ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.419 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

ll-a penală s-a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de

contestatorul condamnat S.V. în contra sentinței penale nr. 271 din 02 iunie

2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, rămasă

definitivă prin Decizia nr. 3908 din 03 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2998/2/2011.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea

înregistrată la 26 iulie 2012, petentul condamnat S.V. a solicitat eliberarea

recipiselor de consemnare a sumelor de bani ce i-au fost ridicate din dosarul

de urmărire penală - fila 394, parte a Dosarului nr. 2998/2/2011 al Curții de

Apel București, secția a ll-a penală.

Președintele

interimar al secției a ll-a penală a dispus, prin rezoluția din 27 iulie 2012,

restituirea cererii petentului cu recomandarea formulării unei contestații la

executare.

Prin

adresa din data de 29 august 2012, președintele de secție a dispus restituirea

recipiselor de consemnare din 08 martie 2011 emise de C.E.C. Bank, sesizând

totodată și completul care a pronunțat sentința penală nr. 271 din 02 iunie 2011.

Prin

încheierea din Camera de Consiliu din 06 septembrie 2012 s-a calificat cererea

petentului ca fiind o contestație la executare, întemeiată pe disp.art. 461

lit. c) C. proc. pen. („când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare").

S-a

reținut că prin sentința penală nr. 271 din 02 iunie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a ll-a penală, în baza art. 6

1

alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen.,

a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În

conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 06

martie 2011 lăzi.

În

virtutea art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului.

În

baza art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.A. la pedeapsa

de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul T.D.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 86

1

și 86

2

C. pen., a fost suspendată

executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani.

În

conformitate cu art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare

inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective)

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București,

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existentă;

S-au

pus în vedere inculpatului prevederile art. 86 C. pen. în sensul că

nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a

pedepsei.

În

baza art.26 C. pen. rap la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată

inculpata G.T. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art.86

1

și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.

În

conformitate cu art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare

inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective)

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existentă;

Pune

în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen. în sensul că nerespectarea, cu

rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

În

baza art. 26 C. pen. rap la art.6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată

inculpata S.E.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 86

1

și 86

2

C. pen., a fost suspendată

executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.

În

conformitate cu art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare

inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marți a lunii respective)

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă;

S-au

pus în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen. în sensul că

nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor susmenționate, atrage revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a

pedepsei.

A

fost obligat fiecare inculpat la câte 20.000 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Instanța

fondului a reținut în sarcina inculpaților următoarea situație de fapt:

Inculpatului

S.V. i se impută că a pretins suma de 6.000 euro, primind suma de 3.500 euro și

10.300 lei, de la familia coinculpatului G.l.A. pentru a interveni pe lângă un

angajat din cadrul I.M.L. M.M., cu scopul de a obține un rezultat al

alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înțeleagă că

are influență asupra acestei persoane.

Inculpatul

G.l.A. este acuzat că ar fi remis suma de 3.500 euro și 10.300 lei, prin

intermediul inculpaților T.D.M., G.T. și S.E.C., inculpatului S.V. care l-a

lăsat să creadă că are influență asupra unui angajat din cadrul I.M.L. M.M.,

pentru a-l determina să facă un act, mai precis recalcularea alcoolemiei, ce

intră în atribuțiile sale de serviciu.

Inculpaților

T.D.M., S.C.E. și G.T. li se impută că l-au ajutat pe inculpatul G.l.A. să îl

contacteze pe coinculpatul S.V., să stabilească detaliile referitoare la

obținerea unui rezultat redus al alcoolemiei, remițându-i acestuia suma de

3.500 euro și 10.300 lei cu scopul ca acesta să contacteze un angajat al

I.M.L., pe lângă care coinculpatul a lăsat să se creadă că are influență pentru

a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Prin

Decizia penală nr.3908 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței

penale nr. 271 din 2 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, s-a casat sentința și în fond, rejudecând, a fost condamnat inculpatul

S.V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 320

1

alin.7 din C. proc. pen.

S-a

făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) din C.

pen.

În

baza art. 88 din C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 martie 2011 la 3

noiembrie 2011.

A

fost condamnat inculpatul G.l.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art.320

1

alin. (7) din C. proc. pen.

S-a

făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b)din C. pen.

Au

fost condamnați inculpații T.D.M., G.T. și S.E.C. la pedeapsa de câte 1 an și 4

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 61

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

din C. proc. pen.

Face

aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) din C. pen.

în

baza disp. art. 86

1

, art. 86

2

din C. pen., s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților T.D.M.,

G.T. și S.E.C. pe câte un termen de încercare de 4 ani.

În

baza art.86

3

din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de

încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor

și reintegrare socială a infractorilor;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existentă.

În

baza art. 71 alin. (5) din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei

accesorii, pe durata termenului de încercare.

În

baza art. 359 din C. proc. pen., li s-a atras atenția inculpaților asupra dip.

art. 86

4

din C. pen.

În

baza art. 191 din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 3000

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Au

fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.V., G.l.A. și

T.D.M. împotriva aceleiași sentințe.

S-a

luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.T. și S.E.C.

S-a

mai reținut că, într-adevăr, prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. la 16 martie 2011, în Dosarul nr.81/P/2011

s-a instituit sechestru asupra sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei, ce au făcut

obiectul infracțiunii de trafic de influență, dar aceste sume nu se cuvin a-i

fi restituite petentului, în condițiile în care acesta a fost condamnat

definitiv pentru trafic de influență tocmai pentru că a pretins și primit

aceste sume.

Prin

urmare, s-a apreciat că nu există niciun temei legal pentru ca aceste sume să-i

fie date contestatorului și nici pentru a se dispune confiscarea lor, așa cum a

solicitat reprezentantul Parchetului, întrucât instanța a fost sesizată de

către contestator iar faptul că s-a dat o calificare juridică acestei cereri

ține de atributul instanței de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S.V., care a arătat că nu a

înțeles să formuleze o cerere de contestație la executare, solicitând doar

restituirea sumelor de bani consemnate la C.E.C. Bank, cererea sa fiind greșit

calificată de prima instanță. De asemenea, recurentul a mai solicitat să se

dispună soluționarea cererii sale de restituire a sumelor consemnate la C.E.C.

pe cale administrativă, în sensul emiterii unei adrese către C.E.C. Bank în

sensul că recurentul este beneficiarul sumelor de bani ce i-au fost ridicate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta

Curte, analizând sentința primei instanțe, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., apreciază că soluția de respingere ca nefondată a contestației

este temeinică.

Împrejurarea

că cererii condamnatului i s-a dat o calificare juridică este în acord cu

principiile ce guvernează procesul penal, respectiv cel al legalității și al

rolului activ al instanței de judecată, principii în acord cu care instanța

este în drept să dea calificarea juridică corespunzătoare oricărei cereri ce îi

este adresată.

Chiar

dacă în sesizare contestatorul nu a înțeles să formuleze în mod expres

contestație la executare, din motivele invocate a rezultat că acesta învedera o

nelămurire a hotărârii de condamnare, în care nu s-a dispus în mod explicit

asupra sumelor consemnate la C.E.C., astfel că, în mod corect, cererea sa a

fost calificată drept contestație la executare formulată în baza art. 461 lit.

c) C. proc. pen.

În

același timp, deși în mod formal cererea viza cazul de contestație la executare

prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este fondată.

Contestatorul,

în fapt, solicită să se dispună restituirea sumelor consemnate la C.E.C., ori

aceste sume, în mod legal, ar fi trebuit să facă obiectul confiscării, iar o

atare măsură, în mod evident nu poate fi dispusă într-o cerere formulată chiar

de persoana condamantă.

În

aceste condiții, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S.V.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta

urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat S.V. împotriva

sentinței penale nr. 419 din 22 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a ll-a penală.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 februarie 2013.