ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4284/2013

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a V-a civilă, la data de 27 septembrie 2013 petenta D.C.

SRL a solicitat în contradictoriu cu SC P.M.T. SRL, SC I. SRL și SC N. SRL,

restituirea cauțiunii în valoare de 335.690 RON depusă în Dosarul nr.

2737/2/2013 al Curții de Apel București.

În motivare, petenta

a arătat că prin Sentința civilă nr. 42 din 29 aprilie 2013 pronunțată în

Dosarul nr. 2737/2/2013 a fost admisă cererea formulată de aceasta, fiind

dispusă suspendarea provizorie a executării silite a Sentinței civile nr. 72 din

4 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, până la soluționarea

cererii de suspendare din cadrul apelului.

S-a mai susținut că,

recursul declarat de SC P.M.T. împotriva acestei sentințe a fost anulat ca

netimbrat de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 septembrie

2013, iar apelul declarat de către petenta împotriva Sentinței civile nr. 72

din 4 februarie 2013 a fost admis prin Decizia nr. 252 din 9 septembrie 2013 a

Curții de Apel București, astfel încât, petenta s-a considerat îndreptățită,

dat fiind cuantumul considerabil al cauțiunii și neplăcerile cauzate de

sentința desființată în apel, să redobândească folosința sumei de bani în

discuție.

Prin încheierea din

14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a

fost respinsă cererea de restituire a cauțiunii în valoare de 335.690 RON,

depusă în Dosarul nr. 2737/2/2013 al Curții de Apel București, reținându-se că

este irelevantă rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 42 din 29 aprilie

2013 a Curții de Apel București, atâta timp cât fondul cauzei, soluționat prin

Sentința civilă nr. 72/2013 a Tribunalului Teleorman, nu a fost soluționat prin

hotărâre irevocabilă, litigiul aflându-se în faza procesuală a recursului,

urmând a fi soluționat prin hotărâre irevocabilă de către instanța supremă.

Împotriva acestei

încheieri, recurentul D.C. SRL Turnu Măgurele a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate, în sensul

admiterii cererii de restituire a cauțiunii în valoare de 335.690 RON, depusă

în Dosarul nr. 2737/2/2013 al Curții de Apel București.

Criticile aduse

încheierii atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit a fost

respinsă cererea de restituire a cauțiunii, având în vedere că interpretarea

dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., reprezintă în cauza

de față o greșită aplicare a legii.

În acest context,

recurenta susține că, suspendarea vremelnică a executării sentinței apelate s-a

dovedit neprejudiciabilă pentru creditor, această măsură fiind dispusă până la

soluționarea apelului și și-a produs efectele exclusiv până în acel moment,

astfel că, la data soluționării apelului, executarea sentinței apelate nu a mai

fost juridic posibilă pentru că a fost anulată sentința apelată, a cărei

executare vremelnică a fost suspendată.

În această situație,

recurenta consideră că, după anularea sentinței, creditorul nu mai poate

executa pentru că a fost desființat titlul său și nu pentru că ar mai acționa

suspendarea și prin urmare, în acest sens trebuie interpretate, dispozițiile

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., privind soluționarea irevocabilă

a cauzei, referitor la soluționarea apelului în legătură cu care a fost dispusă

măsura suspendării pentru care s-a dat cauțiunea.

Analizând criticile

aduse încheierii atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de

recurentul D.C. SRL Turnu Măgurele să fie respins, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., "cauțiunea se

eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptățit în cauză nu a

formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a

soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată,

dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții

adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

Înalta Curte,

analizând îndeplinirea cerințelor impuse de lege pentru restituirea cauțiunii,

le consideră neîndeplinite, având în vedere următoarele argumente:

Textul articolului

sus citat enunță principiul potrivit căruia, suma achitată cu titlu de cauțiune

se restituie celui care a depus-o dacă cel îndreptățit la despăgubire nu a

formulat o cerere de despăgubire, până la împlinirea termenului de 30 de zile

de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

În speța de față se

constată, din verificarea sistemului informațional al instanțelor, că pe rolul

secției a II-a civile a Înaltei Curți se află spre soluționare recursul

declarat de I. SRL Zimnicea împotriva Deciziei nr. 252 din 9 septembrie 2013 a

Curții de Apel București, cu termen de judecată la data de 14 mai 2014.

În acest context, cum

textul de lege mai sus evocat face vorbire despre soluționarea prin hotărâre

irevocabilă a fondului cauzei, aspect care în cauză nu s-a săvârșit, iar intimata

îndreptățită a formula cerere pentru plata despăgubirii pentru daunele cauzate

de suspendarea provizorie a executării Sentinței civile nr. 72/2013, nu a

declarat expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri, Înalta

Curtea constată că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

723

1

alin. (3) C. proc. civ., cererea petentei de restituire a

cauțiunii fiind neîntemeiată.

În

acest sens, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a

fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de

consecință, întrucât critica adusă încheierii pronunțate de Curtea de Apel

București este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D.C. SRL Turnu

Măgurele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurentul D.C. SRL Turnu Măgurele împotriva încheierii

din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL