vederea analizării aspectelor de nelegalitate a actelor administrative contestate în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele ANOFM și Societatea A. SRL au solicitat anularea actelor administrative de impunere în privința sumei de 17682 RON, reprezentând cheltuieli reținute ca neeligibile, efectuate în cadrul proiectului x - "Profesioniști pentru parteneriat-PPP", aferente cheltuielilor cu contribuțiile sociale pentru salariile experților Partenerului 1 implicați în activitățile proiectului, în luna decembrie 2014 și cheltuielile salariale aferente lunii decembrie 2014 pentru expertul C. și lunii februarie 2015 pentru expertul K., respectiv cheltuielile cu contribuțiile sociale aferente costurilor generale de administrație pentru luna decembrie 2014, pentru expertul L.

Pentru a fi eligibilă o cheltuială, conform regulilor înscrise în capitolul 3.1.3 din Ghidul solicitantului 2013, aprobat prin Ordinul MMFPSPV nr. 1069/2013, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și cele referitoare la includerea respectivei cheltuieli în bugetul proiectului, conformitatea acesteia cu prevederile legislației naționale și europene, precum și cu prevederile contractului de finanțare, menționarea sa în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condițiile solicitantului-Condiții specifice pentru fiecare cerere de propunere de proiect.

Cheltuielile eligibile sunt definite și în cuprinsul art. 2, alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009, ca fiind acele "cheltuieli efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale, care pot fi finanțate atât din instrumente structurale, cât și din cofinanțarea publică și/sau privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor, iar în ceea ce privește regulile specifice Programului operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, acestea au fost stabilite prin Ordinul comun MFP/MMFPS nr. 1117/2010.

Potrivit pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Aceste dispoziții legale au în vedere situația premisă a încheierii unor contracte individuale de muncă în derularea cărora s-a efectuat doar parțial norma de muncă înscrisă în cuprinsul lor, ipoteză în care decontarea urmează a se face proporțional cu timpul de lucru efectiv lucrat, raportat la norma întreagă, însă o astfel de situație reglementată în prevederile pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, coroborat cu dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii nu este cea regăsită în contractele de muncă ale experților pentru care s-au diminuat cheltuielile prezentate în cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015.

Modalitatea de încheiere a contractului de prestare a activităților de către experții nominalizați în cuprinsul Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1870 din 14 septembrie 2015, pentru care s-a reținut neeligibilitatea anumitor cheltuieli în legătură cu activitățile prestate de către aceștia în cadrul proiectului, a vizat retribuirea lor pentru munca prestată în vederea îndeplinirii activităților cerute de graficul de implementare a respectivului proiect, conform tarifului orar agreat de părți, iar timpul efectiv lucrat a fost remunerat corespunzător, fiind vorba despre executarea unui contract de muncă în totalitate, nu de o fracție din normativul instituit prin prevederile Codului muncii.

Răspunzând criticilor formulate de recurentele-pârâte, Înalta Curte reține, în privința susținerilor referitoare la nelămurirea, de către prima instanță, a problemei de drept care trebuia dezlegată, respectiv a corectei interpretări a punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, că judecătorul fondului a concluzionat corect în referire la inaplicabilitatea acestei prevederi, ce reglementează situația în care activitatea zilnică este efectuată parțial, deși timpul de lucru a fost stabilit cu normă întreagă în contractul individual de muncă, în condițiile în care, în cauza de față, s-au încheiat contracte de muncă cu timp parțial, cu tarife orare conform acestui program, iar activitatea a fost prestată conform contractului, în mod integral.

Au reproșat ambele recurente-pârâte judecătorului fondului că a făcut abstracție de condiția referitoare la identificarea, verificarea și dovedirea cheltuielii cu munca expertului prin facturi în contabilitatea beneficiarului/partenerului, condiție necesară pentru a fi eligibilă cheltuiala înlăturată din cuprinsul cererii de rambursare nr. x/13.07.2015, în cuantum de 17 468 RON (cheltuieli cu drepturile salariale), arătându-se, de către recurente, că, pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat trebuia să figureze sau să fie cuprins și numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar (adică a retribuției echivalente pe oră) cerut de prevederile punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului 2013.

În detalierea acestor critici, susțin recurentele-pârâte că, esențial în cauză, nu este calificarea contractului de muncă al expertului, ca fiind unul cu normă întreagă sau timp parțial, de muncă, ci eludarea prevederilor legale referitoare la retribuția echivalentă pe oră, ce trebuie prevăzută în bugetul detaliat al proiectului, pentru ca respectiva cheltuială să poată fi identificabilă și verificabilă în raport cu contractele individuale de muncă încheiate în vederea implementării proiectului.

În legătură cu aceste critici, reține Înalta Curte că nicio prevedere din cuprinsul Ghidului solicitantului 2013 nu impune obligativitatea celui care solicită finanțare nerambursabilă în cadrul POSDRU 2007 - 2013 de a include în cererea de finanțare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului și tipul contractului de muncă, iar intimata ANOFM a susținut că, la momentul întocmirii cererii de finanțare, documentul pus la dispoziție de către AMPOSDRU nu cuprindea câmpul de completat intitulat "numărul de ore/lună", reprezentând norma de muncă a expertului, ci doar coloana intitulată "cost lunar management de proiect", aspect ce se verifică astfel cum a fost reliefat de către beneficiara finanțării europene nerambursabile.

Așadar, este real faptul că, potrivit condițiilor inserate în Ghidul solicitantului 2013, nu se prevedea, la momentul depunerii cererii de finanțare de către ANOFM, obligația beneficiarului de a preciza în bugetul proiectului norma de încadrare(de tipul număr ore/zi sau nr. ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului, iar cheltuielile aferente resursei umane au fost corect arătate în cuprinsul coloanei cost lunar management de proiect, nefiind contestat faptul că nu au fost depășite cheltuielile înscrise la această rubrică.

Totodată, se reține în calea recursului, referitor la cerința de detaliere a costurilor prevăzute pentru derularea proiectului propus de către intimata ANOFM, că, în referire la resursa umană necesară pentru implementarea activităților din cadrul respectivului proiect, cheltuielile pentru această componentă au fost detaliate în conformitate cu prevederile Ordinului pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU și ale H.G. nr. 759/2007, buget care a fost evaluat, considerându-se, la analizarea sa, că este fundamentat în mod adecvat, în raport de activitățile în care a fost implicată resursa umană alocată acestui proiect.

Verificând contractele individuale de muncă depuse la dosarul de fond, reține Înalta Curte că pentru experții K., B., L., C., D., E., M., N., F., J., G., H., I. s-a identificat durata timpului de lucru în aceste contracte, iar prin Deciziile nr. 206 din 2 decembrie 2014 și 11 din 1 februarie 2015, emise de administratorul Societății A. SRL, s-a stabilit durata muncii pentru experții nominalizați în conținutul acestui act, pentru activitățile desfășurate în cadrul proiectului x, fiind arătat, la art. 2 din decizia menționată, că "drepturile salariale pentru persoanele desemnate se calculează lunar, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă aflat în vigoare, în funcție de activitățile desfășurate efectiv în cadrul proiectului."

Așadar, determinarea retribuției cuvenite acestora avea ca punct de referință norma înscrisă în contractul individual de muncă încheiat de fiecare dintre experții nominalizați în scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 1870 din 14 septembrie 2015, în raport de activitatea efectiv prestată în cadrul proiectului.

Deși recurenta MMJS arată că, pentru a fi considerată identificabilă o cheltuială salarială, trebuie ca, pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat, să figureze și numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar, conform prevederilor punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului 2013, aceasta ignoră împrejurarea că, în realitate, partenerul A. SRL a procedat astfel, fiind arătate în contractele individuale de muncă orele înscrise pentru durata determinată a fiecărui contract, precum și retribuția lunară, pentru a se determina costul unei ore de muncă, conform regulilor preexistente la momentul semnării contractului de finanțare în cauză.

În concluzie, diferența de interpretarea a prevederilor punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013 pornește de la raportarea numărului de ore efectiv lucrate de către experții din cadrul proiectului în cauză la numărul de ore stabilit prin contractele individuale de muncă și actele adiționale ce fac part