ÎCCJ, decizie (scj.ro #120655)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Recidivă. Concurs de infracțiuni

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 124/RC din 8 aprilie 2015

I. Prin sentința penală nr. 276 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror și, în consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută în art. 20 raportat  la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia nr. 1601 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

II. Prin decizia nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a admis apelul formulat de procuror împotriva sentinței penale nr. 276 din 28 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.

S-a desființat sentința apelată și în fond, rejudecând:

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 43 C. pen., s-a adăugat restul rămas neexecutat de 304 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București la pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 6 luni și 304 zile închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, la 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni și 101 zile, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani, 6 luni și 101 zile închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.

III. Împotriva hotărârii definitive pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs în casație procurorul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 85/RC pronunțată la data de 11 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de procuror împotriva deciziei nr.1345 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, Secția l penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație completului; s-a fixat termen de judecată, cu citarea intimatului inculpat I.M. la locul de deținere și desemnarea unui apărător din oficiu.

IV. Prevederi legale incidente în cauză:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Art. 5 C. pen. - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

„(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Art. 32 C. pen. - Tentativa

„(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea.”

Art. 39 Cod penal - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

„(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: (…) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”

Art. 40 C. pen. - Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

„(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplica dispozițiile art. 39.

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.”

Art. 41 C. pen. - Recidiva

„(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”

Art. 43 C. pen. - Pedeapsa în caz de recidivă

„(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”

Art. 228 C. pen. - Furtul

„(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

V. Examinând recursul în casație declarat de procuror, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a soluționa recursul în casație formulat de către procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție va trebui să stabilească:

- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate și, în această situație, pedeapsa aplicată de instanța de apel este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen., instanța trebuind mai întâi să aplice regulile de la concursul de infracțiuni, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni), la care se adaugă restul de 304 zile rămase neexecutate, în final inculpatul urmând să execute 3 ani, 6 luni și 304 zile închisoare (nu 3 ani, 6 luni și 101 zile închisoare, cum a stabilit instanța);

- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București la pedeapsa de 3 ani închisoare și, în această situație, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, instanța trebuia să aplice pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Procurorul a invocat următoarele: nelegalitatea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului de către instanța de apel; casarea în parte a deciziei nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, Secția l penală și, în rejudecare, în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen., să se dispună condamnarea inculpatului I.M. la aceeași pedeapsă aplicată de către instanța de apel, respectiv în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., să se constate că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepsei aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care să se adauge sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă ce urmează a se executa fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reținerii recidivei postexecutorii și nu postcondamnatorii, aspect care nu a fost contestat de niciunul dintre participanții la procesul penal, instanța de apel, reținând în mod global dispozițiile art. 43 C. pen. și fără a motiva în niciun mod aceste dispoziții legale cu privire la felul recidivei, a adăugat restul de 304 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, stabilind astfel o pedeapsă rezultantă nelegală.

Astfel, se reține că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 31 mai 2013.

De asemenea, se reține că fapta pentru care a fost condamnat același inculpat prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost săvârșită la data de 12 iunie 2013 și a constat în aceea că, la data de 12 iunie 2013, în jurul orelor 13.30, în timp ce partea vătămată B.M. se afla în incinta magazinului aparținând societății M., inculpatul I.M., profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din sacoșa pe care partea vătămată o ținea în mâna stângă o borsetă de culoare neagră.

Totodată, se reține din fișa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a mai fost condamnat, anterior comiterii faptei pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind liberat condiționat la data de 27 martie 2012, în baza sentinței penale nr. 745/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 304 zile.

Așadar, la data comiterii faptei ce a format obiectul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul se afla în situația prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată, dar nefiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească prevăzut în art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. În consecință, instanța a reținut comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, se reține că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, la data 27 martie 2012, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate, însă fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la data de 31 mai 2013, la aproximativ 4 luni după ce pedeapsa anterioară era considerată ca executată, astfel că instanța de apel nu mai putea să dispună cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în prezenta cauză și restul rămas neexecutat.

Astfel, se reține că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen.; pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 101 zile închisoare aplicată inculpatului este nelegală, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. pen., fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 31 mai 2013 și este concurentă cu fapta săvârșită la data de 12 iunie 2013 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar prin aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rezultă o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni), fără a mai fi posibil cumulul aritmetic cu restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că s-au împlinit aproximativ 4 luni de la momentul în care pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată.

Așadar, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatului I.M. i s-a dat spre executare de către instanța de apel pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni și 101 zile, pedeapsă care este nelegală, astfel cum s-a arătat anterior.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de procuror împotriva deciziei nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, Secția l penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

A casat, în parte, decizia recurată și rejudecând:

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

A menținut restul dispozițiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

A dispus anularea formelor de executare emise anterior în cauză și emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.