ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #155540)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #155540) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recidivă. Art. 55

1

din Legea nr. 254/2013

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Infracțiunea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

recidivă

art. 43

Legea nr. 254/2013,

art. 55

1

În cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, ulterior momentului în care pedeapsa anterioară este considerată executată ca efect al reducerii, în baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, a intervalului cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei anterioare, sunt incidente dispozițiile privind recidiva postexecutorie, iar nu dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 392/RC din 18 octombrie 2019

Prin sentința penală nr. 725 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. și a art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia nr. 906 din 21 august 2014 a Curții de Apel București, Secția I penală și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 216 zile închisoare - rezultat în urma liberării condiționate, rest pe care l-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în speță, pentru infracțiunea dedusă judecății, în final, inculpatul A. urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 216 zile închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Prin decizia nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinței penale nr. 725 din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 216 zile închisoare și a repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. și restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. și dreptul de a se apropia de aceasta).

În baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București este de 18 zile închisoare.

În baza art. 104 C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată și a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni și 18 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a declarat recurs în casație procurorul.

Procurorul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

În motivarea recursului în casație, procurorul a criticat decizia recurată sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie.

Astfel, în esență, a arătat că motivele recursului în casație vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 104 C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia nr. 906 din 21 august 2014 a Curții de Apel București, Secția I penală și dispunerea executării restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, stabilit în baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, a precizat că instanța de apel a constatat în mod corect că restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 este de 18 zile, însă, având în vedere data la care inculpatul a fost liberat condiționat, respectiv 13 decembrie 2016, pedeapsa de 3 ani și 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că fapta din prezenta cauză, din data de 25 aprilie 2017, a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

Prin încheierea pronunțată la data de 20 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de procuror împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, potrivit Codului de procedură penală, recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În același sens, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Prin motivele de recurs în casație formulate de procuror a fost invocată incidența cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reglementează ca și caz de casare situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta fiind incident în cauza dedusă judecății.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul A. a fost condamnat, prin decizia penală recurată, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art.  233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare, s-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, astfel încât s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani și 216 zile închisoare, repunerea în individualitate a pedepsei de 4 ani închisoare și a restului rămas neexecutat de 216 zile închisoare și au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București este de 18 zile închisoare astfel încât, aplicând dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie, a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni și 18 zile închisoare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză, raportat la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, sunt incidente dispozițiile privind recidiva postexecutorie și nu cele privind recidiva postcondamnatorie.

În acest sens, se constată că, în mod corect, instanța de apel a constatat că, în baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București este de 18 zile închisoare.

Însă, având în vedere faptul că inițial recurentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13 decembrie 2016, raportat la numărul de 18 zile rămase ca rest de pedeapsă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pedeapsa de 3 ani și 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, astfel încât fapta din prezenta cauză, săvârșită la data de 25 aprilie 2017, a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind recidiva postexecutorie, a admis recursul în casație formulat de procuror împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală.

A casat în parte decizia recurată și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani, 6 luni și 18 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen., aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor:

- pedeapsa principală de 6 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 216 zile aplicată prin sentința penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) și n) C. pen.;

- restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București de 18 zile închisoare.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare aplicat în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 și a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București este de 18 zile închisoare.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 104 C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen.

A constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. și, în consecință:

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2017, la zi; a menținut celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate; a dispus anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl privește pe inculpat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală
a dispune aplicarea legii mai favorabile în sensul aplicării dispozițiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate, respectiv a restului de pedeapsă de 287 zile care să nu se adauge la pedeapsa rezultantă, așa
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #120655)
. 124/RC din 8 aprilie 2015 I. Prin sentința penală nr. 276 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formula
ÎCCJ 2018-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2018
din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, s-au contopit pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare. Din această pedeapsă, inculpatul a executat perioadele 11 martie 1994 - 1
ÎCCJ 2012-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2014
. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul d
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală
București, secția I penală, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. p
Sursă