ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4613/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, B.D.N.C. și B.A.M.T. au solicitat, în contradictoriu cu B.I., E.F.E., G.C., Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. SA, revizuirea sentinței civile nr. 87 din 28 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- a civilă. În motivarea cererii revizuienții au arătat că prin decizia nr. 4828/2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de Consiliul General al Municipiului București, B.I., E.F.E., G.C., a fost modificată decizia nr. 227 din 29 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă, și a fost menținută ca legală soluția dată de tribunal, prin care a fost respinsă acțiunea prin care revizuienții solicitaseră anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.

Prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și publicată în M. Of. nr. 613/20.08.2008 s-a stabilit că s-a produs o încălcare a dreptului de proprietate al revizuienților, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, Statul Român fiind obligat la restituirea celor două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995. Având în vedere că cele două contracte de vânzare cumpărare nu au fost anulate, Statul Român nu le poate restitui în natură, iar consecințele încălcării dreptului de proprietate al revizuienților nu pot fi înlăturate decât prin promovarea unei cereri de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. Prin sentința nr. 476 din 01 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins acțiunea.

În motivare, Tribunalul a constatat că excepția invocată de pârâți, referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire este întemeiată. Aceasta deoarece hotărârea care evocă fondul, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este hotărârea instanței de recurs, care reține o altă situație de fapt decât cea reținută de instanțele de fond. Prin decizia nr. 704A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuienților. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în mod corect tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, față de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii revizuienții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs revizuienții au formulat în fapt o singură critică, care se referă la interpretarea noțiunii de „hotărâre care evocă fondul” prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Revizuienții susțin că sentința nr. 87/2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- civilă, este cea care evocă fondul. Aceasta deoarece literatura de specialitate definește evocarea fondului în căile de atac ca fiind o schimbare a situației de fapt în urma analizei fondului, iar prin decizia nr. 4828/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a realizat o schimbare a situației de fapt, ci s-a menținut hotărârea de fond.

Prin admiterea recursului au fost analizate doar aspecte de legalitate și nu de temeinicie, adică nu s-a realizat o schimbare a situației de fapt ca măsură a reanalizării probelor. Analizând hotărârea atacată, din perspectiva motivului de recurs și respectiv a excepției de nulitate a recursului invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Se constată că singura critică adusă deciziei recurate în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., recursul este deci motivat în drept, dar și în fapt, prin arătarea argumentelor pentru care se apreciază că instanța a făcut o greșită interpretare a textului de lege.

Împrejurarea că și în recurs se reia aceeași critică ca și în apel (în care era vizată aplicarea unei dispoziții legale de către instanța de fond) și care, în speță, pune în discuție interpretarea unui anumit text de lege, nu este de natură a face inoperant motivul de recurs expres invocat câtă vreme acesta permite cenzura, pe calea recursului, a modului în care instanța de apel a interpretat și aplicat normele incidente cazului dedus judecății. Ca urmare, Înalta Curte apreciază că recursul este motivat și nu se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. cum s-a cerut de reprezentantul intimaților pârâți. Conform art. 322 alin. (1) se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul.

Hotărârile supuse revizuirii sunt de două categorii. O primă categorie o reprezintă hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare. Ceea ce este definitoriu pentru această categorie este că hotărârile au rămas definitive. A doua categorie de hotărâri o reprezintă hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și prin care se evocă fondul cauzei. Din reglementarea textului în discuție, rezultă că în principal această cale de atac a fost deschisă împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Evocarea fondului în primă instanță înseamnă examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării probelor.

În speța de față, instanțele de fond și, respectiv, de apel au apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, față de împrejurarea că decizia nr. 4828/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este cea care evocă, în realitate, fondul litigiului, și nu sentința civilă nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- a civilă. Prin sentința nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- a civilă, au fost respinse, ca nefondate, cererea reclamanților B.D.N.C. și B.A.M.T., cererile reconvenționale ale pârâților B.I., E.F.E., G.C., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții B.I., E.F.E., G.C. împotriva SC H.N.

SA. Prin decizia nr. 4828 din 18 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursurile declarate de pârâții B.I., E.F.E., G.C. și de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 227 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă, a modificat decizia, în sensul că a respins apelurile declarate de reclamanți și de pârâți împotriva sentinței civile nr. 87 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a IV- a civilă, pe care a menținut-o. Din analiza hotărârilor judecătorești menționate mai sus, se constată că sentința nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- a civilă, a analizat fondul litigului dedus judecății, prin aceea că a procedat la examinarea raportului juridic dedus judecății și prin raportare la probele administrate în cauză, a respins acțiunea.

Această sentință este definitivă ca efect a menținerii ei după admiterea recursului împotriva deciziei din apel și modificarea acestei din urmă decizii prin respingerea apelului. Decizia nr. 4828 din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursul pentru motive de nelegalitate a hotărârii judecătorești pronunțate în apel și a analizat greșita aplicare a legii incidente în cauză, în raport de situația de fapt reținută deja. Particularitatea motivului de revizuire invocat, presupune verificarea admisibilității din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor impuse de acest caz particular prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., și anume existența unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului care a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorită unor hotărâri judecătorești și, respectiv, consecințele grave ale unei asemenea încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Ca urmare, se constată că hotărârea atacată cu revizuire, sentința civilă nr. 87/2002 a Tribunalului București, se încadrează în categoria hotărârilor pentru care C. proc. civ. deschide această cale extraordinară de atac. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., fiind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe cale de consecință, s-a admis recursul, s-a casat decizia Curții de Apel și s-a admis apelul, desființându-se sentința apelată. Cum cererea de revizuire nu a fost analizată pe fondul ei, văzând dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuenții B.D.N.C. și B.A.M.T. împotriva deciziei civile nr. 704A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia, admite apelul declarat de revizuienții B.D.N.C. și B.A.M.T. împotriva sentinței civile nr. 476 din 01 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.