ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2441/2009

Ședința publică de la 15 octombrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30

octombrie 2007 reclamanta F. Satu Mare a chemat în judecată pârâții Statul

Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și orașul Tășnad

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate dreptul de

proprietate al reclamantei asupra imobilelor situate în Tășnad în natură,

spații comerciale – magazin „Modern” în suprafață de 81 mp, respectiv magazin

„Sport” în suprafață de 146 mp înscrise în C.F. colectivă 3519 Tășnad nr.cad.

3/a/4/5/a/2 de sub B3, 4 cu titlu juridic construcție proprie, să constate

dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului aferent în suprafață de

17/283 mp, respectiv 36/283 mp și să dispună intabularea drepturilor

reclamantei.

În susținerea cererii reclamanta arată că blocul nr. 8 din Tășnad a fost

construit de Oficiul Județean pentru construirea locuințelor Satu Mare care era

beneficiar cu privire la apartamentele situate în imobil, iar spațiile

comerciale situate la parterul blocului aparțineau I. Satu-Mare, antecesoarea

reclamantei.

De la data edificării construcțiilor reclamanta a folosit spațiile

comerciale, a achitat impozitul pentru clădire.

Pârâtul Statul Român prin M.E.F. – D.G.F.P. Satu Mare a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că terenul în litigiu

pe care s-au edificat construcțiile de către reclamantă nu face parte din

patrimoniul Statului, ci al unității administrativ teritoriale este opozabil și

fără înscrierea acestuia în Cartea funciară.

Tribunalul Satu Mare, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 1396 din 27 noiembrie

2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român

prin Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond a admis acțiunea astfel cum

a fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului și publicității imobiliare „înscrierea unui drept se poate face

numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular

al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută”.

Față de textul invocat s-a apreciat

că, chiar în situația în care dreptul de proprietate asupra terenului în

litigiu a trecut prin efectul legii în patrimoniul administrativ teritoriale, aceasta

din urmă nu poate dispune de drept fără înscrierea acestuia în Cartea funciară,

iar pentru ca hotărârea judecătorească să producă efecte juridice este necesară

pronunțarea acesteia și în contradictoriu cu persoana care figurează în

evidențele de carte funciară ca titular al dreptului de proprietate.

Pe fondul cererii instanța de fond a

reținut că prin probele administrate reclamanta a dovedit că aceasta a efectuat

construcția spațiilor comerciale prin efect propriu și că în prezent situația

de carte funciară a acestor imobile nu a fost reglementată situație în care se

justifică cererea de constatare a dreptului de proprietate în baza art. 111 C.

proc. civ. raportat la art. 492 C. civ.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare,

critica vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale

pasive.

Astfel se învederează că în mod

eronat instanța de fond a respins această excepția întrucât potrivit art. 26

alin. (2) din Legea nr. 7/1996 trecerea în proprietatea comunelor și orașelor

și municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului situate în

intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor la data

intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 este opozabilă

erga omnes

și

fără înscriere în cartea funciară.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35 din 17

martie 2009 a admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată în sensul

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român

prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea

față de acest pârât.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că înscrierea ca proprietar tabular asupra

terenului efectuată în anul 1981 a Statului Român trebuie primită prin prisma

tuturor modificărilor și delimitărilor legislative ce au intervenit ulterior

asupra proprietății statului precum și a dispozițiilor legale incidente

acestora.

De altfel, aceasta a fost și

rațiunea legiuitorului care a stipulat că trecerea din proprietatea statului în

cea a unității administrativ teritoriale locale are loc prin efectul legii și

este opozabilă tuturor fără a fi necesară înscrierea în evidențele de carte

funciară a trecerii respective.

Cu petiția înregistrată la data de

13 aprilie 2009 reclamanta F. Satu Mare a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că titular al dreptului

de proprietate asupra imobilelor în litigiu în Cartea Funciară colectivă nr. 35190

localității Tășnad la momentul actual așa cum reiese din înscrisurile de Carte

Funciară este Statul Român.

Or, potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996

„înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la

înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia

înscrierea urmează să fie făcută”.

Dreptul de administrare care presupune

atributele posesie și folosinței era exercitat la data intrării în vigoare a

Legii nr. 18/1991 de proprietarii apartamentelor respectiv spațiilor

comerciale, astfel încât art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 nu este

operant și nu generează transmiterea dreptului de proprietate

ope legis

în favoarea unității administrativ teritoriale.

Recursul este fondat.

Potrivit Cărții funciare în care

este înscris imobilul în litigiu proprietatea asupra acestuia aparține statului

și în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se

poate face numai împotriva celuia care la înregistrarea cererii era înscris ca

titular al dreptului de proprietate.

Or, în aceste circumstanțe actuale

și legale împrocesuarea Statului Român este nu numai legitimă ci și necesară

pentru admisibilitatea acțiunii.

Nici cel de al doilea argument adus

în sprijinul excepției ridicate, nu poate fi primit, căci în cauză nu există

temeiuri pentru a se reține că în virtutea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991,

terenul a trecut ex lege din proprietatea statului în proprietatea orașului

Tășnad întrucât nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare a legii

terenul se afla în administrarea primăriei.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta F. SATU MARE, împotriva deciziei nr. 35/C/2009-A

din 17 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia recurată, în sensul că respinge

apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR

PUBLICE, împotriva sentinței nr. 1396 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Satu-Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.