ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V a civilă, la data de 18 august 2013 petenta SC M.W.D. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L.S.W. SRL prin administrator judiciar Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL, ca instanța să dispună suspedarea provizorie a executării sentinței civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr 703/903/2013 până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.

În conformitate cu prevederile art. 280 alin. (4), petenta a depus ,. cauțiune în cuantum de 10.000 RON consemnată la dispoziția Curții de Apel București cu recipisa de consemnare nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data de 03 iulie 2013. Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 23 iulie 2013, petenta a solicitat ca instanța să dispună restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 RON arătând că cererea de suspendare provizorie a executorii sentinței civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 703/33/2012, a rămas fără obiect întrucât suma poprită de BEJ - N.D.M. în cuantum de 281.953,57 RON și 13.408,15 RON cheltuieli de executare a fost executată în întregime asa cum reiese din O.P.

nr. O1. din 09 iulie 2013 și O.P. nr O2. din 10 iulie 2013. Prin sentința civilă nr. 82 din 23 iulie 2013 Curtea de Apel Bucuresti, secția a V-a civilă, a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 ca rămasă fără obiect și a respins cererea de restituire a cauțiunii. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că sentința civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost executată astfel că cererea de suspendare provizorie a executării silite a acestei sentințe a rămas fără obiect întrucât nu se poate suspenda provizoriu o executare silită care a fost finalizată prin realizarea întregii creanțe stabilite prin titlul executoriu.

Cu privire la cererea de restituire a cauțiunii, Curtea de Apel a reținut că întrucât procesul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 916 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 a fost început înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., în conformitate cu prevedrile art. 3 din Legea nr. 78/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentului proces precum și tuturor cererilor aferenta acestuia urmează a le fi aplicate dispozițiile Vechiului C. proc. civ. Totodată, Curtea de Apel a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723 1 din Vechiul C. proc. civ.

pentru admiterea cererii de restituire a cauțiunii întrucât hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei nu a rămas irevocabilă astfel că în aceste condiții intimata este în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri, cât timp nu a declarat expres că renunță la formularea unei astfel de cereri. Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta SC M.W.D. SA solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul restituirii cauțiunii în sumă de 10.000,00 RON consemnată de petentă la dispoziția Curții de Apel București cu recipisa de consemnare, emisă de Banca C. În susținerea recursului său recurenta a arătat că având în vedere că instituția cauțiunii, ca instituție independentă aparține executării silite și având în vedere că executarea sentinței a cărei executare silită a solicitat a fi suspendată s-a făcut sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. consideră că în speța sunt aplicabile dispozițiile art. 1063 alin. (4) din actul normativ mai sus arătat. Totodată, recurenta a învederat că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 723 1 C. proc. civ. (vechiul cod) arătând că acest text de lege are în vedere situația în care hotărârea a cărei executare silită s-a suspendat este irevocabilă iar partea a cărei hotărâre a fost suspendată, nu a făcut în 30 de zile cerere de despăgubire. Or, în speță, nu se poate formula o cerere de despăgubire tocmai pe motiv că executarea sentinței și-a urmat cursul firesc nefiind cu nimic împiedicată. Analizând criticile formulate de recurentă împotriva sentinței atacate, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă Ia încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.

Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial - trebuie îndeplinite următoarele condiții; norma încălcată să existe și să fie în vigoare Ia momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta să contravină dispozițiilor legale. Pentru a fi în prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanța, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în rapoit cu exigențele unui anumit text de lege. În cauza dedusă judecății, disputa se poartă asupra aplicării în timp a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. și a aplicării prevederilor art. 723 1 din C. proc. civ. in vigoare ia data nașterii litigiului. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „dispozițiile C. proc. civ. se apuca numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." În speță, se constată că se solicită restituirea cauțiunii aferente cererii de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în Dosarul nr. 703/93/2012 până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în cadrul apelului.

Așa cum corect a reținut și Curtea de Apel, cererea de restituire i cauțiunii este o cerere accesorie cererii de suspendare provizorie, astfel încât, având în vedere că procesul în care a fost pronunțată sentința a cărei executare silită se solicită a fi suspendată a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., tuturor cererilor aferente acestui proces urmează a le fi aplicate dispozițiile Vechiului C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (1) C. proc. civ.

„cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel" iar conform alin. (4) al aceluiași articol „suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cunatum îl va fixa instanța.", alin. (6) statuând că „până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)". Totodată, conform art. 723 1 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, sau la orice instituție bancară pe numele parții respective, la dispoziția instanței și se eliberează părții care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data Ia care, prin hotărîre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere consemnarea unei sume de bani din care urmează să se îndestuleze partea prejudiciată prin suspendarea posibilitatea de punere în executare silită a unei hotărâri judecătorești executorii, în situția în care, partea care a solicitat și a obținut respectiva suspendare a căzut în pretenții, urmare pronunțării unei hotărâri irevocabile în acest sens.

Analizând per a contrarie prevederile art. 723 1 alin. 3 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 280 alin. (4) din același act normativ conform cărora suspendarea poate fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, se constată că în situația în care cererea de suspendare a executării silite a hotărârii nu este încuviințată de instanță, cauțiunea urmează a fi eliberată fără a fi necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. respectiv fondul cauzei să fie soluționat prin hotărâre irevocabilă și cel îndreptățit în cauză să nu fi formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de Ia data la care respectiva hotărâre a rămas irevocabilă.

În speță se constată că prin sentința civilă nr. 62 din 23 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 916/10 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. 703/93/2012 ca rămasă fără obiect reținând că executarea silita a sentinței susmenționate a fost finalizată prin realizarea întregii creanțe stabilite prin titlul executoriu. Prin urmare, nefiind încuviințată cererea de suspendare a executării sentinței civile, mai mult decât atât aceasta fiind deja pusă în executare, nu au fost create nici premisele nașterii unui prejudiciu în patrimoniul părții care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării sâ pună în executare silită sentința, astfel încât se impune restituirea cauțiunii if^rente cererii de suspendare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să admită recursul formulat de petenta SC M.W.D. SA împotriva sentinței civile nr. 62 din 23 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și să modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii cerererii de restituire a cauțiunii. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligate intimatele la plata către recurentă a sumei 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite recursul declarat de pefenta SC M.W.D. SA împotriva sentinței civile nr. 82 din 23 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite cererea de restituire a cauțiunii. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000, RON consemnată de petentă la dispoziția Curții de Apel București cu recipisa de consemnare nr. R1., emisă de Banca C.- Unitatea V. la data de 03 iulie 2013. Obliga intimatele la plata către recurentă a sumei de 5,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.