ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin petitul înregistrat la data

de 24 ianuarie 2013, petenta SC C.D. SRL, a solicitat restituirea cauțiunii în

cuantum de 117.815,32 RON depusă în Dosarul nr. 1528/46/2011, în contradictoriu

cu SC P. SA Râmnicu-Vâlcea.

Prin încheierea

din data de 20 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a amânat judecarea cauzei la data de 6 martie

201 pentru constituirea legală a completului de judecată și pentru lipsă de apărare

la cererea intimatei.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că restituirea cauțiunii privește recipisa depusă în Dosarul

nr. 4797/90/2010, care este dosar de apel.

Prin încheierea

din data de 6 martie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de restituire a cauțiunii.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că există autoritate de lucru judecat privind restituirea

cauțiunii, în sumă de 117.815,32 RON, în raport de pronunțarea Curții de Apel Pitești

din data de 18 aprilie 2012, în Dosarul nr. 1528/46/2011, când a fost respinsă cererea

de restituire a acestei cauțiuni, formulată de aceeași petenta, reținându-se că

a operat un transfer al cauțiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, format

pentru soluționarea cererii de suspendare provizorie în Dosarul nr. 4797/90/2010,

în care s-a soluționat cererea de suspendare și acest transfer este susținut de

dispozițiile art. 403 alin. (4) teza ultimă C. proc. civ.

S-a mai reținut

că la acel moment, în Dosarul nr. 1528/46/2011 nu mai există depusă cauțiune care

sa poată face obiectul unei cereri de restituire întemeiată pe dispozițiile

art. 723 alin. (3) C. proc. civ. și întrucât până în acest moment nu au intervenit

elemente noi față de pronunțarea sus-citată, exista autoritate de lucru judecat.

Împotriva încheierilor

Curții de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

din data de 20 februarie 2013 și 6 martie 2013 a formulat recurs petenta SC

C.D. SRL București invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct.

7 și pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a arătat

că încheierile atacate conțin motivări contradictorii, învederând că, în mod contradictoriu,

motivul de respingere a cererii de restituire a cauțiunii este și reținerea instanței

conform căreia judecata acestei cereri trebuie să se facă într-un complet de apel,

iar nu de completul inițial investit de petenta.

Recurenta învederează

că rolul activ al instanței trebuia exercitat atât cu ocazia cercetării legalei

compuneri a completului investit inițial cât și cu ocazia judecății în completul

de apel.

Subsumat motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică considerarea

încheierii pronunțată la 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 1528/46/2011 ca având autoritate

de lucru judecat.

Astfel, recurenta

arată, în esență, că hotărârea instanței cu privire la acest aspect este eronată

atâta timp cât singurul element luat în considerare în legătură cu autoritatea de

lucru judecat este faptul că cauțiunea nu se află în Dosarul nr. 1528/46/2011. Or,

în cauză, cererea de restituire a cauțiunii nu s-a formulat în dosarul mai sus menționat

ci în Dosarul nr. 4797/90/2010, unde instanța admite că se află constituită cauțiunea.

Cu privire la

recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale

incidente, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii de recurs, în considerarea

următoarelor:

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea

de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă

legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: „Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.”

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub

sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază,

cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru a conduce

la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar

la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-pct.

9 C. proc. civ.

În speță, din

obsevarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în

susținerea recursului nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ. Pretinsa contradicție dintre raționamentul

pentru care prin încheierea din data de 20 februarie s-a dispus formarea unui complet

de apel și soluția dată prin încheierea din data de 6 martie 2013 nu poate fi încadrată

în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., textul legal

regementând situația în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau

străine de natura pricinii.

Totodată, criticile

dezvoltate de recurentă nu se încadrează nici în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat.

Or, simpla indicare

a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora

poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret legea încălcată, nu este suficientă,

lipsa acestora fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii.

Dezvoltarea criticilor

nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate și nici în restul

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din aceste considerente

Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale

de consecință a constata nulitatea cererii de recurs formulate împotriva încheierii

din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la

recursul declarat împotriva încheierii din data de 6 martie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Din dezvoltarea

criticilor recurentei, rezultă că acestea se subsumează motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul urmează a fi analizat numai

din perspectiva acestui text de lege.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție greșita aplicare de către instanță

a principiului autorității lucrului judecat.

Potrivit art.

1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți,

făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 166 C.

proc. civ., excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de

instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.

În speță, din

examinarea încheierii Curții de Apel Pitești din data de 18 aprilie 2012 rezultă

că cererea de restituire a cauțiunii a fost respinsă reținându-se că a operat un

transfer al cauțiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, în Dosarul nr. 4797/90/2010,

format pentru soluționarea cererii de suspendare provizorie, în timp ce în prezenta

cauză, situația de fapt s-a schimbat, învederându-se faptul că cererea de suspendare

provizorie formulată în Dosarul nr. 4797/90/2010 a fost respinsă prin încheierea

din data de 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Totodată, întrucât

cererea de rstituire a cauțiunii reprezintă o cerere necontencioasă, în speță sunt

incidente dispozițiile art. 337 C. proc. civ. conform cărora încheierile date în

soluționarea acestor cereri nu au puterea lucrului judecat.

Prin urmare, încheierea

din data de 18 aprilie 2012, în raport de care s-a stabilit autoritatea de lucru

judecat prin încheierea atacată, a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești în

cadrul unei proceduri necontencioase, fiind astfel lipsită de păuterea lucrului

judecat.

Din aceste considerente,

în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat

de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din 6 martie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, să caseze încheierea atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe în vederea

soluționării fondului cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din

data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1528/46/2011.

Admite recursul

declarat de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din 6 martie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal în Dosarul nr. 4797/90/2010 pe care o casează și dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.