ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr.419 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală s-a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat S.V. în contra sentinței penale nr. 271 din 02 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3908 din 03 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2998/2/2011. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la 26 iulie 2012, petentul condamnat S.V. a solicitat eliberarea recipiselor de consemnare a sumelor de bani ce i-au fost ridicate din dosarul de urmărire penală - fila 394, parte a Dosarului nr. 2998/2/2011 al Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Președintele interimar al secției a ll-a penală a dispus, prin rezoluția din 27 iulie 2012, restituirea cererii petentului cu recomandarea formulării unei contestații la executare. Prin adresa din data de 29 august 2012, președintele de secție a dispus restituirea recipiselor de consemnare din 08 martie 2011 emise de C.E.C. Bank, sesizând totodată și completul care a pronunțat sentința penală nr. 271 din 02 iunie 2011. Prin încheierea din Camera de Consiliu din 06 septembrie 2012 s-a calificat cererea petentului ca fiind o contestație la executare, întemeiată pe disp.art. 461 lit. c) C. proc. pen. („când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare"). S-a reținut că prin sentința penală nr. 271 din 02 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, în baza art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 06 martie 2011 lăzi. În virtutea art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.M. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 86 1 și 86 2 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani. În conformitate cu art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective) la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă; S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 86 C. pen.

în sensul că nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei. În baza art.26 C. pen. rap la art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.T. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art.86 1 și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani. În conformitate cu art. 86 3 C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective) la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă; Pune în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. rap la art.6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata S.E.C. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 86 1 și 86 2 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani. În conformitate cu art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective) la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă; S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen.

în sensul că nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei. A fost obligat fiecare inculpat la câte 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Instanța fondului a reținut în sarcina inculpaților următoarea situație de fapt: Inculpatului S.V. i se impută că a pretins suma de 6.000 euro, primind suma de 3.500 euro și 10.300 lei, de la familia coinculpatului G.l.A. pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul I.M.L. M.M., cu scopul de a obține un rezultat al alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra acestei persoane.

Inculpatul G.l.A. este acuzat că ar fi remis suma de 3.500 euro și 10.300 lei, prin intermediul inculpaților T.D.M., G.T. și S.E.C., inculpatului S.V. care l-a lăsat să creadă că are influență asupra unui angajat din cadrul I.M.L. M.M., pentru a-l determina să facă un act, mai precis recalcularea alcoolemiei, ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Inculpaților T.D.M., S.C.E. și G.T. li se impută că l-au ajutat pe inculpatul G.l.A. să îl contacteze pe coinculpatul S.V., să stabilească detaliile referitoare la obținerea unui rezultat redus al alcoolemiei, remițându-i acestuia suma de 3.500 euro și 10.300 lei cu scopul ca acesta să contacteze un angajat al I.M.L., pe lângă care coinculpatul a lăsat să se creadă că are influență pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Prin Decizia penală nr.3908 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 271 din 2 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a casat sentința și în fond, rejudecând, a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin.7 din C. proc. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) din C. pen.

În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 martie 2011 la 3 noiembrie 2011. A fost condamnat inculpatul G.l.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.320 1 alin. (7) din C. proc. pen. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b)din C. pen. Au fost condamnați inculpații T.D.M., G.T. și S.E.C. la pedeapsa de câte 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) din C. proc. pen. Face aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) din C. pen.

în baza disp. art. 86 1 , art. 86 2 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților T.D.M., G.T. și S.E.C. pe câte un termen de încercare de 4 ani. În baza art.86 3 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare. În baza art. 359 din C. proc. pen., li s-a atras atenția inculpaților asupra dip. art. 86 4 din C. pen. În baza art. 191 din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.V., G.l.A. și T.D.M. împotriva aceleiași sentințe. S-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.T. și S.E.C. S-a mai reținut că, într-adevăr, prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

la 16 martie 2011, în Dosarul nr.81/P/2011 s-a instituit sechestru asupra sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei, ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, dar aceste sume nu se cuvin a-i fi restituite petentului, în condițiile în care acesta a fost condamnat definitiv pentru trafic de influență tocmai pentru că a pretins și primit aceste sume. Prin urmare, s-a apreciat că nu există niciun temei legal pentru ca aceste sume să-i fie date contestatorului și nici pentru a se dispune confiscarea lor, așa cum a solicitat reprezentantul Parchetului, întrucât instanța a fost sesizată de către contestator iar faptul că s-a dat o calificare juridică acestei cereri ține de atributul instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S.V., care a arătat că nu a înțeles să formuleze o cerere de contestație la executare, solicitând doar restituirea sumelor de bani consemnate la C.E.C. Bank, cererea sa fiind greșit calificată de prima instanță. De asemenea, recurentul a mai solicitat să se dispună soluționarea cererii sale de restituire a sumelor consemnate la C.E.C. pe cale administrativă, în sensul emiterii unei adrese către C.E.C. Bank în sensul că recurentul este beneficiarul sumelor de bani ce i-au fost ridicate. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând sentința primei instanțe, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că soluția de respingere ca nefondată a contestației este temeinică.

Împrejurarea că cererii condamnatului i s-a dat o calificare juridică este în acord cu principiile ce guvernează procesul penal, respectiv cel al legalității și al rolului activ al instanței de judecată, principii în acord cu care instanța este în drept să dea calificarea juridică corespunzătoare oricărei cereri ce îi este adresată. Chiar dacă în sesizare contestatorul nu a înțeles să formuleze în mod expres contestație la executare, din motivele invocate a rezultat că acesta învedera o nelămurire a hotărârii de condamnare, în care nu s-a dispus în mod explicit asupra sumelor consemnate la C.E.C., astfel că, în mod corect, cererea sa a fost calificată drept contestație la executare formulată în baza art. 461 lit. c) C. proc.

pen. În același timp, deși în mod formal cererea viza cazul de contestație la executare prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este fondată. Contestatorul, în fapt, solicită să se dispună restituirea sumelor consemnate la C.E.C., ori aceste sume, în mod legal, ar fi trebuit să facă obiectul confiscării, iar o atare măsură, în mod evident nu poate fi dispusă într-o cerere formulată chiar de persoana condamantă. În aceste condiții, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S.V. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat S.V. împotriva sentinței penale nr. 419 din 22 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2013.