ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2441/2009

Ședința publică de la 15 octombrie 2009 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2007 reclamanta F. Satu Mare a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și orașul Tășnad solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor situate în Tășnad în natură, spații comerciale – magazin „Modern” în suprafață de 81 mp, respectiv magazin „Sport” în suprafață de 146 mp înscrise în C.F. colectivă 3519 Tășnad nr.cad. 3/a/4/5/a/2 de sub B3, 4 cu titlu juridic construcție proprie, să constate dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului aferent în suprafață de 17/283 mp, respectiv 36/283 mp și să dispună intabularea drepturilor reclamantei.

În susținerea cererii reclamanta arată că blocul nr. 8 din Tășnad a fost construit de Oficiul Județean pentru construirea locuințelor Satu Mare care era beneficiar cu privire la apartamentele situate în imobil, iar spațiile comerciale situate la parterul blocului aparțineau I. Satu-Mare, antecesoarea reclamantei. De la data edificării construcțiilor reclamanta a folosit spațiile comerciale, a achitat impozitul pentru clădire. Pârâtul Statul Român prin M.E.F. – D.G.F.P. Satu Mare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că terenul în litigiu pe care s-au edificat construcțiile de către reclamantă nu face parte din patrimoniul Statului, ci al unității administrativ teritoriale este opozabil și fără înscrierea acestuia în Cartea funciară.

Tribunalul Satu Mare, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 1396 din 27 noiembrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare „înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută”.

Față de textul invocat s-a apreciat că, chiar în situația în care dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a trecut prin efectul legii în patrimoniul administrativ teritoriale, aceasta din urmă nu poate dispune de drept fără înscrierea acestuia în Cartea funciară, iar pentru ca hotărârea judecătorească să producă efecte juridice este necesară pronunțarea acesteia și în contradictoriu cu persoana care figurează în evidențele de carte funciară ca titular al dreptului de proprietate. Pe fondul cererii instanța de fond a reținut că prin probele administrate reclamanta a dovedit că aceasta a efectuat construcția spațiilor comerciale prin efect propriu și că în prezent situația de carte funciară a acestor imobile nu a fost reglementată situație în care se justifică cererea de constatare a dreptului de proprietate în baza art. 111 C. proc.

civ. raportat la art. 492 C. civ. Împotriva acestei soluții a promovat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare, critica vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive. Astfel se învederează că în mod eronat instanța de fond a respins această excepția întrucât potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 trecerea în proprietatea comunelor și orașelor și municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 este opozabilă erga omnes și fără înscriere în cartea funciară.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35 din 17 martie 2009 a admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că înscrierea ca proprietar tabular asupra terenului efectuată în anul 1981 a Statului Român trebuie primită prin prisma tuturor modificărilor și delimitărilor legislative ce au intervenit ulterior asupra proprietății statului precum și a dispozițiilor legale incidente acestora.

De altfel, aceasta a fost și rațiunea legiuitorului care a stipulat că trecerea din proprietatea statului în cea a unității administrativ teritoriale locale are loc prin efectul legii și este opozabilă tuturor fără a fi necesară înscrierea în evidențele de carte funciară a trecerii respective. Cu petiția înregistrată la data de 13 aprilie 2009 reclamanta F. Satu Mare a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în Cartea Funciară colectivă nr. 35190 localității Tășnad la momentul actual așa cum reiese din înscrisurile de Carte Funciară este Statul Român.

Or, potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 „înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”. Dreptul de administrare care presupune atributele posesie și folosinței era exercitat la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 de proprietarii apartamentelor respectiv spațiilor comerciale, astfel încât art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 nu este operant și nu generează transmiterea dreptului de proprietate ope legis în favoarea unității administrativ teritoriale. Recursul este fondat. Potrivit Cărții funciare în care este înscris imobilul în litigiu proprietatea asupra acestuia aparține statului și în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate face numai împotriva celuia care la înregistrarea cererii era înscris ca titular al dreptului de proprietate.

Or, în aceste circumstanțe actuale și legale împrocesuarea Statului Român este nu numai legitimă ci și necesară pentru admisibilitatea acțiunii. Nici cel de al doilea argument adus în sprijinul excepției ridicate, nu poate fi primit, căci în cauză nu există temeiuri pentru a se reține că în virtutea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, terenul a trecut ex lege din proprietatea statului în proprietatea orașului Tășnad întrucât nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare a legii terenul se afla în administrarea primăriei. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta F. SATU MARE, împotriva deciziei nr. 35/C/2009-A din 17 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 1396 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.