ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2013

Asupra recursului de față: Din examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petitul înregistrat la data de 24 ianuarie 2013, petenta SC C.D. SRL, a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 117.815,32 RON depusă în Dosarul nr. 1528/46/2011, în contradictoriu cu SC P. SA Râmnicu-Vâlcea. Prin încheierea din data de 20 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a amânat judecarea cauzei la data de 6 martie 201 pentru constituirea legală a completului de judecată și pentru lipsă de apărare la cererea intimatei. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că restituirea cauțiunii privește recipisa depusă în Dosarul nr. 4797/90/2010, care este dosar de apel.

Prin încheierea din data de 6 martie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de restituire a cauțiunii. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că există autoritate de lucru judecat privind restituirea cauțiunii, în sumă de 117.815,32 RON, în raport de pronunțarea Curții de Apel Pitești din data de 18 aprilie 2012, în Dosarul nr. 1528/46/2011, când a fost respinsă cererea de restituire a acestei cauțiuni, formulată de aceeași petenta, reținându-se că a operat un transfer al cauțiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, format pentru soluționarea cererii de suspendare provizorie în Dosarul nr. 4797/90/2010, în care s-a soluționat cererea de suspendare și acest transfer este susținut de dispozițiile art. 403 alin. (4) teza ultimă C. proc.

civ. S-a mai reținut că la acel moment, în Dosarul nr. 1528/46/2011 nu mai există depusă cauțiune care sa poată face obiectul unei cereri de restituire întemeiată pe dispozițiile art. 723 alin. (3) C. proc. civ. și întrucât până în acest moment nu au intervenit elemente noi față de pronunțarea sus-citată, exista autoritate de lucru judecat. Împotriva încheierilor Curții de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din data de 20 februarie 2013 și 6 martie 2013 a formulat recurs petenta SC C.D. SRL București invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. recurenta a arătat că încheierile atacate conțin motivări contradictorii, învederând că, în mod contradictoriu, motivul de respingere a cererii de restituire a cauțiunii este și reținerea instanței conform căreia judecata acestei cereri trebuie să se facă într-un complet de apel, iar nu de completul inițial investit de petenta. Recurenta învederează că rolul activ al instanței trebuia exercitat atât cu ocazia cercetării legalei compuneri a completului investit inițial cât și cu ocazia judecății în completul de apel. Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică considerarea încheierii pronunțată la 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 1528/46/2011 ca având autoritate de lucru judecat.

Astfel, recurenta arată, în esență, că hotărârea instanței cu privire la acest aspect este eronată atâta timp cât singurul element luat în considerare în legătură cu autoritatea de lucru judecat este faptul că cauțiunea nu se află în Dosarul nr. 1528/46/2011. Or, în cauză, cererea de restituire a cauțiunii nu s-a formulat în dosarul mai sus menționat ci în Dosarul nr. 4797/90/2010, unde instanța admite că se află constituită cauțiunea. Cu privire la recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii de recurs, în considerarea următoarelor: Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-pct.

9 C. proc. civ. În speță, din obsevarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în susținerea recursului nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ. Pretinsa contradicție dintre raționamentul pentru care prin încheierea din data de 20 februarie s-a dispus formarea unui complet de apel și soluția dată prin încheierea din data de 6 martie 2013 nu poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., textul legal regementând situația în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Totodată, criticile dezvoltate de recurentă nu se încadrează nici în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocat. Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret legea încălcată, nu este suficientă, lipsa acestora fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii. Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate și nici în restul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale de consecință a constata nulitatea cererii de recurs formulate împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din data de 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Din dezvoltarea criticilor recurentei, rezultă că acestea se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul urmează a fi analizat numai din perspectiva acestui text de lege. Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție greșita aplicare de către instanță a principiului autorității lucrului judecat.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 166 C. proc. civ., excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.

În speță, din examinarea încheierii Curții de Apel Pitești din data de 18 aprilie 2012 rezultă că cererea de restituire a cauțiunii a fost respinsă reținându-se că a operat un transfer al cauțiunii, achitată în Dosarul nr. 1528/46/2011, în Dosarul nr. 4797/90/2010, format pentru soluționarea cererii de suspendare provizorie, în timp ce în prezenta cauză, situația de fapt s-a schimbat, învederându-se faptul că cererea de suspendare provizorie formulată în Dosarul nr. 4797/90/2010 a fost respinsă prin încheierea din data de 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești. Totodată, întrucât cererea de rstituire a cauțiunii reprezintă o cerere necontencioasă, în speță sunt incidente dispozițiile art. 337 C. proc.

civ. conform cărora încheierile date în soluționarea acestor cereri nu au puterea lucrului judecat. Prin urmare, încheierea din data de 18 aprilie 2012, în raport de care s-a stabilit autoritatea de lucru judecat prin încheierea atacată, a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești în cadrul unei proceduri necontencioase, fiind astfel lipsită de păuterea lucrului judecat. Din aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, să caseze încheierea atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1528/46/2011. Admite recursul declarat de recurenta SC C.D. SRL București împotriva încheierii din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4797/90/2010 pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.