ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2014/2010

Prin sentința comercială nr. 4146 din 13 martie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, s-au admis în parte cererile formulate de reclamanții A.C., B.C., C.Ș., C.N., D.I., G.F.C., G.I.A., G.M.E., G.T.L., G.C., M.G., M.D., N.F., N.G., G.N., P.O., P.I., P.S., P.A., S.M. și G.I. împotriva pârâților F.N.I. București, A.V.A.S. București, SC C.E.C.B. SA București, SC S.O.V.I. SA București, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință s-a dispus obligarea pârâților SC S.O.V.I. SA București și A.V.A.S. la plata unor sume de bani în favoarea reclamanților, potrivit dispozitivului sentinței. S-au respins ca neîntemeiate cererile privind acordarea de dobânzi și alte daune.

S-au respins ca neîntemeiate cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și F.N.I.. S-a respins cererea formulată de reclamanta C.E., ca nefondată. Au fost anulate ca netimbrate cererile formulate de reclamanții B.C. și C.I. Pârâtele au fost obligate la suportarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, că, în temeiul contractului de administrare și a celui de fidejusiune/cauțiune din 25 octombrie 2000, SC S.O.V.I. SA s-a obligat să răscumpere și să plătească unitățile de fond, să răspundă pentru daune în caz de administrare necorespunzătoare iar SC C.E.C.B. SA, la rândul ei să garanteze obligația administratorului FNI privind plata titlurilor de participare.

Prin Legea nr. 333/2001, A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile SC C.E.C.B. SA existente la data intrării în vigoare a legii (subrogație legală). Față de aceste aspecte acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român și cu F.N.I. este neîntemeiată. Că SC C.E.C.B. SA și Statul Român au atacat contractul de fidejusiune/cauțiune pe cale judecătorească, însă prin hotărâri rămase irevocabile acțiunile au fost respinse, confirmându-se astfel validitatea convenției din 25 octombrie 2000-sentința Tribunalului București nr. 4516 din 25 iulie 2000 irevocabilă prin decizia C.A.B. nr. 3030/2000 și decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1323/2001; sentința Tribunalului București nr. 3887 din 11 mai 2001 irevocabilă prin decizia Curții de Apel București nr. 1769 din 17 decembrie 2002, sentința nr. 73 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel București irevocabilă prin decizia nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Că reclamanților din prezenta cauză (cu excepția acelora care nu au depus taxa de timbru) nu le-a fost contestată calitatea de investitor, dovedită prin carnetele de investitor depuse la dosar și nici valoarea unităților de fond, astfel încât sunt îndreptățiți la restituirea sumelor de bani, actualizate în funcție de indicii inflației de la data de 25 octombrie 2000 (stabilită de Curtea de Apel București ca dată a nașterii dreptului de acțiune) și până la data plății, pentru ca sumele să reprezinte o valoare egală cu cea de la data scadenței obligației și având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului. Nu li s-a admis reclamanților plata dobânzilor și a daunelor morale, deoarece prin acordarea sumelor reactualizate cu coeficientul de inflație se acoperă toate daunele produse acestora; în plus acordarea de dobânzi ar reprezenta o dublă reparare a prejudiciului cauzat prin efectuarea cu întârziere a plății.

Referitor la reclamantul P.I. care a cerut daune morale, cererea i-a fost respinsă ca nedovedită. În ce privește cererea reclamantei C.E. și cererea acesteia a fost respinsă ca nedovedită, deoarece nici la cererea inițială și nici în rejudecare nu a depus nici un act cu care să-și dovedească pretențiile conform carnetului de investitor F.N.I. Prin decizia comercială nr. 56 din 5 februarie 2010 și respectiv decizia nr. 69 din 12 februarie 2010 de îndreptare a erorii materiale, din oficiu, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții P.A., C.E. și pârâta A.V.A.S. București. În considerentele deciziei Curtea a reținut următoarele: Referitor la apelul pârâtei A.V.A.S.

București, excepțiile prematurității și a lipsei calității procesuale pasive și active, au fost soluționate corect în primă instanță, prin motivări ample și temeinice. Pe fond s-a respins apărarea conform căreia A.V.A.S. București nu ar răspunde pentru riscul de fraudă, iar obligația a fost corect stabilită ca fiind solidară. În privința cuantumului, nu l-a combătut, printr-o solicitare de administrare a probei cu expertize. Apelul declarat de reclamantul P.A. a fost respins deoarece pretențiile acestuia nu se justifică în euro, de vreme ce depunerile la F.N.I. au fost în lei, iar indicele de inflație acordat acoperă prejudiciul suferit, … nu se justifică acordarea de dobânzi, pentru că s-ar obține o dublă reparație.

Pe de altă parte, dobânzile nu sunt dovedite. În privința apelului declarat de reclamanta C.E. s-a reținut că aceasta nu a depus la dosar un certificat de investitor pentru dovedirea calității sale. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta A.V.A.S. București și reclamantul P.A. Criticile pârâtei A.V.A.S. București circumscrise art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respectiv active a reclamanților. Susține că reclamanții nu sunt parte în contractul de fidejusiune/cauțiune încheiat între SC C.E.C.B. SA și F.N.I., precum și administratorul acestuia SC S.O.V.I. SA, iar A.V.A.S. București, pe de altă parte, nu și-a asumat nici o obligație față de persoanele fizice care, prin aportul lor, au constituit F.N.I.

și nu răspunde solidar. De asemenea, pârâta invocă greșita interpretare a contractului din 1999 dedus judecății, iar conform art. 42 C. com. și art. 1662 C. civ. invocă beneficiul de discuțiune, precum și lipsa garanției pentru fraudă. Recurentul-reclamant P.A. susține că cererea sa este în moneda națională, iar nu în euro și că, confuzia s-a creat deoarece a echivalat la 12.379 euro suma de 23.045,63 lei depusă în 2000, iar azi, solicită echivalentul în lei a sumei de 12.379 euro, aceasta re., în opinia sa, valoarea actualizată, iar nu indicele de inflație care s-a acordat. Dobânzile le solicită începând cu mai 2003, data înregistrării acțiunii, până la plata efectivă, dobânda fiind de 60% pe an, care nu se confundă cu inflația.

Invocă art. 1073 C. civ., respectiv dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. La dosar au depus întâmpinări reclamanții P.O. G.T.L., G.M.E., G.I.A., G.I., G.N., S.M., P.I., G.C., B.C. și A.C. , solicitând respingerea recursului declarat de pârâta A.V.A.S. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: În privința recursului declarat de pârâta A.V.A.S., reține că, potrivit art. 14 din Legea nr. 333 din 4 iulie 2001 legiuitorul a schimbat fidejusorul SC C.E.C.B. SA cu pârâta A.V.A.S., care, prin lege, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC C.E.C.B.

SA, inclusiv pentru contractul de fidejusiune (cauțiune din 6 decembrie 1999, text de lege care a fost declarat constituțional prin Decretul nr. 28 din 30 ianuarie 2002). Din această perspectivă, în mod legal instanța de apel a soluționat excepțiile procesuale ridicate de A.V.A.S., stabilind că, în prezentul litigiu, atât reclamanții, cât și pârâta A.V.A.S. au calitate procesuală. Corect s-a reținut că, printre obligațiile de răspundere instituite în sarcina A.V.A.S., intră și riscul de fraudă care nu poate fi exclus din categoria celor la care sunt supuse fondurilor deschise de investiții, iar, în ceea ce privește caracterul solidar al răspunderii sale, rezultă din prevederile art. 42 C. com.

prezumția de solidaritate a codebitorului și contra fidejusorului, chiar necomerciant. Dispoziția art. 2.2 din contract invocată în recurs nu este de natură să înlăture caracterul solidar al răspunderii A.V.A.S. Pentru aceste considerente, nefiind fondat, reținând că motivele de recurs invocate, întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, recursul pârâtei A.V.A.S. se va respinge, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește recursul reclamantului P.A., potrivit art. 1073 C. civ., care a fost legal aplicat, prejudiciul încercat de reclamant s-a reparat prin acordarea de către instanță a actualizării sumei investite, cu rata inflației, modalitate de despăgubire aplicată în privința tuturor reclamanților.

Algoritmul potrivit căruia recurentul solicită repararea prejudiciului suferit nu a fost prevăzut contractual astfel că, în lipsa unei atare echivalări valutare a sumei în lei constituite ca depozit, nu poate fi acordată. În ceea ce privește cererea accesorie privitoare la dobânzi, se va reține că instanțele de fond s-au pronunțat în limitele investirii, potrivit principiului disponibilității. În baza acestor considerente, nefiind fondat, recursul reclamantului se va respinge potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. neregăsindu-se nici un motiv de modificare ori casare a deciziei pronunțate în apel și care este legală. Cererea intimatei A.C. formulată prin întâmpinare, prin care solicită cheltuieli de judecată urmează a fi respinsă, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul P.A. și de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 56 din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă A.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1iunie 2010.