ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2013

Deliberând asupra

recursului de față de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6640/2/2009

la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC T. SA

București, prin administrator special P.C. - societate în insolvență, în

contradictoriu cu intimata SC E.T. SRL - prin lichidator judiciar A.M. a

solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 34.560,70 RON, achitată prin

Ordinul de plată nr. 1254 din 15 septembrie 2009, consemnată în Dosarul nr.

6640/2/2009 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea din

ședința publică din 11 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de restituire a cauțiunii formulată de petentă.

S-a reținut că, în

raport de dispozițiile art. 331 și următoarele C. proc. civ. coroborate cu

dispozițiile art. 723

1

alin. (3) din același cod, cauțiunea trebuie

să fie în legătură cu pricina dezlegată de instanță, deci cu Dosarul nr.

6640/2/2009 și să privească recipisa de consemnare a cauțiunii aflată în depozitul

instanței.

De asemenea, s-a mai

reținut în considerentele încheierii atacate că înscrisul aflat la Dosarul nr.

6640/2/2009 nu poate atesta faptul că originalul OP din 15 septembrie 2009 s-ar

fi depozitat întradevăr la Casa de Valori a Curții de Apel București, secția a

V-a civilă, pentru a putea face apoi obiectul restituirii în condițiile legale

invocate mai sus, iar partea recunoaște aceasta când declară că a pierdut

recipisa emisă în anul 2009, recipisă care nu a parvenit niciodată instanței judecătorești.

În ceea ce privește

demersurile făcute de societate pentru a i se elibera o altă recipisă la 29

aprilie 2013 (recipisă care să o înlocuiască pe cea pe care nu a depus-o

niciodată la dosar), instanța de apel le-a apreciat ca nerelevante, întrucât nu

poate să ordone deblocarea de sume de bani în lipsa actelor justificative,

legal depuse la dosar, având în vedere că se eliberează numai acele recipise

care s-au aflat la dispoziția instanței, păstrate în depozitul de valori.

Împotriva încheierii,

reclamanta a declarat recurs, prin care a arătat că, deși a depus înscrisuri la

dosarul cauzei care reprezintă plata efectivă a sumei cu titlu de cauțiune în

Dosarul nr. 6640/2/2009 și recipisa de consemnare a acesteia nr. 3456379/1 din

29 aprilie 2013, eliberată de SC C.B. SA, totuși instanța i-a respins cererea,

motivând că în realitate ceea ce se urmărește este eliberarea exemplarului

original al recipisei nr. 345379/1 din 29 aprilie 2013, depus din proprie

inițiativă de parte în prezentul dosar.

Referitor la recipisa

a cărei restituire s-a cerut, petenta-recurentă susține că nu se află în

original, fapt pentru care a întreprins toate demersurile necesare, susțineri

reiterate și în cererea de restituire. În consecință, recurenta susține că

încheierea atacată este lipsită de termei legal, motiv de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând cererea de

recurs formulată de petentă împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009,

Înalta Curte va reține că aceasta este tardiv formulată pentru următoarele

considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15

zile de la comunicarea hotărării, dacă legea nu dispune altfel, acesta urmând a

fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C. proc.

civ.

Fiind un termen

imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a

decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art.

103 C. proc. civ., care statuează că: "neexercitarea oricărei căi de atac

și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Termenul

sus-menționat începe să curgă de la data pronunțării conform dispozițiilor art.

336 alin. (2) C. proc. civ. în speța dedusă judecății.

Potrivit

dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviințează

cererea formulată în cadrul procedurii necontencioase este supusă recursului,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul de recurs curge de la

pronunțare pentru cei care au fost de față și de la comunicare pentru cei care

au lipsit.

În speță, dezbaterile

în fond asupra cererii petentei au avut loc în ședința din 11 iunie 2013, fiind

consemnate în practicaua încheierii, din conținutul căreia rezultă că petenta a

fost prezentă, fiind asistată de avocatul O.M. (Dosar nr. 6640/2/2009, anexat la

prezentul dosar de recurs), care a pus concluzii orale.

Ca atare, pentru

petenta recurentă termenul de recurs curge de la pronunțarea încheierii

recurate, respectiv de la 11 iunie 2013 și s-a împlinit la 27 iunie 2013.

Raportat la acest

moment, este evident că recursul, expediat la 18 iulie 2013, conform ștampilei

poștei aplicată pe plicul expediat de petentă aflat la dosar, a fost tardiv

declarat, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C.

proc. civ. cu referire la art. 336 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca tardiv recursul declarat de reclamanta SC T. SA București prin administrator

special P.C. împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 6640/2/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL