ÎCCJ, Decizia nr. 90/2019

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Acțiunile disciplinare

Pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva pârâtului A., având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, au fost înregistrate:

- la data de 16 martie 2017, sub nr. x/2017, acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004;

- la data de 24 aprilie 2017, sub nr. x/2017, acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. b), lit. j) și lit. l) din Legea nr. 303/2004;

- la data de 4 mai 2017, sub nr. x/2017, acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și lit. l) din Legea nr. 303/2004.

Cele trei acțiuni disciplinare au fost conexate în cadrul Dosarului nr. x/2017, în motivarea acestora arătându-se, în esență, următoarele:

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004, pârâtul procuror nu s-a abținut de la soluționarea Dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deși se afla într-o relație apropiată cu soții B. și C.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004:

În seara zilei de 15 decembrie 2016, în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, același pârât, în cadrul discuției telefonice purtate cu numita D. (soția numitului E., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești) a făcut afirmații de natură a încălca standardele de conduită impuse magistraților, respectiv:

- vorbește despre nesoluționarea Dosarelor nr. x/2014 și y/2014, ce le-a avut în instrumentare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare a plecării sale la D.N.A.;

- justifică acuzele ce-i sunt aduse privind neefectuarea unor activități de flagrant, deși primise informațiile necesare;

- susține că aceste dosare nu s-au soluționat legal prin clasare, acreditând ideea că această soluție a fost dată de procurorul de caz "ori pe bani ori pe interese, să-l servească pe F., ca să-l vadă pe ăsta (n.r. E.) la pușcărie"

- face aprecieri defăimătoare referitoare la procurorii învestiți cu soluționarea Dosarelor nr. x/2016 (format ulterior plecării sale la DNA - ST Ploiești) și nr. 457/P/2016 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și referitoare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, utilizând în repetate rânduri un limbaj violent;

- utilizează expresii inadecvate în caracterizarea unor persoane având calitatea de persoană vătămată sau martor în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești;

- își argumentează susținerile prin expunerea situației altor dosare instrumentate, privind pe numitul G.;

- manifestă preocupare pentru identificarea martorului cu identitate protejată pe care îl consideră a fi audiat în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, pârâtul a încălcat dispozițiile referitoare la interdicțiile impuse funcției de magistrat, prin exercitarea unor activități specifice funcției de avocat, și interdicția de exprimare a opiniei cu privire la procesele în curs sau cu care a fost sesizat parchetul. S-a reținut că, în cursul discuției telefonice:

- a sugerat posibilitatea formulării unei plângeri penale de către inculpatul Vlad împotriva procurorului de caz din Dosarul nr. x/2016 al PCA Ploiești și a dat indicații privind conținutul plângerii și organul competent a o soluționa;

- a analizat conținutul infracțiunilor cercetate în Dosarul nr. x/2016 al PCA Ploiești;

- a discutat și cerut relații asupra bunurilor ridicate în cadrul percheziției efectuate la locuința inculpatului E. în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești;

- a dat îndrumări privind realizarea apărărilor inculpatului E. și a sugerat conținutul întrebărilor ce ar trebui adresate martorului H..

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, pârâtul, în cadrul convorbirii telefonice purtate la data de 15 decembrie 2016 cu numita D., a dezvăluit date din Dosarele penale nr. x/2014 și nr. y/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și din Dosarul penal nr. x/2014 al DNA - ST Ploiești - la care a fost reunit Dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care le-a avut în instrumentare.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, pârâtul, în cursul lunii septembrie 2016, a procedat la contactarea telefonică a domnului I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, învestit cu soluționarea Dosarului penal nr. x/2016, iar în cadrul discuțiilor purtate i-a solicitat să nu îl introducă în dosar pe numitul J. (ca persoană vătămată) și să îl cerceteze pe ofițerul de poliție K..

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pârâtul a adoptat un comportament inadecvat și agresiv în cadrul discuțiilor purtate la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu numitul J., de față fiind avocatul L. și jurnalistul M., ocazie cu care a solicitat acestuia explicații privitoare la lansarea unor informații în legătură cu protejarea primarului N. și a unor persoane de cetățenie rusă, de către A. S-a mai reținut că, în același context, a solicitat doamnei procuror O., învestită cu soluționarea Dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, să precizeze dacă numitul J. a spus despre dumnealui că este "mână în mână cu rușii". Totodată, s-a reținut că a chemat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pe jurnalista P. și pe șeful acesteia, cărora le-a solicitat explicații în legătură cu informațiile vizând protejarea primarului N. și a persoanelor de cetățenie rusă de către procurorul cercetat și identitatea persoanei care a lansat astfel de zvonuri.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, pârâtul a solicitat doamnei O., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în prezența unui martor, a unui avocat și a unui jurnalist, să-i spună dacă din interceptările efectuate în Dosarul nr. x/2014 (pe care aceasta îl instrumenta și în care se efectuau cercetări față de N., fostul primar al localității Valea Doftanei, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție) rezultă ca numitul J. (martor în această cauză) ar fi vorbit la telefon cu jurnalista P. și i-ar fi spus acesteia ca el este protectorul rușilor.

În drept, Inspecția Judiciară și-a întemeiat acțiunile pe dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004, în dovedirea cărora a invocat probele administrat în etapa administrativă a cercetării: înscrisuri, martori și declarația pârâtului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a criticat cele trei acțiuni disciplinare sub aspectul temeiniciei iar, în ceea ce privește acțiunea disciplinară exercitată la data de 16 martie 2017, și sub aspectul nelegalității, respectiv a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2017, instanța disciplinară a încuviințat, în parte, probatoriul solicitat de părți:

- pentru Inspecția Judiciară, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială, constând în audierea martorilor C., B., Q., D., R., H., I., S., T., O., J. și L., și proba constând în înregistrarea și transcrierea înregistrării (pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), j) și 1) din Legea nr. 303/2004);

- pentru pârât, proba cu înscrisuri (în circumstanțiere) și proba testimonială, constând în audierea martorilor B. și Q.;

De asemenea, instanța disciplinară, din oficiu, a admis proba constând în audierea pârâtului.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepția inadmisibilității probei cu înregistrarea și transcrierea convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016, purtată de către pârât cu numita D., reținând că înregistrarea audio realizată de această din urmă persoană nu poate fi folosită ca probă în procesul disciplinar, întrucât a fost obținută prin încălcarea legii, respectiv a fost procurată fără acordul pârâtului, iar scopul în care s-a realizat înregistrarea convorbirii telefonice nu este unul legitim, aducând atingere dreptului la viața privată a pârâtului, astfel cum este reglementat în art. 28 din Constituția României, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 341 alin. (2) din C. proc. civ., art. 74 din C. civ. și art. 226 din C. pen.

II. Hotărârea instanței de disciplină

Prin Hotărârea nr. 2P din 30 ianuarie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară:

- a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive, formulate de pârât cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) teza I din Legea nr. 303/2004,;

- a admis, în parte, acțiunile disciplinare conexe și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) (2 abateri disciplinare), b), l) și i) teza I din același act normativ;

- a respins acțiunile disciplinare conexe, în ceea ce privește săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și l) din Legea nr. 303/2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, prin care pârâtul a susținut că termenul de 2 ani, prevăzut de lege pentru exercitarea acțiunii disciplinare în ce privește abaterea prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, s-a împlinit la data de 17 decembrie 2016, întrucât fapta a fost săvârșită în data de 17 decembrie 2014, iar, conform art. 66 alin. (2) din C. proc. pen., declarația de abținere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoștință de existența cazului de incompatibilitate, abaterea consumându-se instantaneu.

Instanța disciplinară a apreciat că susținerea pârâtului nu este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 2500 alin. (1) din C. civ., art. 305 - 311 și art. 324 din C. proc. pen., activitatea procurorului în faza de urmărire penală având un caracter de continuitate.

Ținând cont de caracterul continuu și nemijlocit al atribuției de efectuare a urmăririi penale, astfel cum acesta rezultă din interpretarea literală și teleologică a textelor legale menționate, rezultă că și obligația de a respecta dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, incumbă procurorului pe toată perioada exercitării respectivei activități de efectuare a urmăririi penale.

Atribuția pârâtului de a efectua urmărirea penală în Dosarul penal nr. x/2014 nu s-a oprit, deci, la primul moment în care acesta a luat contact direct cu actele dosarului din care rezulta calitatea de administrator al celor doua societăți a numitului B. (societăți față de care la data de 16 decembrie 2014 a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale), ci a continuat până la data de 20 martie 2015, dată la care a dispus declinarea cauzei la DNA - ST Ploiești.

Prin urmare, modalitatea de calcul a termenului de prescripție trebuie stabilită prin raportare la întreaga perioadă în care pârâtul a efectuat urmărirea penală în cadrul Dosarului penal nr. x/2014, respectiv 16 decembrie 2014 - 20 martie 2015, întrucât acestuia îi revenea obligația de abținere nu numai la momentul inițial la care a luat cunoștință de starea de incompatibilitate în care se afla, ci pe toată durată efectuării urmăririi penale în cauză.

Cu privire la excepția prescripției lipsei calității procesuale pasive, prin care pârâtul a susținut că, întrucât la data de 17 decembrie 2016 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii disciplinare în ce privește abaterea prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, ulterior datei respective nu mai avea nici calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii disciplinare ce a fost exercitată împotriva sa pentru această abatere.

Instanța disciplinară a apreciat că susținerea pârâtului nu este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 36 din C. proc. civ., care definesc calitatea procesuală ca rezultând "din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății", și având în vedere considerentele pentru care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei.

A. În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) teza I, din Legea nr. 303/2004.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. i) teza I din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și cele ale art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (2) din aceeași lege, art. 9 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, referitoare la obligația de imparțialitate a magistraților, arătându-se că latura obiectivă a acestei abateri constă în omisiunea procurorului sau judecătorului de a formula cerere de abținere, atunci când are cunoștință de faptul că se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, cazuri menționate de art. 64, coroborat cu art. 65 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, au fost invocate jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la conceptul de imparțialitate (Hotărârea din 24 mai 1989, cauza Hauschildt c. Danemarca și Hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Piersack vs. Belgia).

S-a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul i-a cunoscut pe soții Tănase, încă din anul 2011, între familiile acestora concretizându-se o relație de prietenie, constând în participarea la diverse evenimente și petreceri private, în perioada 2011 - 2013.

Existența unei relații apropiate între pârâtul procuror și numita U., avocat în cadrul Baroului Prahova, a fost confirmată și de către martorul Q., la acel moment procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care și-a format această convingere, urmare a faptului că pârâtul i-a solicitat sprijinul în legătură cu o problemă ortopedică pe care o avea mama numitei U.

S-a apreciat că relația de prietenie pe care pârâtul a avut-o cu soții Tănase a fost una de notorietate, cunoscută, atât în cadrul grupului extins de prieteni pe care aceștia l-au frecventat în perioada 2011 - 2013, cât și la nivelul conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, creându-se, astfel, aparența unei relații apropiate, care ar putea da naștere oricând unei îndoieli legitime cu privire la respectarea, în mod imparțial, de către pârât a obligațiilor profesionale ce-i reveneau în cadrul efectuării urmăririi penale, în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Instanța disciplinară a constatat că pârâtul a continuat cercetările în cauză, chiar și după momentul în care nu a mai avut niciun dubiu cu privire la persoana care era administratorul celor două societăți comerciale, numitul B., societăți față de care efectua urmărirea penală în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, acceptând, astfel, eventualitatea afectării aparenței de imparțialitate, precum și a încrederii cetățenilor în actul de justiție.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția pârâtului în săvârșirea faptei, sub forma intenției indirecte, este dovedită și rezultă din faptul că, deși acesta a participat la mai multe petreceri private alături de soții Tănase, cu care s-a aflat într-o relație de prietenie o perioadă îndelungată de timp, totuși nu a înțeles să formuleze declarație de abținere de la soluționarea Dosarului penal nr. x/2014, acceptând eventualitatea afectării aparenței de imparțialitate, precum și a încrederii cetățenilor în actul de justiție. Prin conduita adoptată de pârât în instrumentarea Dosarului penal nr. x/2014, s-au creat premisele unei îndoieli cu privire la imparțialitatea sa, precum și a întregului sistem judiciar în ansamblul său.

B. În ceea ce privește abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b) și j) din Legea nr. 303/2004.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu", arătându-se că obiectul abaterii este format din totalitatea normelor legale și/sau regulamentare, inclusiv cele de conduită care reglementează onoarea, probitatea profesională ori prestigiul justiției, precum și standardele de conduită unanim acceptate și reputația sistemului judiciar în ansamblul său.

În acest sens au fost redate dispozițiile art. 90 din Legea nr.

303/2004, art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 104 din Legea nr. 161/2003.

S-a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, în cadrul discuției telefonice purtate la data de 15 decembrie 2016 cu numita D., a făcut mai multe afirmații de natură a încălca standardele de conduită impuse magistraților, formulând aprecieri personale cu privire la cauzele pe care le-a avut în lucru și exprimând acuzații și insulte la adresa unor colegi de-ai săi. Pârâtul a recunoscut fapta imputată și a precizat că "regretă aceste lucruri și intenționează ca, cu proxima ocazie cu care se întâlnește cu colegii săi din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, să le ceară scuze".

S-a apreciat că, prin folosirea unui limbaj jignitor, batjocoritor și denigrator la adresa colegilor săi și a unuia dintre martori, precum și prin exprimarea unor aprecieri negative cu privire la activitatea de urmărire penală efectuată de către colegii respectivi, pârâtul a încălcat obligațiile legale și regulamentare anterior menționate, fapta sa fiind de natură a aduce atingere onoarei și reputației profesionale, precum și prestigiului justiției.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că, prin afirmațiile făcute în cadrul discuției telefonice din data de 15 decembrie 2016, pârâtul, deși nu a urmărit atingerea reputației profesionale a procurorilor F., I. și R., a acceptat afectarea imaginii acestora, precum și a întregului sistem de justiție, acesta conștientizând efectele pe care afirmațiile anterior indicate urmau să le producă asupra onoarei și demnității funcției de magistrat.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii".

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituția României și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

De asemenea, au fost menționate prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) și art. 10 din Legea nr. 303/2004, care prevăd interdicția magistratului de a îndeplini activități specifice profesiei de avocat.

Față de probele administrate în cauză, s-a reținut că, în cadrul discuției telefonice din data de 15.12.2016, purtată cu numita D., pârâtul, prin explicațiile oferite acesteia cu privire la situațiile litigioase în care se afla soțul său, a încălcat interdicția impusă de statutul magistratului, întrucât s-a substituit unei alte funcții, respectiv aceea specifică profesiei de avocat.

Aceste explicații se refereau la posibilitatea legală pe care soțul numitei D. o avea, în situația în care era nemulțumit de soluția dispusă în dosar, la percheziția domiciliară ce a fost efectuată în cauză, la martorul cu identitate protejată, audiat în Dosarul penal nr. x/2016, la faptele pentru care E. era cercetat în cadrul dosarului penal respectiv, despre care "a spus că nu e bine să (le) recunoască (...) pentru că riscă să-și ia niște ani de pușcărie".

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția pârâtului în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din aceea că, deși cunoștea că statutul de magistrat îi impunea o anumită conduită, totuși a acordat consultanță juridică numitei D. cu privire la faptele pentru care era cercetat în acel moment soțul său, numitul E., respectiv cu privire la faptele care au făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2014, dosar pe care 1-a avut spre instrumentare în momentul în care și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmarea produsă constând în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu în apărarea ordinii de drept.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "nerespectarea secretului confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii".

De asemenea, au fost menționate prevederile art. 91 teza a II-a și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, art. 12 și art. 15 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 258 alin. (2) din C. proc. pen., ca sediu juridic al obligației impuse magistraților de a respecta secretul profesional.

S-a reținut că, din conținutul convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016, rezultă că pârâtul a făcut doar referiri generale cu privire la anumite acte care au fost efectuate în respectivele cauze, nu cu privire la datele concrete din conținutul acestor acte, pe care le-a realizat în cauză în calitatea sa de procuror.

S-a constatat că nu este îndeplinită condiția nerespectării caracterului confidențial al lucrărilor de către pârât, în lipsa căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare în discuție, sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, s-a reținut că nici sub aspectul laturii subiective nu se poate reține în sarcina pârâtului vreo formă de vinovăție în săvârșirea acestei abateri disciplinare, întrucât acesta nu a divulgat numitei D. date confidențiale, ci a purtat doar o discuție pe baza aspectelor pe care aceasta le cunoștea, atât de la soțul său, cât și în calitate de administrator al uneia dintre societățile implicate în cauză, cu atât mai mult cu cât o mare parte dintre informațiile respective deveniseră publice, urmare a faptului că numitul E. a postat pe contul său personal de facebook denunțurile formulate în cauză, soluțiile dispuse de instanța de judecată, comentarii, etc., iar cu privire la anumite măsuri care au fost dispuse în cauză au fost date comunicate de presă de către organele de urmărire penală.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror".

S-a reținut că, sub aspectul laturii obiective, elementul constitutiv al abaterii disciplinare reținute în sarcina pârâtului constă în imixtiunea sa în activitatea procurorului I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, învestit cu soluționarea Dosarului penal nr. x/2016, în sensul solicitării adresate acestuia de a nu îl introduce în cauză pe numitul J., în calitate de persoană vătămată, și de a-l cerceta pe ofițerul de poliție K..

De asemenea, s-a arătat că, prin conduita sa, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 11 alin. (3) și art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 4 din Legea nr. 303/2004.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că pârâtul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției indirecte de a interveni în activitatea altui procuror, în scopul arătat anterior, acceptând consecința imediată a conduitei sale, aceea de a aduce atingere principiului independenței procurorului în efectuarea activităților de urmărire penală, în cauza ce-i fusese repartizată spre soluționare.

C. În ceea ce privește abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și l) din Legea nr. 303/2004.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

Au fost menționate dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 90 din Legea nr.

303/2004, art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 104 din Legea nr. 161/2003, precum și Declarația privind etica judiciară de la Londra (2010), ca fiind sediul juridic al obligației impuse procurorului de a avea un comportament demn, rezervat, de natură a menține neștirbit prestigiul justiției și de a respecta standardele de conduită prevăzute în mod expres, clar și fără echivoc în dispozițiile legale și regulamentare, naționale și internaționale, a căror cunoaștere și respectare este obligatorie, atât pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu cât și în afara exercitării acestora.

S-a reținut că, din probele administrate în cauză, atât în faza cercetării disciplinare efectuate de către Inspecția Judiciară, cât și nemijlocit în fața secției, rezultă că pârâtul, în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, în cursul lunii mai 2015, în cadrul discuției purtate la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu numitul J., a solicitat acestuia explicații cu privire la acuzele ce i-au fost aduse, respectiv lansarea unor zvonuri în sensul protejării primarului N., cercetat pentru infracțiuni de corupție în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, și a unor persoane de cetățenie rusă, presupus a fi implicate în desfășurarea unor activități infracționale; acest comportament necorespunzător este de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale și prestigiului justiției.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că pârâtul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, încălcând cu știință normele care impun magistraților obligația de a avea un comportament demn și rezervat și prevăzând rezultatul faptei sale, constând în afectarea onoarei, probității profesionale și a prestigiului justiției, și acceptând eventualitatea producerii lui.

Au fost redate dispozițiile art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, care definesc abaterea disciplinară în discuție ca fiind "imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror".

S-a reținut că, pentru a fi îndeplinite cerințele laturii obiective ale acestei abateri, fapta ilicită a pârâtului trebuie să constea în intervenții pentru soluționarea unor cereri, cu eludarea cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.

Or, raportat la probele administrate în cauză, în sarcina pârâtului nu poate fi reținută săvârșirea acestei abateri, în ceea ce privește discuția purtată de pârât cu doamna O., prin care i-a solicitat să-i spună dacă din interceptări rezultă vreo discuție între jurnalista P. și J., în cadrul căreia acesta din urmă ar fi afirmat că A. este protectorul rușilor; această faptă nu constituie o cerere expresă a pârâtului de a o determina pe interlocutoare să adopte în cauză vreo măsură nelegală, contrară propriilor sale convingeri, ci, dimpotrivă, pârâtul procuror a dorit doar să-și clarifice acuzațiile nereale care i-au fost aduse.

D. Individualizarea sancțiunii

Au fost evocate criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, respectiv împrejurările, gravitatea concretă și consecințele faptelor săvârșite, precum și probatoriul administrat în cauză.

În raport cu acestea, constatându-se că pârâtul a săvârșit, în diferite perioade de timp, cinci abateri disciplinare distincte, s-a apreciat că atitudinea pârâtului denotă un caracter repetitiv al încălcării normelor legale și regulamentare care instituiau în sarcina sa obligațiile impuse de statutul și demnitatea funcției de magistrat.

De asemenea, s-a avut în vedere diversitatea abaterilor disciplinare săvârșite de pârâtul procuror, precum și faptul că în cadrul unei singure abateri disciplinare pârâtul a săvârșit mai multe acte materiale față de aceeași persoană sau față de persoane diferite, iar în cadrul cercetărilor pârâtul a avut o poziție procesuală nesinceră, dovedind că nu a înțeles caracterul grav al faptelor sale și nici care este conduita pe care trebuia s-o adopte în calitate de magistrat.

S-a arătat că scopul sancțiunilor disciplinare este de a preveni săvârșirea de abateri de la normele legale și regulamentare, de la reguli etice și deontologice dar, în același timp, și de a asigura societatea că activitatea Ministerului Public se desfășoară în condiții de legalitate, iar îndatoririle specifice profesiei de procuror sunt riguros îndeplinite, tocmai pentru ca cetățenii să aibă încredere în această autoritate fundamentală a statului de drept.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată pârâtului sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură.

III. Calea de atac formulată

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2018 a formulat recurs reclamanta, iar împotriva Hotărârii nr. 2P din 30 ianuarie 2018 au declarat recurs ambele părți.

A. Recursul reclamantei Inspecția Judiciară

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârile atacate sunt nelegale, fiind date cu încălcarea normelor de drept material, raportat la probele administrate în cauză și motivele care au condus la pronunțarea soluției.

a) Încheierea din 17 ianuarie 2018 a fost criticată în ceea ce privește dispoziția de admitere a excepției inadmisibilității probei cu înregistrarea și transcrierea convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016, purtată de către pârât cu numita D., invocându-se următoarele argumente:

În mod greșit instanța disciplinară a analizat inadmisibilitatea probei respective ca o excepție, iar nu ca o cerere în cadrul procesului de probațiune judiciară, întrucât, conform art. 245 din C. proc. civ., excepția procesuală este un obstacol al cererii, efectul pe care tinde să-l realizeze fiind amânarea judecății, declinarea competenței sau refacerea unor acte sau respingerea cererii, respectiv stingerea procesului, fără a pune în discuție fondul pretenției deduse judecății. Or, admisibilitatea probelor ține de apărarea pe fond, care constituie o negare a dreptului reclamantului, un mijloc prin care pârâtul apelează la instituții de drept material pentru a dovedi că pretenția reclamantului nu este întemeiată, în fapt sau în drept.

S-a arătat că proba înregistrării convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016 este admisibilă, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (1) și art. 341 din C. proc. civ., art. 28 din Constituția României și art. 71 din C. civ., întrucât, așa cum rezultă din analiza conținutului ei, nu vizează aspecte care țin de viața intimă, personală sau de familie a pârâtului procuror, ci, dimpotrivă, expune situații și exprimă opinii în legătură cu soluționarea unor dosare și cu activitatea unor procurori.

b) Hotărârea nr. 2P din 30 ianuarie 2018 a fost criticată în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunilor disciplinare conexe, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și l) din Legea nr. 303/2004, fiind invocate următoarele argumente:

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară în mod greșit a apreciat că nu este îndeplinită condiția nerespectării caracterului confidențial al lucrărilor.

Astfel, arată recurenta-reclamantă, în raport cu declarațiile pârâtului și ale martorei D., date în fața inspectorilor judiciari și în fața secției pentru procurori în materie disciplinară, prin care aceștia au recunoscut integral conținutul discuției purtate (avute în vedere de instanța disciplinară la stabilirea situației de fapt), informațiile furnizate de pârât privind acte efectuate în Dosarele penale nr. x/2014, nr. y/2014 și nr. 119/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reunit după declinare la Dosarul nr. x/2014 al DNA - ST Ploiești, pe care le-a avut în instrumentare, au caracter confidențial.

Legiuitorul nu precizează care sunt tipurile de informații pe care magistratul nu are dreptul să le divulge, singura excepție prevăzută vizând informațiile de interes public.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, printre altele, informațiile privind procedura în timpul anchetei penale dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale. Or, informațiile pe care pârâtul le-a adus la cunoștință numitei D. vizau aspecte rezultate din procedee probatorii folosite în cadrul anchetei penale desfășurate în cadrul dosarelor penale instrumentate, caracterul confidențial al acestora rezultând din caracterul nepublic al urmăririi penale, recunoscut, de altfel, de instanța disciplinară, care a reținut în considerentele hotărârii că dosarele respective se aflau la momentul la care a avut loc convorbirea telefonică în faza de urmărire penală.

Din probele administrate, a rezultat că D. nu cunoștea datele comunicate referitor la Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, declinat și reunit, ulterior, la Dosarul nr. x/2014 al DNA - ST Ploiești, răspunsul acesteia la afirmațiile procurorului cercetat, în sensul că "Și datorita lui E. l-am luat pe G., G. era prieten bun cu ăsta, adică au fost multe lucruri.", fiind "A, deci ... E lanțul slăbiciunilor."

Analiza convorbirii telefonice purtate la data de 15 decembrie 2016 (confirmată de interlocutori prin declarațiile lor) relevă, referitor la Dosarele penale nr. x/2014 și nr. y/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, faptul că o serie de date concrete dezvăluite de către procurorul cercetat nu erau cunoscute interlocutoarei sale, fiindu-i comunicate de către acesta (exemplificăm: Iar interceptările alea au fost la mine. Eu n-am văzut nimic așa ceva spus." - f. x/40; "Ăia au fost prinși când am intrat în percheziție au fost prinși cu material lemnos în plus, ăia au făcut ce au făcut în pădure../" - f. x/40).

Împrejurările că pe contul său de facebook, anterior discuției telefonice purtate, E. publicase denunțurile pe care le formulase în Dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 ale PCA Ploiești (21 noiembrie 2016) și soluția dată în contestația formulată de DNA - ST Ploiești împotriva Încheierii de ședință nr. 367 din 18 august 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova vizând luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G. (21 august 2015), datele dobândind caracter public în raport de cele reținute prin Decizia nr. 4546 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că pe site-ul PCA Ploiești fuseseră postate comunicate privind acte de urmărire penală efectuate în cele două dosare referitoare, preluate de publicații care au relevat informații privind efectuarea de cercetări de către procurori din cadrul PCA Ploiești, nu sunt de natură să schimbe caracterul confidențial al informațiilor puse în discuție de către procurorul cercetat în cadrul convorbirii purtate la data de 15 decembrie 2016.

În niciuna dintre aceste situații nu s-a făcut referire la datele concrete dezvăluite de către procurorul cercetat în cadrul convorbirii telefonice analizate, vizând capcanările de arbori realizate, rezultatul perchezițiilor efectuate ("au fost prinși când am intrat în percheziție au fost prinși cu material lemnos în plus"), dispunerea și rezultatul efectuării unor activități de interceptare, cu referire la Dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 ale PCA Ploiești ori modul de desfășurare a cercetărilor în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești reunit, urmare declinării la Dosarul nr. x/2014 al DNA - ST Ploiești.

Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/2016 al PCA Ploiești (format urmare declinării competenței de soluționare a Dosarului nr. x/2014 în favoarea DNA, secția de combatere a corupției și respectiv, a disjungerii și declinării dispuse în Dosarul nr. x/2015, prin Ordonanța din data de 18 martie 2016 a DNA, secția de combatere a corupției), urmărirea penală a fost doar parțial finalizată, prin ordonanța de clasare adoptată la data de 28 octombrie 2016 fiind dispuse și numeroase soluții de disjungere a cauzei și declinare a cauzelor disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și, respectiv, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În ceea ce privește latura subiectivă, pentru existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 legiuitorul nu a prevăzut o formă specifică de vinovăție, care trebuie raportată la afectarea încrederii cetățenilor în sistemul judiciar și în aprecierea căreia trebuie pornit de la standardele de conduită profesională reglementate de art. 15 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Mobilul care a determinat încălcarea de către magistrat a dispozițiilor legale și scopul urmărit de acesta nu condiționează existența laturii subiective.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, în mod greșit a apreciat instanța disciplinară că discuția purtată cu doamna O. nu constituie o cerere expresă de a o determina pe aceasta să adopte în cauză vreo măsură nelegală, contrară propriilor sale convingeri.

S-a arătat că elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004 cuprinde o singură ipoteză, respectiv imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror, fără să prevadă un scop specific, ca în cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. n) din aceeași lege.

Cum, în limbaj comun, prin imixtiune se înțelege un amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia, solicitarea adresata procurorului O. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în prezența unui martor, a unui avocat și a unui jurnalist, de către procurorul A., de a-i spune dacă din interceptările efectuate în Dosarul nr. x/2014 (pe care aceasta îl instrumenta și în care se efectuau cercetări față de N., fostul primar al localității Valea Doftanei, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție) ar rezulta că numitul J. (martor în această cauză) ar fi vorbit la telefon cu jurnalista P. și ar fi spus acesteia că el este protectorul rușilor, constituie o imixtiune, privită prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (1) din Constituția României, art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 62 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și, respectiv, art. 7 și art. 11 alin. (3) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește latura subiectivă, vinovăția magistratului se raportează, pe de o parte, la încălcarea independenței procurorului în efectuarea urmăririi penale, iar pe de altă parte, la alterarea încrederii cetățenilor în sistemul judiciar.

Or, procurorul cunoștea că nu poate interveni în activitatea altui magistrat, însă a acceptat să aducă atingere independenței procurorului în efectuarea actelor de urmărire penală în cauza ce îi fusese repartizată spre soluționare, săvârșind abaterea disciplinară analizată cu vinovăție sub forma intenției indirecte.

c) Pentru motivul și argumentele invocate, recurenta-reclamantă a solicitat casarea, în parte, a încheierii din data de 17 ianuarie și a Hotărârii nr. 2P din 30 ianuarie 2018 și, în rejudecare, admiterea probei cu înregistrarea și transcrierea înregistrării convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016, respectiv admiterea în integralitate a acțiunilor disciplinare conexe, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și l) din Legea nr. 303/2004.

B. Recursul pârâtului A.

Recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată, cu excepția soluției de respingere a acțiunilor disciplinare conexe pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și l) din Legea nr. 303/2004, este netemeinică și nelegală, fiind invocate următoarele argumente:

Cu privire la respingerea excepțiilor prescripției dreptului la acțiunea disciplinară și lipsei calității procesuale pasive pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, au fost încălcate dispozițiile:

- art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, raportat la art. 66 alin. (2) din C. proc. pen., care folosesc sintagmele explicite "nu mai târziu de 2 ani", pentru termenul de exercitare a acțiunii disciplinare, și "de îndată", pentru formularea declarației de abținere, tocmai în scopul de a sublinia caracterul imediat al consumării abaterii și de a limita în timp posibilitatea atragerii răspunderii disciplinare;

- art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 2500 din C. civ., întrucât încălcarea obligației de abținere este o abatere disciplinară care se consumă imediat, iar raportat la data de 17 decembrie 2014, la care se susține în acțiune că a avut loc abaterea disciplinară, la data de 17 decembrie 2016 s-a împlinit termenul de prescripție stabilit de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, stingându-se dreptul material la exercițiul acțiunii disciplinare; pe cale de consecință, la data de 16 martie 2017, când a fost promovată acțiunea disciplinară, recurentul-pârât nu putea avea calitate procesuală pasivă în sensul dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ.

Pentru argumentele arătate, pe care le invocă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a din C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat casarea hotărârii atacate în ce privește soluția de respingere a celor două excepții, admiterea acestora și respingerea acțiunii pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la soluția de admitere a acțiunilor disciplinare conexe pentru celelalte abaterii, s-a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a din C. proc. civ..], respectiv cuprinde motive contradictorii [art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a din C. proc. civ..].

Astfel:

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, a susținut că în mod greșit, în raport cu situația reală, care atestă că recurentul-pârât nu avea motive legale de abținere, a reținut instanța disciplinară în sarcina sa săvârșirea abaterii disciplinare în discuție.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a susținut că în mod greșit a fost avută în vedere, ca probă, convorbirea telefonică din data de 15 decembrie 2016, purtată de recurentul-pârât cu numita D., de vreme ce, prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, s-a reținut că înregistrarea și difuzarea respectivei convorbiri s-au făcut prin încălcarea legii, în scop nelegitim, aducându-se atingere vieții private a magistratului, fiind exclusă din probatoriu.

De asemenea, susține recurentul, pentru a subzista în această variantă normativă, manifestările care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, deși nu sunt săvârșite în loc public, trebuie să fi ajuns la cunoștința publicului, prin mijloace cum ar fi presă, televiziune etc. [Art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a din C. proc. civ.]

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a susținut că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa că, în cursul convorbirii telefonice din 15 decembrie 2016, a conferit interlocutoarei D. consultații de natură juridică, substituindu-se funcției specifice profesiei de avocat; această concluzie reprezintă o greșită aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât, în mod evident, interdicția are în vedere activități specifice avocațiale, în sensul art. 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 89 din Statutul profesiei de avocat, activități care nu au fost realizate de recurent. [Art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a din C. proc. civ..]

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, a arătat că în mod greșit s-a reținut că ar fi intervenit pe lângă procurorul I. în scopul influențării modului în care acesta instrumenta Dosarul nr. x/2016, cerându-i să nu introducă în cauza respectivă pe martorul J., în cauză nefiind făcută dovada unei acțiuni a recurentului de natură a constitui o imixtiune în activitatea procurorului I., alta decât simpla afirmație a acestuia.

S-a susținut că elementul material al acestei abateri trebuie să se realizeze printr-o acțiune de natură a determina sau influența o anumită conduită, soluție a magistratului, afectând independența de decizie a acestuia, acțiune care trebuie probată, pentru a se putea aprecia dacă este vorba de o afectare a independenței magistratului.

S-a arătat că susținerea procurorului I. nu este dovedită, în condițiile în care convorbirea dintre cei doi magistrați a fost telefonică, iar numitul J. nu confirmă că ar fi auzit-o și martorii din biroul procurorului I. nu au auzit conținutul convorbirii, relatând ce le-a spus acesta. [Art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a din C. proc. civ..]

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, s-a arătat că în mod greșit s-a reținut că, în cursul lunii mai 2015, în cadrul unei discuții purtate la sediul P.C.A. Ploiești, la care au participat J., L., M., P., O. și recurentul-pârât, acesta din urmă a avut o atitudine necorespunzătoare statutului său de magistrat, în sensul că ar fi folosit un ton superior, amenințător și agresiv; în cursul cercetării disciplinare, niciunul din martorii audiați nu au confirmat că s-au simțit amenințați sau intimidați sau că recurentul ar fi avut o atitudine violentă, agresivă, mai mult decât o nervozitate a tonului.

Se susține că, din simpla lecturare a declarațiilor martorilor la discuția respectivă, se poate concluziona că aprecierea instanței disciplinare referitoare la afectarea prestigiului justiției printr-un presupus comportament "nedemn" al recurentului este subiectivă și exagerată, nesusținută de probe clare, care să-i confere o minimă obiectivitate. [Art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a din C. proc. civ..]

De asemenea, arată recurentul, cu privire la această abatere disciplinară a solicitat, în apărare, să se constate prescrierea dreptului la exercitarea acțiunii, având în vedere împrejurarea că data exactă a comiterii faptei imputate nu a fost stabilită în acțiunea disciplinară ("în cursul lunii mai 2015"), iar dubiul îi profită, existând posibilitatea ca, la data de 2 mai 2017, când a fost promovată acțiunea disciplinară, dreptul la exercitarea acesteia să fi fost prescris.

Se susține că era necesar ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii sale, având în vedere că este o apărare de fond cu caracter peremptoriu, invocată în cursul dezbaterilor și în concluziile scrise, chiar dacă prescripția nu a fost invocată pe calea excepției. Neprocedând astfel, susține recurentul-pârât, instanța disciplinară a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., referitoare la cuprinsul hotărârii judecătorești. [Art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a I din C. proc. civ.]

Pentru argumentele arătate, pe care le invocă în susținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate și respingerea acțiunilor disciplinare conexe.

IV. Apărările părților

Ambele părți au depus la dosar întâmpinare, în care și-au formulat apărările, reiterând, în esență, argumentele invocate în fața instanței disciplinare și în cererile de recurs.

V. Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârile atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în parte, pentru motivele și argumentele care vor fi prezentate în continuare.

A. Recursul formulat de Inspecția Judiciară vizează atât încheierea din 17 ianuarie 2018, cât și Hotărârea nr. 2P din 30 ianuarie 2018.

a) încheierea din 17 ianuarie 2018 a fost criticată în ceea ce privește dispoziția de admitere a excepției inadmisibilității probei cu înregistrarea și transcrierea convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2016, purtată de către pârât cu numita D..

A fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținându-se, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu înc