ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2013

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a V a civilă, la data de 18 august 2013 petenta

SC M.W.D. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L.S.W. SRL prin administrator

judiciar Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL, ca instanța să dispună suspedarea

provizorie a executării sentinței civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată

de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr 703/903/2013 până la soluționarea

cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.

În conformitate

cu prevederile art. 280 alin. (4), petenta a depus ,. cauțiune în cuantum de 10.000

RON consemnată la dispoziția Curții de Apel București cu recipisa de consemnare

nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data de 03 iulie 2013.

Prin cererea formulată

la termenul de judecată din data de 23 iulie 2013, petenta a solicitat ca instanța

să dispună restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 RON arătând că cererea de

suspendare provizorie a executorii sentinței civile nr. 916 din 10 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 703/33/2012, a rămas fără obiect întrucât

suma poprită de BEJ - N.D.M. în cuantum de 281.953,57 RON și 13.408,15 RON cheltuieli

de executare a fost executată în întregime asa cum

reiese din O.P. nr. O1. din 09 iulie 2013 și O.P. nr O2.

din 10 iulie 2013.

Prin sentința

civilă nr. 82 din 23 iulie 2013 Curtea de Apel Bucuresti, secția a V-a civilă, a

respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 916

din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr.

703/93/2012 ca rămasă fără obiect și a respins cererea de restituire a cauțiunii.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că sentința civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost

executată astfel că cererea de suspendare provizorie a executării silite a acestei

sentințe a rămas fără obiect întrucât nu se poate suspenda provizoriu o executare

silită care a fost finalizată prin realizarea întregii creanțe stabilite prin titlul

executoriu.

Cu privire la

cererea de restituire a cauțiunii, Curtea de Apel a

reținut că întrucât procesul în care a fost pronunțată sentința

civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția

civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost început înainte de intrarea în vigoare

a Noului C. proc. civ., în conformitate cu prevedrile art. 3 din Legea nr. 78/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentului

proces precum și tuturor cererilor aferenta acestuia urmează a le fi aplicate dispozițiile

Vechiului C. proc. civ.

Totodată, Curtea

de Apel a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

din Vechiul C. proc. civ. pentru admiterea cererii de restituire a cauțiunii întrucât

hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei nu a rămas irevocabilă astfel că

în aceste condiții intimata este în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri,

cât timp nu a declarat expres că renunță la formularea unei astfel de cereri.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs petenta SC M.W.D. SA solicitând modificarea în parte a

acesteia în sensul restituirii cauțiunii în sumă de 10.000,00 RON consemnată de

petentă la dispoziția Curții de Apel București cu recipisa de consemnare, emisă

de Banca C.

În susținerea

recursului său recurenta a arătat că având în vedere că instituția cauțiunii, ca

instituție independentă aparține executării silite și având în vedere că executarea

sentinței a cărei executare silită a solicitat a fi suspendată s-a făcut sub imperiul

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. consideră că în speța sunt aplicabile dispozițiile

art. 1063 alin. (4) din actul normativ mai sus arătat.

Totodată, recurenta

a învederat că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 723

1

C. proc. civ. (vechiul cod) arătând că acest text de lege are în vedere situația

în care hotărârea a cărei executare silită s-a suspendat este irevocabilă iar partea

a cărei hotărâre a fost suspendată, nu a făcut în 30 de zile cerere de despăgubire.

Or, în speță, nu se poate formula o cerere de despăgubire tocmai pe motiv că executarea

sentinței și-a urmat cursul firesc nefiind cu nimic împiedicată.

Analizând criticile

formulate de recurentă împotriva sentinței atacate, Înalta Curte apreciază că acestea

pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, modificarea

sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul

de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului

legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu

argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina

dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă Ia încălcarea

unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei

norme juridice.

Pentru a fi în

prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial -

trebuie îndeplinite următoarele condiții; norma încălcată să existe și să fie în

vigoare Ia momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele și

dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta

să contravină dispozițiilor legale.

Pentru a fi în

prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie

ca instanța, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită interpretare sau

faptul reținut să fi fost greșit calificat, în rapoit cu exigențele unui anumit

text de lege.

În cauza dedusă

judecății, disputa se poartă asupra aplicării în timp a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. și a aplicării prevederilor art. 723

1

din C. proc.

civ. in vigoare ia data nașterii litigiului.

În conformitate

cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „dispozițiile C. proc. civ. se apuca

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

În speță, se constată

că se solicită restituirea cauțiunii aferente cererii de suspendare provizorie a

executării sentinței civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov,

secția civilă în Dosarul nr. 703/93/2012 până la soluționarea cererii de suspendare

a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.

Așa cum corect

a reținut și Curtea de Apel, cererea de restituire i cauțiunii este o cerere accesorie

cererii de suspendare provizorie, astfel încât, având în vedere că procesul în care

a fost pronunțată sentința a cărei executare silită se solicită a fi suspendată

a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., tuturor cererilor aferente acestui proces urmează a le fi aplicate dispozițiile

Vechiului C. proc. civ.

Astfel, în conformitate

cu prevederile art. 280 alin. (1) C. proc. civ. „cererea pentru suspendarea executării

vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței

de apel" iar conform alin. (4) al aceluiași articol „suspendarea va putea fi

încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cunatum îl va fixa instanța.",

alin. (6) statuând că „până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea

fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea

dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)".

Totodată, conform

art. 723

1

alin. (1) și (3) C. proc. civ., suma datorată de parte cu titlu

de cauțiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, sau la orice instituție

bancară pe numele parții respective, la dispoziția instanței și se eliberează părții

care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat

cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de

zile de la data Ia care, prin hotărîre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Prin urmare, legiuitorul

a avut în vedere consemnarea unei sume de bani din care urmează să se îndestuleze

partea prejudiciată prin suspendarea posibilitatea de punere în executare silită

a unei hotărâri judecătorești executorii, în situția în care, partea care a solicitat

și a obținut respectiva suspendare a căzut în pretenții, urmare pronunțării unei

hotărâri irevocabile în acest sens.

Analizând per

a contrarie prevederile art. 723

1

alin. 3 C. proc. civ. coroborate cu

prevederile art. 280 alin. (4) din același act normativ conform cărora suspendarea

poate fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, se constată că în situația în care

cererea de suspendare a executării silite a hotărârii nu este încuviințată de instanță,

cauțiunea urmează a fi eliberată fără a fi necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative

impuse de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. respectiv fondul cauzei să

fie soluționat prin hotărâre irevocabilă și cel îndreptățit în cauză să nu fi formulat

cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de

zile de Ia data la care respectiva hotărâre a rămas irevocabilă.

În speță se constată

că prin sentința civilă nr. 62 din 23 iulie 2013, Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței

civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în

Dosarul nr. 703/93/2012

ca rămasă fără

obiect reținând că executarea silita a sentinței susmenționate a fost finalizată

prin realizarea întregii creanțe stabilite prin titlul executoriu.

Prin urmare, nefiind

încuviințată cererea de suspendare a executării sentinței civile, mai mult decât

atât aceasta fiind deja pusă în executare, nu au fost create nici premisele nașterii

unui prejudiciu în patrimoniul părții care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării

sâ pună în executare silită sentința, astfel încât se impune restituirea cauțiunii

if^rente cererii de suspendare.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând ca în baza

art. 312 C. proc. civ. să admită recursul formulat de petenta SC M.W.D. SA împotriva

sentinței civile nr. 62 din 23 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, și să modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii

cerererii de restituire a cauțiunii.

În conformitate

cu prevederile art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligate intimatele la plata

către recurentă a sumei 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite recursul

declarat de pefenta SC M.W.D. SA împotriva sentinței civile nr. 82 din 23 iulie

2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Modifică în parte

decizia atacată în sensul că admite cererea de restituire a cauțiunii.

Dispune restituirea

cauțiunii în sumă de 10.000, RON consemnată de petentă la dispoziția Curții de Apel

București cu recipisa de consemnare nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data

de 03 iulie 2013.

Obliga intimatele

la plata către recurentă a sumei de 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.