ÎCCJ, Decizia nr. 131/2022

Asupra contestațiilor în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 392 din 13 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 17 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei nr. 392 din 13 decembrie 2021 pronunțate în Dosarul nr. x/2021, au formulat contestație în anulare B. și A.

Contestatorul B. a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că, în cauză, Completul de 5 judecători - Civil 2 - 2021 și magistratul-asistent care a participat la pronunțarea Deciziei civile nr. 392 din 13 decembrie 2021, în Dosarul nr. x/2021, s-au aflat în situația de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 din C. proc. civ., deoarece au pronunțat încheierea din 13 decembrie 2021, în Dosarul nr. x/2021, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Sub acest aspect, se afirmă că situația de incompatibilitate a fost sesizată de intimatul B. prin notele scrise depuse la 10 decembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021.

Contestatoarea A., în cadrul contestației în anulare, a expus aceleași critici, subsumate motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Examinând contestațiile în anulare formulate de B. și A., în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., invocat în susținerea contestațiilor în anulare:

"Art. 503. - (...)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Dispozițiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, prin Decizia nr. 392 din 13 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 17 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Prin Decizia nr. 45 din 28 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondate, recursurile declarate de B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 2299 din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Sub un prim aspect, se observă că, în speță, contestația în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri (Decizia nr. 392 din 13 decembrie 2021) pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, iar nu împotriva unei hotărâri date în recurs, așa cum prevăd expres și limitativ dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., invocate ca temei de drept în ambele contestații în anulare.

Subsecvent, se constată că, prin înscrisul depus la 10 decembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021, intimatul B. nu a formulat o cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, ci a afirmat existența unei posibile situații de incompatibilitate în care s-ar afla membrii completului de judecată în ipoteza în care ar soluționa cele două dosare cu care a fost învestit, respectiv dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 Se constată astfel, că instanța nu a fost sesizată cu o veritabilă excepție invocată cu privire la alcătuirea instanței, pentru a se putea verifica, pe calea contestației în anulare, existența ipotezei reglementate de art. 503 alin. (1) pct. 1 teza finală din C. proc. civ. în care instanța ar fi omis să se pronunțe asupra excepției invocate de una dintre părțile cauzei.

Pe de altă parte, criticile din contestațiile în anulare întemeiate pe situația de incompatibilitate reglementată de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabile și magistraților-asistenți în temeiul art. 54 din același Cod, nu pot fi primite, întrucât dispozițiile respective reglementează ipoteza în care judecătorul se află în situația de a judeca aceeași cauză atât în fond, cât și în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire ori după trimiterea spre rejudecare. Or, în prezenta contestație în anulare, se invocă existența unei incompatibilități absolute, în sensul art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., a judecătorului ori a magistratului-asistent de a judeca două dosare distincte, cu obiect distinct, așa cum s-a arătat în precedent, iar nu de a se pronunța în unul și același litigiu în stadii procesuale diferite.

În consecință, se reține că sunt nefondate criticile invocate de contestatori din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de B. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 392 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2022.

GGC - ED