ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Argeș, prin Sentința penală nr. 769 din 19 septembrie 2012, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei privind-o pe inculpată, din infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzut de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., pentru această încadrare juridică dispunând condamnarea inculpatei G.I. (fiica lui G. și V., fără antecedente penale), prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.

și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpată, de probe biologice, la data eliberării ei, în vederea introducerea profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut: Inculpata G.I., prin rechizitoriul din 05 decembrie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș în dosarul nr. 884/P/2011 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., reținându-se că în noaptea de 07 iulie 2011, în jurul orei 2:00, a născut, la domiciliu, neasistată medical, un făt viu, după care, pe fondul tulburării provocate de naștere, l-a aruncat într-un recipient de gunoi menajer amplasat în apropierea locuinței, nou-născutul suferind leziuni la nivelul capului și al corpului, după câteva ore el decedând. Prin Sentința penală nr. 17 din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Argeș, a condamnat-o pe inculpată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., la 1 an și 6 luni închisoare în condițiile modalității de executare prevăzută de art. 86 1 C. pen. Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești, prin Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012, admițând calea de atac, a desființat hotărârea, a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, considerentul de nelegalitate a sentinței fiind nestabilirea, exactă, a stării psihice a inculpatei imediat după naștere, sens în care s-a impus completarea raportului de expertiză medico-legală.

Probatoriul administrat, respectiv actele de constatare, fișa de urgență de la Serviciul de ambulanță nr. 37882 din 07 iunie 2011, constatările preliminare privind cauza decesului nou-născutului, ancheta socială, raportul de constatare medico-legală de autopsie, rapoartele de expertiză medicală nr. 224 A1 și nr. 268 A13, raportul de expertiză medico-legală examen ADN, declarațiile inculpatei, ale martorilor M.G., M. (C.) I., V.N.V., C.V., completarea raportului de expertiză medico-legală, au relevat următoarea situație de fapt: Nașterea fătului viu, de sex masculin, a avut loc în noaptea de 7 iulie 2011. Imediat, inculpata a pus fătul într-o pungă din plastic, pe aceasta a introdus-o într-o alta, s-a deplasat la tomberoanele pentru gunoi menajer din apropierea locului unde născuse, respectiv orașul Mioveni, punga aruncând-o într-un recipient din parcarea blocului U. La urmărirea penală, inculpata a declarat că întreținuse relații sexuale neprotejate cu T.D., de acesta despărțindu-se în decembrie 2010. Raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2011, a înscris că moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat compresiunii cerebrale urmare a hematomului subdural însoțit de hemoragie meningo-ventriculară consecință a unui traumatism acut cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă craniană, leziunile producându-se prin lovire cu sau de corp dur,

între ele și deces existând legătură directă de cauzalitate. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 iulie 2011 a reținut că inculpata, la data examinării, a prezentat tulburare de conduită, prin carențe afective și socio-profesionale, dar a avut discernământul păstrat, atât în momentul săvârșirii faptei, cât și la data examinării ei. Completarea acestui raport a înscris că inculpata nu a săvârșit fapta pe fondul tulburării psihice pricinuită de naștere. Cu referire la comportamentul inculpatei din momentul când a văzut mai multe persoane și lucrători de poliție strânși în zona tomberonului unde aruncase nou-născutul, martora M.I. a declarat că G.I. se arătase curioasă, dar nu părea afectată.

Împotriva sentinței, inculpata a declarat apel, aceeași cale de atac fiind formulată și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și a art. 76 C. pen., pedeapsa astfel aplicată fiind netemeinică. În ședința de judecată de la termenul din 22 noiembrie 2012, procurorul a solicitat avizarea, de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din Institutul Național de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." București, a concluziilor actelor medico-legale psihiatrice efectuate, apărarea inculpatei fiind de acord cu aceasta, sens în care, instanța de apel a dispus înaintarea, spre avizare, a tuturor actelor medico-legale.

La termenul de judecată din 13 decembrie 2012, instanța de apel a dispus înaintarea, către Institutul Național de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." București, a întregului dosar al cauzei. La 23 ianuarie 2013, cu adresa nr. E1/12296/2012 Comisia Superioară Medico-Legală din INML, susținându-se că s-a examinat întregul material înaintat, a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către institut.

La termenul de judecată din 14 februarie 2013, instanța de apel a dispus înaintarea dosarului cauzei pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și înștiințarea inculpatei pentru a se prezenta la INML în vederea expertizării ei, în adresa de aducere la cunoștință inculpatei menționându-i că se poate prezenta în orice zi de marți, orele 10:30 - 12:30, asupra ei având o copie completă de pe fișa medicală întocmită de medicul de familie, o copie de pe documentația medicală întocmită la cabinetul de ginecologie imediat după naștere și orice acte medicale pe care le-ar avea. La termenul de judecată din 07 martie 2013, constatându-se că inculpata nu s-a prezentat în vederea expertizării ei, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus internarea inculpatei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. A.O." din București pe perioada expertizării, măsura urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele de poliție, sens în care s-a dispus înștiințarea inculpatei cu aducerea la cunoștință a documentelor medicale necesare. Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, cu adresa A6/2186/2013 din 19 martie 2013 a comunicat instanței scrisoarea metodologică privind desfășurarea expertizelor medico-legale psihiatrice revizuită 2, în extras înscriindu-se că se impune examinarea nemijlocită a persoanei, obligatoriu, se înaintează materialul dosarului, acesta constituind principala sursă de documentare, caracteristica principală a activității de expertiză medico-legală psihiatrică fiind de reconstituire, prin metode științifice, a unui status psihic anterior examinării persoanei și a documentelor.

Apărătorul din oficiu al inculpatei, desemnat pentru asistența juridică în apel, pentru termenul de judecată din 28 martie 2013, a înaintat instanței de apel un înscris olograf însoțit de o copie a adeverinței medicale datată 13 martie 2013, în care se înscrie că G.I. este gravidă în 32 săptămâni sarcină în evoluție. Pentru același termen de judecată, Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, Secția 17 Poliție Rurală Tigveni, Post Poliție Șuici, comunică instanței de apel că inculpatei i s-a adus la cunoștință dispoziția de internare, aceasta a refuzat să se deplaseze la unitatea spitalicească motivând că are probleme medicale. La 28 martie 2013, instanța de apel a dispus, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc.

pen., ca organul de poliție Șuici, de la domiciliul inculpatei, să ia măsuri pentru internarea ei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. A.O." București pe perioada expertizării și, de asemenea, plata costului expertizei medico-legale psihiatrice. La 02 aprilie 2013, telefonic agentul șef de la Poliția Șuici a fost încunoștințat despre dispoziția instanței privind măsura amintită. La 16 aprilie 2013, poliția de la domiciliul inculpatei, comunică instanței de apel că personal, lucrătorul desemnat s-a prezentat la casa locuită de aceasta, a găsit acolo pe numitul G.G.C. (frate), acesta susținând că G.I. plecase în orașul Topoloveni la concubinul ei de circa două săptămâni, nu cunoștea numele concubinului, dar că telefonic, sora lui, la 13 aprilie 2013, i-a relatat că a născut în spitalul din Pitești.

La termenul de judecată din 18 aprilie 2013, avându-se în vedere poziția inculpatei astfel cum transpare din mersul cercetării judecătorești, instanța de apel, printre altele, a dispus comunicarea, de către Spitalul județean Argeș, dacă inculpata se afla sau nu internată, dacă a fost sau nu internată, dacă a născut, care este situația ei din punct de vedere medical, la fel, asupra obligației de a se supune efectuării expertizei medico-legale psihiatrice pentru încadrarea juridică a faptei, dar și că refuză, nejustificat, aceasta, refuzul reprezintă și posibilitatea de a se reveni asupra probei, cu toate consecințele. Totodată, s-a mai dispus ca Postul de Poliție Șuici să insiste în efectuarea de demersuri pentru aplicarea dispoziției instanței și eventual, să comunice dacă imposibilitatea aplicării este urmarea unei cauze obiective generată de starea de sănătate a inculpatei sau reprezintă refuz intenționat al acesteia.

Spitalul județean de Urgență Pitești, cu Adresa nr. 8.554 din 30 aprilie 2013, a comunicat instanței de apel că G.I. a fost internată în perioada 13 aprilie 2013 - 22 aprilie 2013 la secția Ginecologie II, nașterea având loc prin cezariană, la data adresei ea nemaifiind internată. La 09 mai 2013, lucrătorul de poliție de la postul domiciliul inculpatei, telefonic, a comunicat că deplasându-se la casa locuită de G.I., a aflat de la același G.G. că inculpata a născut, s-a mutat la concubinul ei și că și-a stabilit reședința în orașul Topoloveni. La termenul de judecată din 09 mai 2013, procurorul, dezvoltând considerente legate de diligențele depuse pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, refuzul inculpatei de a se prezenta personal pentru realizarea actului, imposibilitatea internării ei pentru că între timp născuse un alt copil, actele medico-legale care atestă că G.I.

prezenta o tulburare de conduită afectivă socio-profesională, discernământ păstrat însă, a solicitat revenirea asupra efectuării unei noi expertize. Instanța de apel, în deliberare, constatând că dosarul s-a aflat pe rolul său de mult timp, expertiza nu s-a efectuat din cauza pasivității inculpatei prin opoziție, în raport cu probele și lucrările cauzei, de practica juridică în materie, a dispus revenirea asupra expertizei medico-legale psihiatrice, eficiența acesteia după trecerea unui timp îndelungat de la data faptei fiind îndoielnică. Apelurile din cauză au fost dezvoltate în ședința publică de judecată de la termenul din 30 mai 2013, apărătorul din oficiu al inculpatei susținând că încadrarea juridică este infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., iar cu referire la pedeapsa aplicată, cuantumul acesteia trebuie micșorat.

Curtea de Apel Pitești, prin Decizia penală nr. 70/A din 11 iunie 2013 a respins, ca nefondate apelurile, printre altele, instanța reținând că, potrivit jurisprudenței în materie, nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere în sensul incriminării prevăzute de art. 177 C. pen. - tulburările proprii actului fiziologic al nașterii, acestea încetează odată cu nașterea, de altfel, nici manifestările emoțional - afective determinate de stările conflictuale sau potențial conflictuale în care s-a găsit mama. În cauză, inculpata nu a avut dificultăți în a rememora împrejurările săvârșirii faptei, la urmărirea penală, în 8 iulie 2011, ea declarând că în lunile septembrie - decembrie 2010 a întreținut relații sexuale neprotejate cu T.D.

care era mai mic decât ea cu un an, relațiile se consumau acasă la ea în comuna Șuici, și-a dat seama că era gravidă pentru că se îngrășase și simțea că îi mișcă ceva prin burtă, nu a spus nimănui că e gravidă, pentru a masca aceasta s-a plâns unor vânzătoare că s-a îngrășat pentru că mânca shaorma, la fel, a început să poarte haine largi.

Cu referire strică la noaptea de 7 iulie 2011, inculpata, olograf, a menționat că a început să aibă dureri, s-a dus la baie, s-a masat pe abdomen, a născut în vasul de toaletă un copil, l-a lăsat acolo, copilul era cu picioarele în apă și cu capul afară, din bucătăria locuinței a luat sacul în care se aflau resturi menajere, s-a întors în baie, a luat copilul, l-a pus în sacul de gunoi peste deșeurile menajere, a legat sacul, l-a băgat într-o altă pungă pentru gunoi, a legat-o și pe aceasta, a fugit în balcon cu acea pungă în care se afla și copilul și profitând că cei din casă erau în camerele lor, a părăsit locuința, s-a dus la tomberoanele de gunoi și a pus punga în al doilea tomberon din partea dreaptă, imediat întorcându-se în casă și aici întinzându-se pe un pat.

Probatoriul relevat a demonstrat și că uciderea copilului nu a fost "săvârșită imediat după naștere", raportul de constatare medico-legală de autopsie reținând că fătul a fost găsit viu în jurul orei 6:00 din dimineața zilei de 07 iulie 2011, decesul instalându-se în aceeași zi, la ora 12:05. Împotriva deciziei pronunțată în apel, inculpata a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în 27 iunie 2013, primul termen de judecată stabilit aleatoriu fiind 10 decembrie 2013. Astfel cum s-a detaliat în încheierea de la termenul de dezbateri din 11 februarie 2014, inculpata a fost citată legal, a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare, în scris, cerând amânarea judecării pentru a-și angaja un apărător, instanța de recurs admițându-i cererea.

La termenul de judecată acordat, 11 februarie 2014, inculpata nu s-a prezentat, s-a constatat că nu-și angajase apărător, cauza fiind dezbătută cu un apărător desemnat din oficiu, acesta având împuternicire avocațială încă de la termenul din 10 decembrie 2013. Apărătorul din oficiu, oral, a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 200 C. pen. în vigoare începând cu 01 februarie 2014 (uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă, reținerea incidenței dispoziției art. 320 1 C. proc. pen. anterior și aplicarea unei pedepse mai mici, legea penală mai favorabilă fiind C. pen. nou).

Analizând calea de atac declarată, se rețin următoarele: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit legii de procedură anterioare referitoare la recurs. În cauză, recursul se analizează potrivit cazurilor de casare conform normelor C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 , art. 385 3 , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013 având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 11 iunie 2013, ulterioară deci intrării în vigoare a legii indicate.

Recursul inculpatei nu a fost motivat în scris, în termenul precizat în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Referitor apărării inculpatei, că în cauză, aplicând legea penală mai favorabilă (art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014) faptei săvârșită de inculpată trebuie să i se dea încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 200 din noul C. pen., în realitate, se solicită schimbarea încadrării juridice caz de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 9 C. proc. pen. vechi, caz de casare abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, fapta inculpatei, încadrată în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. vechi (omor calificat asupra unei rude apropiate), în C. pen.

în vigoare îi corespunde infracțiunea prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 - omorul săvârșit asupra unui membru de familie - modificarea situației de fapt și a vinovăției nemaifiind posibilă decât dacă s-ar constata nelegalități privind valabilitatea probatoriului și s-ar determina înlăturarea lui și reevaluarea elementelor de fapt, ceea ce nu se constată în cauză, instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, astfel cum prevedea art. 371 C. proc. pen. vechi, realizând o proprie analiză, completă, fără dubiu. De asemenea, în recurs, nu se mai poate da eficiență manifestării de voință a inculpatei din primul ciclu procesual (Sentința penală nr. 17 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeș), respectiv recunoașterea vinovăției și judecarea în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. vechi, în redactarea dată prin Legea nr. 102/2010, Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, corect și legal, dispunând rejudecarea cauzei în procedura comună, respectiv administrarea întregului probatoriu la cercetarea judecătorească oral, nemijlocit, în contradictorialitate, orice reformare a hotărârii pronunțată în apel fiind, ca atare, strâns legată de aplicarea legii.

Privind aplicarea art. 5 C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pentru a determina ce lege penală este incidentă, se analizează, în ce o privește pe inculpată influența modificărilor privind elementele constitutive ale infracțiunii, dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă, dacă aceasta poate retroactiva ca fiind în favoare, pedeapsa la data săvârșirii faptei și cea de la data soluționării recursului, la fel, legătura de unire dintre incriminare și pedeapsă avându-se în vedere că nu se poate combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o alta și a combina incriminarea și pedeapsa dintr-o lege cu dispozițiile favorabile privind circumstanțele atenuante dintr-o altă lege, aceasta pentru că așa se stabilește incriminarea și se individualizează pedeapsa.

Concret, inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. vechi (omorul asupra unei rude apropiate), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Modificarea legislativă (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările și completările anterioare, în vigoare de la 01 februarie 2014), încadrează fapta în infracțiunea prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 (omorul săvârșit asupra unui membru de familie), pedeapsa fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, maximul special majorându-se cu o pătrime (art. 199(1) C. pen.

nou), deci închisoare de la 10 la 25 ani. Aparent, având în vedere minimul pedepsei, C. pen. nou ar fi mai favorabil, dar instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. vechi (conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și comportare sinceră în cursul procesului), art. 76(1) lit. a) C. pen. vechi privind efectele circumstanțelor atenuante, prevăzând că pedeapsa principală se reduce când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani. C. pen. nou, în art. 75 enumeră circumstanțele atenuante, dar această enumerare nu mai cuprinde, în conținut, nimic din cele reținute în baza C. pen.

în vigoare la data săvârșirii faptei, or, circumstanțele atenuante însoțind încadrarea și legea aplicabilă, legea veche este mai favorabilă, încadrarea C. pen. nou, chiar dacă circumstanțele atenuante ar fi avut corespondent, pedeapsa ar fi putut fi micșorată, coborâtă, cu o treime (între 6 ani și 8 luni închisoare și 26 ani închisoare), C. pen. vechi prevăzând, în condițiile subliniate, limite între 5 și 25 ani închisoare. Cu referire la pedepsele complementare și pedepsele accesorii, în aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea săvârșită, C. pen.

vechi în vigoare până la 01 februarie 2014 fiind mai favorabil inculpatei, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicate sunt corecte, potrivit art. 64(1) și art. 71 C. pen. Ca atare, față de considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.I. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014. Procesat de GGC - AM