ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2015

Decizia nr. 659/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petenta SC A. SA, prin care solicita restituirea originalelor chitanțelor de plată a cauțiunii depuse în vederea soluționării cererii de suspendare formulată de aceeași petentă în Dosarul nr. x/42/2011 al aceleiași instanțe și declinat, ulterior, la Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că restituirea originalelor chitanțelor de plată a cauțiunii nu este posibilă, întrucât acestea nu au fost prezentate instanței, petenta depunând la dosar numai copia actelor respective.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs petenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului se arată, în esență, că în mod nelegal prima instanță a respins cererea sa, cu motivarea că originalul recipisei nu s-ar afla la dispoziția instanței. Or, susține, recurenta, dacă originalul recipisei de plată a cauțiunii nu ar fi fost depus la dosarul cauzei, instanța de judecată nu ar fi putut să se pronunțe asupra cererii de suspendare; oricum, arată recurenta, în măsura în care nu a fost găsit originalul recipisei, această împrejurare nu-i poate fi imputabilă.

Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin sentința nr. 979 din 17 aprilie 2012, pronunțată ca urmare a declinării competenței de către Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B., și a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.

Ulterior, reclamanta SC A. SA a solicitat Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sesizată inițial cu cererea de suspendare, restituirea originalelor chitanțelor de plată a cauțiunii depuse în vederea soluționării cererii, solicitare care a fost respinsă, pentru considerentele arătate mai sus.

Obiectul cererii formulate de petentă îl constituie restituirea originalelor chitanțelor de plată a cauțiunii depuse de aceasta în vederea soluționării cererii de suspendare.

Așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv încheierea de ședință din 8 februarie 2012 și sentința nr. 50 din 13 februarie 2012 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de declinare către Tribunalul Buzău a competenței de soluționare a cererii de suspendare (fila 158 și urm. - Dosar nr. x/42/2011), la dosarul cauzei nu au fost depuse originalele recipisei de consemnare a cauțiunii și ordinului de plată, ci numai copia acestora.

Or, în lipsa acestora, în mod corect a reținut prima instanță că restituirea originalelor actelor solicitate de petentă nu este posibilă.

Nu poate fi primită susținerea recurentei, potrivit căreia în lipsa originalului recipisei de plată a cauțiunii nu ar fi fost posibilă soluționarea cererii de suspendare. Aceasta, întrucât, conform dispozițiilor art. 215 alin. (2) teza finală din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care reglementează această procedură, „

Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei

”.

Rezultă, deci, că pentru soluționarea cererii de suspendare este necesară dovada

depunerii cauțiunii, ceea ce în cauză s-a realizat prin atașarea la dosar a copiei conforme cu originalul a recipisei de consemnare a cauțiunii și a ordinului de plată.

Nu în ultimul rând, de vreme ce nu există dovada depunerii la dosar a originalelor actelor în discuție, această împrejurare nu-i poate fi imputabilă decât recurentei.

Față de considerentele arătate, constatându-se că hotărârea atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând hotărârea criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva încheierii din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2015.