ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1765/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1765/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 176 din 29 octombrie 2008 Tribunalul Neamț i-a condamnat pe

inculpații:

-

C.C.C.

, în baza

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte

vătămată C.A.M.).

-

în baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. (parte vătămată C.A.M.).

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele,

în pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71

și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

-

A.V.A.

, în baza art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen., la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (părți

vătămate C.A.M., S.A., I.A. și M.T.).

-

în baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte

vătămată C.A.M.).

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în

pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A

confiscat de la inculpatul C.C.C. suma de 51.600 Euro sau echivalentul în lei

și de la inculpatul A.V.A. suma de 26.600 Euro sau echivalentul în lei.

Inculpații

au fost obligați către partea civilă C.A.M. la 15.000 Euro sau echivalentul în

lei, cu titlu de daune morale.

Instanța

a reținut, în fapt, că la începutul anului 2003 partea vătămată C.A.M., minoră

în vârstă de 16 ani și elevă la liceu în mun. Piatra Neamț, l-a cunoscut pe

inculpatul A.V.A., devenind prieteni.

În

timp scurt inculpatul i-a propus minorei să plece în Spania, unde îi poate

asigura loc de muncă, respectiv menajeră la o familie, cu un salariu de

1000-1200 Euro lunar, asumându-și sarcina să-i procure pașaport și să-i suporte

cheltuielile de transport, urmând ca minora să-i cedeze lui primul salariu.

Partea

vătămată, provenind dintr-o familie dezorganizată, fiind crescută de bunici, a

acceptat propunerea, astfel că, după obținerea pașaportului, inculpatul în

jurul datei de 4 februarie 2003 a trimis-o cu autocarul în Spania, spunându-i

că la Barcelona va fi așteptată de G.G., care o va conduce la locul de muncă și

căreia urma să-i remită banii pentru inculpat.

În

orașul Barcelona minora a fost așteptată, însă, de inculpatul C.C.C., care i-a

promis că o conduce la locuința numitei G.G.

În

realitate susnumitul inculpat a transportat-o pe minoră cu vaporul în Insula

Ibiza, unde au fost așteptați de albanezul J.G.

În

timpul deplasării spre hotel inculpatul C.C. l-a sunat pe inculpatul A.V.,

căruia i-a spus că nu îi poate trimite decât 3000 Euro pentru partea vătămată

întrucât este minoră.

În

aceste împrejurări C.A.M. a aflat că a fost indusă în eroare și că a fost

vândută pentru a practica prostituția, neavând posibilitate să revină întrucât

pașaportul se afla la inculpatul C. și nu avea bani de transport.

De

altfel, inculpatul C. i-a spus direct ce are de făcut, precizându-i că pentru

1/2 oră sex să pretindă de la clienți 40-50 Euro iar pentru o oră, 120 Euro.

Exploatarea

sexuală a părții vătămate s-a realizat cu participarea patronului hotelului,

care a pus la dispoziție un apartament, primea banii de la clienți și îi

îndruma spre cameră.

Refuzând

după două săptămâni să mai practice prostituția, partea vătămată a fost bătută

de inculpatul C. și de albanez, determinând-o astfel să continue.

După

aprecierile părții vătămate, timp de două luni, cât a făcut acte de

prostituție, patronul hotelului și inculpatul C.C.C. au încasat 18.000 Euro.

Cu

clienții partea vătămată întreținea raporturi sexuale protejate, însă, în

același timp, a întreținut astfel de raporturi, neprotejate, și cu inculpatul C.,

urmare cărora a rămas însărcinată.

Neputând

întrerupe cursul sarcinii în străinătate, partea vătămată fiind minoră,

inculpatul C. a adus-o în acest scop în România, însă, revenită în țară,

aceasta a refuzat avortul, locuind în apartamentul mamei inculpatului, care s-a

oferit să le crească copilul.

La

data de 24 noiembrie 2003 partea vătămată a născut o fetiță și totul a decurs

normal în relații de concubinaj timp de 8 luni.

În

luna iulie 2004, după ce partea vătămată a devenit majoră, inculpatul i-a

propus să meargă în Italia la muncă, spunându-i că are o soră în această țară

care o va ajuta.

Cei

doi au plecat cu autoturismul la Portenone, unde au fost așteptați de o cetățeancă

româncă, E., căsătorită cu un cetățean italian și care i-a condus într-o zonă

muntoasă unde avea un hotel. Acolo au fost așteptați de albanezul J.G. și de G.G.,

care au venit din Spania în Italia.

Aici

partea vătămată a realizat și a reproșat inculpatului C. că a adus-o pentru

prostituție, însă acesta și albanezul au amenințat-o cu pistolul, astfel că

încă din prima seară a fost dusă de inculpat în stradă, alături de alte tinere

pentru racolare clienți.

Inculpatul

C. i-a pretins părții vătămate să ceară clienților 30 Euro pentru sex în

autoturism.

Timp

de 6 luni partea vătămată a fost obligată să se prostitueze astfel și apreciază

că inculpatul a încasat în acest interval circa 36.000 Euro.

În

această perioadă partea vătămată a fost depistată de 7 ori de carabinieri care

deși au obligat-o să părăsească Italia, inculpatul C. nu i-a dat voie. În

sfârșit, partea vătămată a revenit în România.

În

luna iulie 2005 inculpatul C.C.C. i-a făcut cunoștință părții vătămate C.A.M.

cu numita L.O., prietena inculpatului A.V.A. și ambii inculpați i-au propus să

meargă cu aceasta în Spania, unde ultima are o mătușă și vor lucra ca menajere.

În

orașul Castellion sus-numitele au fost așteptate de T.A., care le-a luat

pașapoartele și le-a dus la clubul „Las Palmera”, unde – cum altfel – au

practicat prostituția timp de 7 luni, alături de alte circa 100 de femei.

După

circa o lună au sosit în Spania și inculpații C.C.C. și A.V.A., care împreună

cu T.A. au închiriat un apartament, preluând astfel exploatarea sexuală a

părții vătămate, de pe urma căreia aceasta din urmă apreciază că cei trei au

câștigat circa 20.000 Euro.

Cu

sprijinul unui cetățean spaniol partea vătămată C.A.M. s-a întors în țară,

judecându-se cu inculpatul C. pentru încredințarea spre creștere și educare a

minorei rezultată din concubinajul lor.

În

luna martie 2003 partea vătămată majoră S.A.M. l-a cunoscut pe inculpatul A.V.A.

prin intermediul prietenei sale M.L.

Partea

vătămată a acceptat propunerea prietenei sale de a merge în Spania pentru a

lucra într-un bar ca damă de companie, inculpatul suportându-i cheltuielile

pentru pașaport și transport.

În

orașul Barcelona partea vătămată a fost așteptată de J. care a adus-o cu

vaporul la Ibiza la hotel, unde a fost cazată în cameră cu M.L. (plecată mai

înainte în Spania) și cu G.G. și pusă în fața realității de a face prostituție.

Partea

vătămată a practicat prostituție timp de 5 luni, banii fiind încasați de J.G.,

care trimitea o parte din sume în România inculpatului A.A., fie personal, fie

prin intermediul persoanelor exploatate.

Și

partea vătămată S.A.M. i-a trimis bani inculpatului A. de trei ori, conform

adresei Direcției Regionale de Poștă – Bacău – Oficiul Județean Neamț.

Partea

vătămată apreciază că în cele 5 luni a obținut din prostituție circa 30.000 Euro,

bani împărțiți între J.G. și inculpatul A.V.A.

În

anul 2002 inculpatul A.V.A. a racolat-o și trimis în Italia pe partea vătămată

majoră I.A., audiată sub identitate protejată, unde timp de o lună a practicat

prostituție, deși i se promisese că va lucra ca menajeră. În acest timp a

obținut circa 1000 Euro, care au fost luați de inculpat.

În

cele din urmă l-a abandonat pe inculpat.

În

luna noiembrie 2006 partea vătămată majoră M.T., audiată sub identitate

protejată, l-a cunoscut pe inculpatul A.V.A., devenind prieteni și întreținând

relații sexuale. Ulterior, inculpatul a venit însoțit de un alt bărbat,

cerându-i persoanei vătămate să întrețină și cu acesta relații sexuale. Partea

vătămată a fost de acord, însă i-a solicitat inculpatului să nu îi mai aducă

clienți.

Inculpatul

a amenințat-o că în caz de refuz, le va spune părinților și prietenului ei că

se prostituează, precum și cu bătaia.

Împotriva

acestei hotărâri inculpatul A.V.A. a declarat apel, solicitând, în principal,

achitarea, iar în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen. și suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 15 din 20 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca

nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și

temeinică, probele susținând concluzia privind vinovăția acestuia iar pedeapsa

fiind stabilită și aplicată în raport de criteriile prevăzute de lege.

Decizia

penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, de

asemenea, în principal achitarea întrucât nu există nicio probă certă privind

vinovăția sa, ajutând-o din prietenie pe C.A.M. cu bani pentru a-și face

pașaport și să ajungă în Spania și a contactat-o pe G.G. în același scop, să-i

caute loc de muncă de menajeră. Deși le cunoaște pe celelalte părți vătămate,

nu le-a ajutat să practice prostituția, banii primiți de la partea vătămată S.A.

fiind destinați mamei acesteia, care nu ar fi avut act de identitate și că,

deși a fost în Italia, a făcut-o pentru a munci, conform documentelor carte de

muncă și permis de muncă.

În

subsidiar a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Verificând

hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că

recursul susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., este nefondat.

În

cauză, situația de fapt a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă

administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

Inculpatul

A.V.A., ascultat în cursul urmăririi penale, a confirmat că le-a cunoscut pe

toate persoanele cu care i se impută că a cooperat în săvârșirea infracțiunilor

– inculpatul C.C.C., G.G., J.G. – precum și pe persoanele vătămate, susținând

că pe acestea din urmă nu a urmărit decât să le ajute să își găsească un loc de

muncă în străinătate.

A

primit diferite sume de bani, însă – explică inculpatul – cele de la inculpatul

C. reprezentau sumele pe care i le datora C.A.M., cele date de S.A. reprezentau

achitarea datoriilor reprezentând contravaloare pașaport și cheltuieli de

transport până în Spania, iar de la J.G. ar fi fost sume împrumutate.

La

instanțele de fond, apel și recurs inculpatul A.V.A. s-a prevalat de dreptul

prevăzut de art. 70 alin. (2) Cod procedură penală, de a nu face declarație.

Apărările

inculpatului făcute în cursul urmăririi penale, nu sunt susținute și nici nu se

coroborează cu alte probe.

Declarațiile

tuturor părților vătămate – dintre care la instanța de fond a fost audiată

numai C.A.M. (dos. file 105-107), celelalte neputând fi ascultate din motive

obiective – sunt concordante în toate elementele esențiale ale actelor

materiale reținute, respectiv motivația racolării lor de către inculpat,

implicarea acestuia în procurarea documentelor de călătorie, suportarea

contravalorii acestora și persoanele de legătură din străinătate, mereu

aceleași.

Apoi,

conform listei de expedieri sume de bani din străinătate furnizată de Poșta

Română – Oficiul Județean Neamț, pe adresa inculpatului A.V.A. apar în cursul

anilor 2003 – 2004 numeroase expedieri de bani în valută din Italia și Spania,

printre expeditori apărând de 16 ori „prietenul” G. și de 4 ori partea vătămată

S.A.M., acestea toate în afară de ceea ce recunoaște inculpatul, și anume că a

primit o sumă de bani și de la inculpatul C. reprezentând cheltuieli făcute cu

plecarea în Spania a părții vătămate C.A.M.

Toate

aceste sume de bani, cum susțin părțile vătămate, reprezentau partea ce i se

cuvenea inculpatului A.V.A. din cele obținute prin practicarea prostituției.

Declarațiile

părții vătămate C.A.M. se coroborează și cu declarațiile martorilor P.I. și P.G.,

mama și, respectiv tatăl vitreg ai părții vătămate, care cunosc de la fiica lor

aspecte de fapt referitoare la condițiile în care aceasta a fost obligată la

acte de prostituție.

Curtea

reține, din întreg materialul probator, existența actelor materiale de trafic

de persoane, săvârșite de inculpatul A.V.A. cu vinovăție.

Cât

privește pedepsele stabilite pentru fiecare unitate infracțională și,

respectiv, cea aplicată, Curtea constată, de asemenea, că individualizarea

acestora s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

atât sub aspectul duratei, cât și cel al modalității de executare.

În

raport de gradul de pericol social – generic și concret – al faptelor, de

repetabilitatea actelor materiale și durata relativ îndelungată a comiterii

acestora, pentru realizarea funcțiilor pedepsei, de constrângere și reeducare

precum și a scopului acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni,

modalitatea de executare prin privare de libertate este și necesară, și

justificată.

Față

de cele ce preced și constatând că nici din examinarea din oficiu a hotărârii

nu se constată existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare, prevăzute

de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului A.V.A.

urmează să fie respins ca nefondat.

Inculpatul

urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.V.A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 20 ianuarie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la 875 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 75 lei, precum și

onorariile apărătorilor din oficiu ai părților vătămate, în sumă de câte 150

lei, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai

2009.