ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Argeș, prin Sentința penală nr.

769 din 19 septembrie 2012, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei privind-o pe inculpată, din infracțiunea

de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., în infracțiunea de omor calificat,

prevăzut de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.,

pentru această încadrare juridică dispunând condamnarea inculpatei G.I. (fiica

lui G. și V., fără antecedente penale), prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare în condițiile art. 57 C.

pen. și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpată, de probe

biologice, la data eliberării ei, în vederea introducerea profilului genetic în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut:

Inculpata G.I., prin

rechizitoriul din 05 decembrie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș în dosarul nr. 884/P/2011 a fost trimisă în judecată, în stare de

libertate, pentru infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen.,

reținându-se că în noaptea de 07 iulie 2011, în jurul orei 2:00, a născut, la

domiciliu, neasistată medical, un făt viu, după care, pe fondul tulburării

provocate de naștere, l-a aruncat într-un recipient de gunoi menajer amplasat

în apropierea locuinței, nou-născutul suferind leziuni la nivelul capului și al

corpului, după câteva ore el decedând.

Prin Sentința penală

nr. 17 din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Argeș, a condamnat-o pe inculpată,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 1 an și 6 luni închisoare în condițiile modalității

de executare prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Sentința a fost

atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012, admițând calea de

atac, a desființat hotărârea, a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen. și trimiterea cauzei pentru rejudecare la

instanța de fond, considerentul de nelegalitate a sentinței fiind nestabilirea,

exactă, a stării psihice a inculpatei imediat după naștere, sens în care s-a

impus completarea raportului de expertiză medico-legală.

Probatoriul

administrat, respectiv actele de constatare, fișa de urgență de la Serviciul de

ambulanță nr. 37882 din 07 iunie 2011, constatările preliminare privind cauza

decesului nou-născutului, ancheta socială, raportul de constatare medico-legală

de autopsie, rapoartele de expertiză medicală nr. 224 A1 și nr. 268 A13,

raportul de expertiză medico-legală examen ADN, declarațiile inculpatei, ale

martorilor M.G., M. (C.) I., V.N.V., C.V., completarea raportului de expertiză

medico-legală, au relevat următoarea situație de fapt:

Nașterea fătului viu,

de sex masculin, a avut loc în noaptea de 7 iulie 2011. Imediat, inculpata a

pus fătul într-o pungă din plastic, pe aceasta a introdus-o într-o alta, s-a

deplasat la tomberoanele pentru gunoi menajer din apropierea locului unde

născuse, respectiv orașul Mioveni, punga aruncând-o într-un recipient din

parcarea blocului U.

La urmărirea penală,

inculpata a declarat că întreținuse relații sexuale neprotejate cu T.D., de

acesta despărțindu-se în decembrie 2010.

Raportul de

constatare medico-legală din 2 noiembrie 2011, a înscris că moartea

nou-născutului a fost violentă și s-a datorat compresiunii cerebrale urmare a hematomului

subdural însoțit de hemoragie meningo-ventriculară consecință a unui traumatism

acut cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă craniană, leziunile

producându-se prin lovire cu sau de corp dur, între ele și deces existând

legătură directă de cauzalitate.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică din 13 iulie 2011 a reținut că inculpata, la data

examinării, a prezentat tulburare de conduită, prin carențe afective și

socio-profesionale, dar a avut discernământul păstrat, atât în momentul săvârșirii

faptei, cât și la data examinării ei. Completarea acestui raport a înscris că

inculpata nu a săvârșit fapta pe fondul tulburării psihice pricinuită de

naștere.

Cu referire la

comportamentul inculpatei din momentul când a văzut mai multe persoane și

lucrători de poliție strânși în zona tomberonului unde aruncase nou-născutul,

martora M.I. a declarat că G.I. se arătase curioasă, dar nu părea afectată.

Împotriva sentinței,

inculpata a declarat apel, aceeași cale de atac fiind formulată și de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 alin. (1) lit. a), c) și a art. 76 C. pen., pedeapsa astfel aplicată fiind

netemeinică.

În ședința de

judecată de la termenul din 22 noiembrie 2012, procurorul a solicitat avizarea,

de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din Institutul

Național de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." București, a

concluziilor actelor medico-legale psihiatrice efectuate, apărarea inculpatei

fiind de acord cu aceasta, sens în care, instanța de apel a dispus înaintarea,

spre avizare, a tuturor actelor medico-legale.

La termenul de

judecată din 13 decembrie 2012, instanța de apel a dispus înaintarea, către

Institutul Național de medicină Legală "Prof. Dr. M.M." București, a

întregului dosar al cauzei.

La 23 ianuarie 2013,

cu adresa nr. E1/12296/2012 Comisia Superioară Medico-Legală din INML,

susținându-se că s-a examinat întregul material înaintat, a recomandat

efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către institut.

La termenul de

judecată din 14 februarie 2013, instanța de apel a dispus înaintarea dosarului

cauzei pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și

înștiințarea inculpatei pentru a se prezenta la INML în vederea expertizării

ei, în adresa de aducere la cunoștință inculpatei menționându-i că se poate

prezenta în orice zi de marți, orele 10:30 - 12:30, asupra ei având o copie

completă de pe fișa medicală întocmită de medicul de familie, o copie de pe

documentația medicală întocmită la cabinetul de ginecologie imediat după

naștere și orice acte medicale pe care le-ar avea.

La termenul de

judecată din 07 martie 2013, constatându-se că inculpata nu s-a prezentat în

vederea expertizării ei, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc. pen., s-a

dispus internarea inculpatei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr.

A.O." din București pe perioada expertizării, măsura urmând a fi adusă la

îndeplinire de către organele de poliție, sens în care s-a dispus înștiințarea

inculpatei cu aducerea la cunoștință a documentelor medicale necesare.

Comisia de nouă

expertiză medico-legală psihiatrică, cu adresa A6/2186/2013 din 19 martie 2013

a comunicat instanței scrisoarea metodologică privind desfășurarea expertizelor

medico-legale psihiatrice revizuită 2, în extras înscriindu-se că se impune

examinarea nemijlocită a persoanei, obligatoriu, se înaintează materialul

dosarului, acesta constituind principala sursă de documentare, caracteristica

principală a activității de expertiză medico-legală psihiatrică fiind de

reconstituire, prin metode științifice, a unui status psihic anterior

examinării persoanei și a documentelor.

Apărătorul din oficiu

al inculpatei, desemnat pentru asistența juridică în apel, pentru termenul de

judecată din 28 martie 2013, a înaintat instanței de apel un înscris olograf

însoțit de o copie a adeverinței medicale datată 13 martie 2013, în care se

înscrie că G.I. este gravidă în 32 săptămâni sarcină în evoluție.

Pentru același termen

de judecată, Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, Secția 17 Poliție

Rurală Tigveni, Post Poliție Șuici, comunică instanței de apel că inculpatei i

s-a adus la cunoștință dispoziția de internare, aceasta a refuzat să se

deplaseze la unitatea spitalicească motivând că are probleme medicale.

La 28 martie 2013,

instanța de apel a dispus, în temeiul art. 117 alin. (2) C. proc. pen., ca

organul de poliție Șuici, de la domiciliul inculpatei, să ia măsuri pentru

internarea ei în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. A.O." București

pe perioada expertizării și, de asemenea, plata costului expertizei

medico-legale psihiatrice.

La 02 aprilie 2013,

telefonic agentul șef de la Poliția Șuici a fost încunoștințat despre

dispoziția instanței privind măsura amintită.

La 16 aprilie 2013,

poliția de la domiciliul inculpatei, comunică instanței de apel că personal,

lucrătorul desemnat s-a prezentat la casa locuită de aceasta, a găsit acolo pe

numitul G.G.C. (frate), acesta susținând că G.I. plecase în orașul Topoloveni

la concubinul ei de circa două săptămâni, nu cunoștea numele concubinului, dar

că telefonic, sora lui, la 13 aprilie 2013, i-a relatat că a născut în spitalul

din Pitești.

La termenul de

judecată din 18 aprilie 2013, avându-se în vedere poziția inculpatei astfel cum

transpare din mersul cercetării judecătorești, instanța de apel, printre

altele, a dispus comunicarea, de către Spitalul județean Argeș, dacă inculpata

se afla sau nu internată, dacă a fost sau nu internată, dacă a născut, care

este situația ei din punct de vedere medical, la fel, asupra obligației de a se

supune efectuării expertizei medico-legale psihiatrice pentru încadrarea

juridică a faptei, dar și că refuză, nejustificat, aceasta, refuzul reprezintă

și posibilitatea de a se reveni asupra probei, cu toate consecințele.

Totodată, s-a mai

dispus ca Postul de Poliție Șuici să insiste în efectuarea de demersuri pentru

aplicarea dispoziției instanței și eventual, să comunice dacă imposibilitatea

aplicării este urmarea unei cauze obiective generată de starea de sănătate a

inculpatei sau reprezintă refuz intenționat al acesteia.

Spitalul județean de

Urgență Pitești, cu Adresa nr. 8.554 din 30 aprilie 2013, a comunicat instanței

de apel că G.I. a fost internată în perioada 13 aprilie 2013 - 22 aprilie 2013

la secția Ginecologie II, nașterea având loc prin cezariană, la data adresei ea

nemaifiind internată.

La 09 mai 2013,

lucrătorul de poliție de la postul domiciliul inculpatei, telefonic, a

comunicat că deplasându-se la casa locuită de G.I., a aflat de la același G.G.

că inculpata a născut, s-a mutat la concubinul ei și că și-a stabilit reședința

în orașul Topoloveni.

La termenul de

judecată din 09 mai 2013, procurorul, dezvoltând considerente legate de

diligențele depuse pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale

psihiatrice, refuzul inculpatei de a se prezenta personal pentru realizarea

actului, imposibilitatea internării ei pentru că între timp născuse un alt

copil, actele medico-legale care atestă că G.I. prezenta o tulburare de

conduită afectivă socio-profesională, discernământ păstrat însă, a solicitat

revenirea asupra efectuării unei noi expertize.

Instanța de apel, în

deliberare, constatând că dosarul s-a aflat pe rolul său de mult timp,

expertiza nu s-a efectuat din cauza pasivității inculpatei prin opoziție, în

raport cu probele și lucrările cauzei, de practica juridică în materie, a

dispus revenirea asupra expertizei medico-legale psihiatrice, eficiența

acesteia după trecerea unui timp îndelungat de la data faptei fiind

îndoielnică.

Apelurile din cauză

au fost dezvoltate în ședința publică de judecată de la termenul din 30 mai

2013, apărătorul din oficiu al inculpatei susținând că încadrarea juridică este

infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., iar cu referire la

pedeapsa aplicată, cuantumul acesteia trebuie micșorat.

Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia penală nr. 70/A din 11 iunie 2013 a respins, ca nefondate

apelurile, printre altele, instanța reținând că, potrivit jurisprudenței în

materie, nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere în sensul

incriminării prevăzute de art. 177 C. pen. - tulburările proprii actului

fiziologic al nașterii, acestea încetează odată cu nașterea, de altfel, nici

manifestările emoțional - afective determinate de stările conflictuale sau

potențial conflictuale în care s-a găsit mama.

În cauză, inculpata

nu a avut dificultăți în a rememora împrejurările săvârșirii faptei, la

urmărirea penală, în 8 iulie 2011, ea declarând că în lunile septembrie -

decembrie 2010 a întreținut relații sexuale neprotejate cu T.D. care era mai

mic decât ea cu un an, relațiile se consumau acasă la ea în comuna Șuici, și-a

dat seama că era gravidă pentru că se îngrășase și simțea că îi mișcă ceva prin

burtă, nu a spus nimănui că e gravidă, pentru a masca aceasta s-a plâns unor

vânzătoare că s-a îngrășat pentru că mânca shaorma, la fel, a început să poarte

haine largi.

Cu referire strică la

noaptea de 7 iulie 2011, inculpata, olograf, a menționat că a început să aibă

dureri, s-a dus la baie, s-a masat pe abdomen, a născut în vasul de toaletă un

copil, l-a lăsat acolo, copilul era cu picioarele în apă și cu capul afară, din

bucătăria locuinței a luat sacul în care se aflau resturi menajere, s-a întors

în baie, a luat copilul, l-a pus în sacul de gunoi peste deșeurile menajere, a

legat sacul, l-a băgat într-o altă pungă pentru gunoi, a legat-o și pe aceasta,

a fugit în balcon cu acea pungă în care se afla și copilul și profitând că cei

din casă erau în camerele lor, a părăsit locuința, s-a dus la tomberoanele de

gunoi și a pus punga în al doilea tomberon din partea dreaptă, imediat

întorcându-se în casă și aici întinzându-se pe un pat.

Probatoriul relevat a

demonstrat și că uciderea copilului nu a fost "săvârșită imediat după

naștere", raportul de constatare medico-legală de autopsie reținând că

fătul a fost găsit viu în jurul orei 6:00 din dimineața zilei de 07 iulie 2011,

decesul instalându-se în aceeași zi, la ora 12:05.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, inculpata a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în 27 iunie 2013, primul termen de

judecată stabilit aleatoriu fiind 10 decembrie 2013.

Astfel cum s-a

detaliat în încheierea de la termenul de dezbateri din 11 februarie 2014,

inculpata a fost citată legal, a semnat personal dovada de îndeplinire a

procedurii de citare, în scris, cerând amânarea judecării pentru a-și angaja un

apărător, instanța de recurs admițându-i cererea. La termenul de judecată

acordat, 11 februarie 2014, inculpata nu s-a prezentat, s-a constatat că nu-și

angajase apărător, cauza fiind dezbătută cu un apărător desemnat din oficiu,

acesta având împuternicire avocațială încă de la termenul din 10 decembrie

2013.

Apărătorul din

oficiu, oral, a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 200 C. pen. în vigoare începând cu 01 februarie 2014

(uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă, reținerea

incidenței dispoziției art. 320

1

C. proc. pen. anterior și aplicarea

unei pedepse mai mici, legea penală mai favorabilă fiind C. pen. nou).

Analizând calea de

atac declarată, se rețin următoarele:

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

Codul de procedură penală, recursurile în curs de judecată la data intrării în

vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse

apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se

judecă potrivit legii de procedură anterioare referitoare la recurs.

În cauză, recursul se

analizează potrivit cazurilor de casare conform normelor C. proc. pen.

anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

, astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013 având

în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 11 iunie 2013,

ulterioară deci intrării în vigoare a legii indicate.

Recursul inculpatei

nu a fost motivat în scris, în termenul precizat în art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen.

Referitor apărării

inculpatei, că în cauză, aplicând legea penală mai favorabilă (art. 5 C. pen.

în vigoare de la 01 februarie 2014) faptei săvârșită de inculpată trebuie să i

se dea încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 200 din noul C.

pen., în realitate, se solicită schimbarea încadrării juridice caz de casare prevăzut

de pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen. vechi, caz de casare abrogat

expres prin Legea nr. 2/2013, fapta inculpatei, încadrată în infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. vechi (omor calificat asupra unei rude apropiate), în C. pen.

în vigoare îi corespunde infracțiunea prevăzută de art. 188 raportat la art.

199 - omorul săvârșit asupra unui membru de familie - modificarea situației de

fapt și a vinovăției nemaifiind posibilă decât dacă s-ar constata nelegalități

privind valabilitatea probatoriului și s-ar determina înlăturarea lui și

reevaluarea elementelor de fapt, ceea ce nu se constată în cauză, instanța de

apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, astfel cum prevedea art.

371 C. proc. pen. vechi, realizând o proprie analiză, completă, fără dubiu.

De asemenea, în

recurs, nu se mai poate da eficiență manifestării de voință a inculpatei din

primul ciclu procesual (Sentința penală nr. 17 din 12 ianuarie 2012 a

Tribunalului Argeș), respectiv recunoașterea vinovăției și judecarea în

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. vechi, în redactarea

dată prin Legea nr. 102/2010, Decizia penală nr. 26/A din 29 martie 2012 a

Curții de Apel Pitești, corect și legal, dispunând rejudecarea cauzei în

procedura comună, respectiv administrarea întregului probatoriu la cercetarea

judecătorească oral, nemijlocit, în contradictorialitate, orice reformare a

hotărârii pronunțată în apel fiind, ca atare, strâns legată de aplicarea legii.

Privind aplicarea

art. 5 C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei, pentru a determina ce lege penală este incidentă, se

analizează, în ce o privește pe inculpată influența modificărilor privind

elementele constitutive ale infracțiunii, dacă fapta mai este incriminată de

legea penală nouă, dacă aceasta poate retroactiva ca fiind în favoare, pedeapsa

la data săvârșirii faptei și cea de la data soluționării recursului, la fel,

legătura de unire dintre incriminare și pedeapsă avându-se în vedere că nu se

poate combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o alta și a combina

incriminarea și pedeapsa dintr-o lege cu dispozițiile favorabile privind

circumstanțele atenuante dintr-o altă lege, aceasta pentru că așa se stabilește

incriminarea și se individualizează pedeapsa.

Concret, inculpata a

fost condamnată pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174

alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. vechi (omorul

asupra unei rude apropiate), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind

închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Modificarea

legislativă (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările și

completările anterioare, în vigoare de la 01 februarie 2014), încadrează fapta

în infracțiunea prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 (omorul săvârșit

asupra unui membru de familie), pedeapsa fiind închisoarea de la 10 la 20 de

ani și interzicerea exercitării unor drepturi, maximul special majorându-se cu

o pătrime (art. 199(1) C. pen. nou), deci închisoare de la 10 la 25 ani.

Aparent, având în

vedere minimul pedepsei, C. pen. nou ar fi mai favorabil, dar instanța a

reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. vechi (conduita bună înainte de săvârșirea

infracțiunii și comportare sinceră în cursul procesului), art. 76(1) lit. a) C.

pen. vechi privind efectele circumstanțelor atenuante, prevăzând că pedeapsa

principală se reduce când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani

sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

C. pen. nou, în art.

75 enumeră circumstanțele atenuante, dar această enumerare nu mai cuprinde, în

conținut, nimic din cele reținute în baza C. pen. în vigoare la data săvârșirii

faptei, or, circumstanțele atenuante însoțind încadrarea și legea aplicabilă,

legea veche este mai favorabilă, încadrarea C. pen. nou, chiar dacă

circumstanțele atenuante ar fi avut corespondent, pedeapsa ar fi putut fi

micșorată, coborâtă, cu o treime (între 6 ani și 8 luni închisoare și 26 ani

închisoare), C. pen. vechi prevăzând, în condițiile subliniate, limite între 5

și 25 ani închisoare.

Cu referire la

pedepsele complementare și pedepsele accesorii, în aplicarea art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia, în cazul succesiunii de legi penale

intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta se

aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea săvârșită, C. pen. vechi în vigoare până la 01 februarie 2014

fiind mai favorabil inculpatei, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie

aplicate sunt corecte, potrivit art. 64(1) și art. 71 C. pen.

Ca atare, față de

considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata G.I. împotriva Deciziei penale nr.

70/A din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM