ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra cererii de recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 363 din data de 28.04.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și cu art. 273 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și cu art. 273 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal fața de inculpata Stan C. - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. -aflat în prezent în penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. și art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în ceea ce privește determinarea concubinei sale A. în a face afirmații mincinoase cu privire aspectele esențiale ale cauzei în fața organelor de urmărire penală.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. și art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, respectiv pentru determinarea surorii sale Stan C. în a face afirmații mincinoase cu privire aspectele esențiale ale cauzei în fața organelor de urmărire penală.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu alte infracțiuni, pentru săvârșirea cărora inculpatului D. i-a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni prin Sentința penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni stabilită în sarcina inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
(i) 1 (un) an închisoare stabilită pentru comiterea săvârșirea infracțiunii de furt calificat în data 22.02.2019, în dauna persoanei vătămate E.), iar ca pedeapsa complementară, a fost dispusă interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durata de 2 ani în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și implicit ca pedeapsa accesorie conform art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.
(ii) 4 (patru) ani închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată săvârșită în data de 08.04.2019, în dauna persoanei vătămate F., iar ca pedeapsa complementară, a fost dispusă interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 4 ani, și implicit ca pedeapsa accesorie în condițiile art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.
În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta sentința, cu cele 2 pedepse, de 4 ani și 1 an, stabilite prin Sentința penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, aplicându-i inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an, 4 (patru) luni și 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe perioada cea mai mare, respectiv pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., instanța a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel București, având un rest de neexecutat de 287 zile și a dispus executarea acestuia.
În temeiul art. 43 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 307 zile închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., instanța de fond a scăzut din pedeapsa principală a închisorii, perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în Dosarul nr. x/2019, precum și perioada executată începând cu data de 26.06.2019 la zi.
S-a anulat mandatul de executarea a pedepsei închisorii din data de 05.02.2021 emis de Judecătoria Sectorului 1 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executarea a pedepsei închisorii conform prezentei sentințe penale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul D. să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 473 RON cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului numit din oficiu care a asigurat asistența judiciară obligatorie, au rămas în sarcina statului.
Suma de 1.000 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu inculpatului D., conform delegației pentru asistența judiciară obligatorie atașată la Dosar nr. x/15.12.2020, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați București.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat inculpata A. să plătească în favoarea statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat inculpata Stan C. să plătească în favoarea statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul D.
Prin Decizia penală nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva Sentinței penale nr. 363 din data de 28.04.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.
S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una din instituțiile din cadrul Sectorului 3 București decisă de consilierul de probațiune.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata Stan C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 66 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei Stan C. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una din instituțiile din cadrul comunei Balotești, județul Ilfov, decisă de consilierul de probațiune.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în casație inculpatul D.
În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulat.
A arătat că recursul în casație vizează latura penală. Astfel, a considerat că în hotărârea atacată s-a făcut aplicarea greșită a legii penale, motiv pentru care, verificând conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate urmând a înlătura greșita aplicare a legii și a dispune aplicarea legii mai favorabile în sensul aplicării dispozițiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate, respectiv a restului de pedeapsă de 287 zile care să nu se adauge la pedeapsa rezultantă, așa cum greșit a dispus instanța de judecată, ci să se dispună contopirea.
Potrivit art. 43 alin. (1), (2) C. pen. dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
S-a precizat că recurentul inculpat D. a săvârșit faptele deduse judecății în prezenta cauză, la data de 17.07.2016 și, în cursul lunii ianuarie 2019, erau incidente dispozițiile legale prevăzute de actualul C. pen.
În contextul celor arătate, Curtea a constatat că, în raport de dispozițiile legale susmenționate și împrejurarea că inculpatul D. a comis infracțiunile la data de 17.06.2016, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte ca pedeapsa anterioară de 4 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel București să fi fost executată sau considerată ca executată, în mod corect, instanța de fond a adăugat la pedeapsa rezultantă, restul rămas neexecutat de 287 zile, neavând nicio relevanță faptul că s-au aplicat, ca lege penală mai favorabilă, prevederile legale din C. pen. din anul 1969, cu ocazia liberării condiționate.
Din perspectiva recurentului, în mod greșit instanța de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiționate făcând aplicarea art. 104 alin. (2) C. pen., întrucât prin Sentința penală nr. 41 pronunțată la data de 20.01.2016, Judecătoria Moreni a dispus liberarea condiționată a inculpatului D. din executarea unei pedepse de 4 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel București, stabilind cu autoritate de lucru judecat aplicarea legii penale mai favorabile, și anume art. 59 și art. 61 din vechiul C. pen.
S-a apreciat că este greșită pedeapsa aplicată prin cumularea restului rămas de executat cu o altă pedeapsă pentru noua infracțiune în condițiile în care regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior ar fi cel al contopirii restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ. Greșeala pe care a făcut-o instanța este legată de aplicarea art. 104 alin. (2) C. pen. (aplicând noul C. pen.), atunci când revocă liberarea condiționată, în condițiile în care chiar prin Sentința penală nr. 41 pronunțată la data de 20.01.2016, Judecătoria Moreni a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 C. pen. (lege mai favorabilă decât art. 100 noul C. pen.).
Cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpat - conducere fără permis, s-a apreciat că revocarea liberării condiționate nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată posibilitatea de a menține liberarea condiționată sau de a dispune revocarea acesteia, instanța având facultatea de a menține liberarea condiționată, ținând seama de infracțiunea nou săvârșită.
De asemenea, s-a considerat că în cazul revocării liberării condiționate, regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior este cel al contopirii restului de pedeapsă rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ.
S-a menționat că este greșită pedeapsa aplicată prin cumularea restului rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune în condițiile în care regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior ar fi cel al contopirii restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ.
Pentru aplicarea art. 104 alin. (1), (2) din noul C. pen. trebuia îndeplinită și condiția de a se afla în perioada de liberare condiționată sub supraveghere, iar conform art. 61 din vechiul C. pen., în baza căruia s-a dispus liberarea condiționată nu exista instituția liberării condiționate sub supraveghere.
A apreciat că s-au încălcat normele de drept material și procedural, precum și garanțiile procedurale impuse de către reglementările penale române dar și a clauzelor CEDO și a solicitat să se constate admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii și să se dispună aplicarea legii mai favorabile în sensul aplicării dispozițiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate, în sensul că restul de pedeapsă de 287 zile nu se adaugă la pedeapsa rezultantă, ci se contopește.
Astfel, analizând aspectele de fapt și de drept invocate prin apărările formulate s-a considerat că se impune luarea unei hotărâri juste, legale și temeinice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020.
Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul D. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, constatând că aspectele antamate de inculpat referitoare la greșita aplicare a pedepsei prin cumularea restului rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune și nu prin contopirea restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Examinând recursul în casație declarat de inculpatul D. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.
Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.
Limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În cauză, recurentul inculpat D. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).
Ca atare, se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Recurentul a susținut că pedeapsa pe care o execută este nelegală, motivat de faptul că, în mod greșit instanța de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel București, în temeiul art. 104 alin. (2) C. pen.
În acest sens, Înalta Curte constată că inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin Sentința penală nr. 258 din 17.06.2014, în Dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, definitivă prin neapelare la 2.10.2014, având la bază sentința penală 241/22.04.2013 a Judec. Penale din Tortosa, definitivă la 27.06.2013, din executarea căreia s-a dispus eliberarea inculpatului la 26.01.2016, ca urmare a liberării condiționate, cu rest rămas de executat de 287 zile (cazier judiciar, ds. x/2020 a Judecătoriei Sectorului 2 București).
Așadar, prin Sentința penală nr. 258 din 17.06.2014, a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, s-a recunoscut Sentința penală nr. 241/2013 din data de 22.04.2013 a Judecătoriei Penală din Tortosa, definitivă, la data de 27.06.2013, conform ordinului executoriu nr. x/2013 privind pe cetățeanul român D., s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, respectiv 1550 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin efracție în formă continuată, prev. de art. 237, art. 238 alin. (2), art. 240 și art. 241 alin. (1), cu aplic. art. 74 din C. pen. spaniol.
Prin Sentința penală nr. 41 din 20.01.2016, pronunțată de Judecătoria Moreni, s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului D. din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, rămânându-i de executat un număr de 287 zile, care se împlinea la data de 08.11.2016.
De asemenea, prin Sentința penală nr. 363 din 28.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat D. la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. și art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă (A.).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. și art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă (C.).
A constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu alte infracțiuni, pentru săvârșirea cărora inculpatului D. i-a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni prin Sentința penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni stabilită în sarcina inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: (i) 1(un) an închisoare stabilită pentru comiterea săvârșirea infracțiunii de furt calificat în data 22.02.2019, în dauna persoanei vătămate E.; (ii) 4 (patru) ani închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată săvârșită în data de 08.04.2019, în dauna persoanei vătămate F.
În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta sentința, cu cele 2 pedepse, de 4 ani și 1 an, stabilite prin Sentința penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, aplicându-i inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 (un) an, 4 (patru) luni și 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.
În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare, având un rest de neexecutat de 287 zile și a dispus executarea acestuia.
În temeiul art. 43 alin. (1) și alin. (2) C. pen., a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 307 zile închisoare.
Verificând dacă pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege sau în afara acestora (recurentul susținând că în mod greșit instanța de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiționate și nu a dispus contopirea), Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată recurentului inculpat D. prin sentință și menținută prin decizia recurată, este legală.
Prin urmare, se constată că, potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 41 C. pen. privind recidiva prevede că: "(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ... (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii".
În baza art. 396 C. proc. pen.: "(2) Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat . . . . . . . . . .(10) Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsa sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime".
Ca atare, pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere este legală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de agravare și cauza de reducere a pedepsei.
Conform art. 338 alin. (1) C. pen., Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este situată în limite legale.
Potrivit art. 273 alin. (1) C. pen., Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 47 C. pen., "Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală".
Art. 49 C. pen. prevede pedeapsa în cazul participanților: "Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74".
Se constată că pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. și art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este situată în limite legale.
Înalta Curte subliniază că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu alte infracțiuni (4 ani și 1 an), stabilite prin Sentința penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.
Potrivit art. 104 alin. (2) din C. pen., atunci când după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă.
Se observă că în mod corect așa cum a reținut instanța de apel s-a procedat la revocarea liberării condiționate care era obligatorie, în contextul în care inculpatul a comis, la data de 17.07.2016, o altă infracțiune concurentă (părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen.), ce a fost descoperită ulterior liberării condiționate, la data de 26.01.2016, rămânându-i de executat un număr de 287 zile.
Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
Art. 43 alin. (1) și alin. (2) C. pen., privind pedeapsa în caz de recidivă: "(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. (2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".
În acest sens, Înalta Curte constată că revocarea liberării condiționate și cumularea restului rămas neexecutat cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză s-a dispus în condițiile legale, astfel cum s-a reținut prin decizia penală recurată. Așadar, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 41 din C. pen., s-a dispus aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. pen., la care fac trimitere dispozițiile art. 104 din C. pen., astfel încât tratamentul sancționator se supune acestor prevederi legale.
Sub acest aspect, nu poate fi însușită critica recurentului în sensul aplicării legii penale mai favorabile prin reținerea dispozițiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate, respectiv restul de pedeapsă de 287 zile nu se adaugă la pedeapsa rezultantă, ci se contopește. Prin urmare, Înalta Curte subliniază că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora, atunci când o nouă infracțiune se săvârșește sub imperiul legii noi, respectiv ulterior datei de 01 februarie 2014, pluralitatea de infracțiuni se desăvârșește sub imperiul legii noi.
În contextul celor relevate, pedeapsa aplicată recurentului este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat D. împotriva Deciziei nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat D. împotriva Deciziei nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2022.