ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3599/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05 martie

2009, S.A.

și S.V.O. au solicitat în

contradictoriu cu intimații D.E.

, D.V.A., D.F., D.P., D.S.D.

, Primăria municipiului București, SC C. SA și

Municipiul

București prin Primar general, revizuirea deciziei civile

nr. 2135 din 25 februarie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul

nr. 4663/2/2007, pentru motivele de revizuire prevăzute de

art. 322 pct.

2 și 7 C. proc. civ.

In

motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost aceasta

precizată (fila 20 dosar) revizuenții au arătat în

susținerea motivului de

revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. pe care au

înțeles să-și întemeieze cererea dedusă

judecății, că instanța de recurs

nu

s-a pronunțat asupra motivului 2 de recurs, prin care s-a criticat

nelegalitatea soluției curții de apel pentru

neefectuarea operațiunii de

comparare

a titlurilor exhibate de părțile litigante, cerință impusă de

temeiul

juridic al cererii de chemare în judecată - art. 480, art. 481 C. civ.

, art. 489-492 C. civ., art. 644 C. civ., art. 10

din Constituția de la 1948 și art. 17 din Declarația universală a drepturilor

omului, precum

și art. 44 din Constituția României din 2003, privind

garantarea dreptului de proprietate.

Dacă se proceda în sensul prescris de normele

legale evocate,

instanța nu ar fi

pronunțat hotărârea criticată, care prin neexaminarea

motivului de recurs invocat face incidență norma

art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

constând în cazul de revizuire invocat, teza „dacă s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau

nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut", în care se încadrează de

asemenea și

invocarea Legii nr. 1/2009,

care nu este aplicabilă unui raport juridic

declanșat anterior intrării

sale în vigoare.

Referitor la cererea dedusă judecății, astfel cum

a fost aceasta

precizată, se constată următoarele:

Prin

decizia nr. 2135 din 25 februarie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantele S.A. și

S.V.O. împotriva deciziei nr. 118 din 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a

civilă.

A fost casată în parte decizia atacată în sensul

că a fost înlăturată

dispoziția

privind anularea în parte a sentinței civile nr. 147 din 17

decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a

IV-a civilă, referitor

la

revendicarea suprafeței de 60 mp teren, cauza fiind trimisă spre

rejudecarea acestui capăt de cerere aceleiași

instanțe de apel.

A fost respins apelul declarat de Primăria

municipiului București și, pe cale de consecință, a fost înlăturată dispoziția

privind respingerea capătului de cerere referitor la neîncadrarea autorului

reclamanților în

categoria

persoanelor prevăzute de art. 1 din Decretul nr. 92/1950.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei

atacate.

Cererea de revizuire dedusă judecății și

întemeiată pe cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. vizează dispozițiile deciziei prin care au fost analizate criticile din

recurs

privind soluția dată capătului de

cerere în revendicare, care nu au fost

primite

de instanța de recurs, sub acest aspect dispozițiile hotărârii

recurate

devenind irevocabile.

Sub

acest aspect se constată că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de

recurs se

poate cere atunci când evocă fondul.

Această cerință a legii, de admisibilitate a căii

extraordinare de

atac dedusă

judecății, implică cu necesitate, astfel cum rezultă din

conținutul explicit al textului evocat,

rezolvarea fondului pretenției ce a

constituit obiectul litigiului.

Nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe

calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins

recursul ca nefondat sau

prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

Ca urmare, constatând în cauză existența

impedimentului legal

invocat, de

inadmisibilitate a cererii supusă analizei, urmează a se

dispune în

sensul respingerii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2135

din 18 februarie 2003 a

Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală formulată de S.A. și S.V.O..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie

2010.