ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 288/2016

Decizia nr. 288/2016

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2015 la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, SC A. SA, prin administrator judiciar SC B. SPRL, a solicitat în temeiul art. 58 din Legea nr. 85/2014 raportat la prevederile art. 332 și art. 723

1

C. proc. civ., restituirea cauțiunii în cuantum total de 165.773 lei, potrivit recipisei, depuse pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite a sentinței nr. 5827 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București.

În motivarea cererii petenta a expus pe scurt situația de fapt, învederând că la data de 28 mai 2014 a formulat o cerere de suspendare a executării sentinței nr. 5827 din 24 septembrie 2013, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2014 și care a fost respinsă. Ulterior cauțiunea în cuantum de 165.773 lei a fost dedusă din cauțiunea stabilită în Dosarul nr. x/2/2014, având ca obiect suspendarea aceleiași sentințe, cerere formulată în cadrul apelului și care a fost admisă. La data de 30 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a pronunțat Hotărârea nr. 1000/2014, în Dosarul nr. x/2/2014, prin care apelul formulat de apelanta petentă a fost respins. Ca urmare a respingerii apelului, SC C. SA a pus în executare sentința nr. 528 din 24 septembrie 2013.

La data de 18 decembrie 2014 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii de insolvență privind pe SC A. SA. A evidențiat petenta că o cerere similară de restituire a cauțiunii a fost respinsă prin Încheierea din 21 ianuarie 2015, însă ulterior, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2014, SC C. SA în calitate de creditor a formulat cerere în vederea înscrierii creanței în tabelul preliminar al creditorilor, cu o creanță în sumă de 1.118.489,74 lei.

Petenta a învederat prioritatea aplicării dispozițiilor Legii nr. 85/2014 față de dispozițiile dreptului comun, fiind citate prevederile art. 75 alin. (1) din această lege și a evidențiat ca o eventuală cerere formulată de SC C. SA pentru plata despăgubirii cuvenite, conform art. 723

1

C. proc. civ., ar reprezenta o acțiune pentru realizarea creanțelor asupra debitoarei sau a bunurilor sale și în consecință ar echivala cu o măsură de executare silită pentru realizarea creanțelor, care în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a încetat. In interpretarea petentei, aceste prevederi legale au drept scop menținerea averii debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii iar prin reținerea cauțiunii la dispoziția instanței în eventualitatea formulării unei cereri de despăgubiri de către SC C. SA, ar conduce la premisa că aceasta ar dobândi un drept de preferință a dreptului de a încasa cu prioritate o creanță față de ceilalți creditori ai debitoarei.

În opinia petentei cererea de restituire cauțiune are drept scop apărarea intereselor debitoarei, pentru reîntregirea patrimoniului acesteia, cât și interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ. Mai mult, debitoarea SC A. SA. a achitat cauțiunea în vederea pronunțării unei sentințe pentru suspendarea executării unei hotărâri, suspendare care nu a fost încuviințată de către instanța de judecată.

Petenta a mai arătat ca, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii deoarece, analizând per a contrario aceste prevederi legale, se constată că în situația în care cererea de suspendare a executării silite nu este încuviințată, cauțiunea urmează a fi eliberată tară a fi necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 723

1

alin. (3), sens în care citează jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/105/2010, prin Decizia nr. 3249/2013.

În drept au fost invocate prevederile art. 723

1

C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 43F din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a admis excepția prematurității formulării cererii și pe cale de consecință a fost respinsă cererea formulată de SC A. SA București în contradictoriu cu SC C. SA ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această încheiere Curtea de Apel București a reținut că:

Prin sentința civilă nr. 5827 din 27 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost modificată și completată de reclamanta pârâtă SC A. SA București și a constatat încetarea contractului de vânzare cumpărare a energiei electrice din 21 martie 2011 intervenită la data de 06 iunie 2011 prin denunțare unilaterală la inițiativa reclamantei-pârâte.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei-pârâte ca neîntemeiate și a fost admisă cererea reconvențională formulată de SC C. SA, fiind obligată SC A. SA București la plata către aceasta a sumei de 1.934.265,88 lei reprezentând diferență compensație și avans achitat în contul contractului.

A fost obligată SC A. SA București la plata către SC C. SA și a sumei de 23.459 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A. SA București, în cadrul căruia a solicitat și suspendarea provizorie a executării sentinței, pentru a cărui soluționare s-a stabilit în sarcina sa o cauțiune în cuantum de 165.773 lei, consemnată cu recipisa din 21 mai 2014, depusă la dosarul cauzei.

Cererea de suspendare a executării sentinței civile a fost respinsă prin sentința civilă nr. 32 din data de 04 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 de Curtea de Ape București, secția a VI-a civilă.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, a dedus cauțiunea consemnată în Dosarul nr. x/2/2014 din cauțiunea stabilită pentru cererea de suspendare formulată în cadrul cererii de apel iar, prin încheierea de ședință din 27 iunie 2014, a admis cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 5827 din 24 septembrie 2013.

Prin decizia civilă nr. 1000 din 30 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul SC A. SA., dar soluția de anulare în parte a sentinței civile nr. 5827 nu a privit soluția de admitere a cererii reconvenționale și obligare a SC A. SA București la plata de despăgubiri.

Curtea de Apel București a constatat că Dosarul nr. x/2/2014, în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civilă a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată, nu a fost soluționat irevocabil, cauza fiind pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în apel după casare.

Curtea de Apel București a rămas în pronunțare pe excepția prematurității cererii de restituire a cauțiunii invocată de intimata pârâtă, la termenul când s-a soluționat cererea de restituire cauțiunii, când a acordat părților cuvântul atât asupra excepției cât și asupra cererii de restituire a cauțiunii.

În analizarea excepției prematurității cererii de restituire cauțiune, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a constatat că, litigiul dintre părți nu s-a soluționat printr-o hotărâre irevocabilă, iar intimata SC C. SA a declarat, în mod expres, că va urmări obligarea petentei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, ca urmarea imposibilității de a executa silit hotărârea ce îi era favorabilă, după soluționarea în mod irevocabil a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2014.

Curtea a reținut că, în cauză nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 723

1

C. proc. civ. deoarece litigiul dintre părți nu a fost soluționat irevocabil, dar nici situația de excepție instituită de teza a doua potrivit cu care cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri.

Împrejurarea potrivit cu care SC C. SA a fost înregistrată în tabelul creanțelor SC A. SA București cu o creanță chirografară de 1.118.489,74 lei, element de noutate valorificat de către petentă în această nouă cerere de restituire cauțiune, nu este de natură a complini condițiile impuse de prevederile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, Curtea a apreciat că, cererea de suspendare a executării, formulată în cadrul apelului și în legătură cu care a operat deducerea cauțiunii ce s-a cerut a fi restituită, a fost admisă, astfel încât în intervalul de timp 27 iunie 2014-30 octombrie 2014 SC C. SA a fost împiedicată să continue actele de executare silită asupra debitoarei SC A. SA. în plus, după data de 18 decembrie 2014, SC I.C.P.E. SA s-a aflat în procedura insolvenței, deschisă la cererea sa, astfel încât orice acte de executare asupra averii acesteia au fost suspendate.

Drept urmare, efectele cererilor SC A. SA București au împiedicat pârâta SC C. SA să execute hotărârea instanței de fond.

În opinia Curții, efectul instituirii art. 75 din Legea nr. 85/2014 este acela ca, din chiar momentul pronunțării hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvență, orice drept al unui persoane interesate se realizează doar prin formularea unei cereri de creanță în condițiile legii insolvenței. în acest context, intimata SC C. SA a evidențiat că, atât timp cât formularea cererii în despăgubiri este strâns legată de modul în care se va soluționa litigiul părților, cererea sa reparatorie va avea ca obiect o creanță născută în timpul procedurii și va fi valorificată ca atare în cadrul acestei proceduri concursuale.

Din această perspectivă, Curtea a concluzionat că prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu pot fi opuse condițiilor instituite de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva încheierii nr. 43F din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamanta a declarat recurs, încheiere pe care o critică în sensul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea art. 4 pct. 4 raportat la prevederile art. 5 pct. 19 și pct. 21, art. 75 alin. (1), art. 102, art. 104, art. 105 alin. (1) și art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în temeiul motivului de nelegalitate al pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

După istoricul rezumat al cauzei, recurenta susține, în esență, că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile dreptului comun, în condițiile în care există legea specială, respectiv Legea nr. 85/2014. în argumentarea acestui punct de vedere al recurentei, se arată că art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că dispozițiile legii se completează, în măsura în care nu contravin cu prevederile C. proc. civ. Astfel, recurenta reproșează instanței anterioare, că în mod greșit a respins cererea formulată pe considerentul că, în prezenta cauză, se aplică dispozițiile dreptului comun. Sub acest aspect, recurenta opinează că, o dată cu intrarea în insolvență a reclamantei, cererea de restituire a cauțiunii formulată de ea, ar fi trebuit să fie analizată din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 85/2014. Față de cele învederate, recurenta arată că, administratorul judiciar era îndrituit să formuleze o asemenea cerere prin care se urmărește colectarea unor sume de bani aparținând debitoarei în contul unic special de insolvență; disponibilul din conturile deschise pe numele debitoarei este un element constitutiv al „ averii debitorului " și urmează a fi utilizat în condițiile Legii nr. 85/2014. Chiar dacă aceste sume au fost afectate ca și garanție anterior deschiderii procedurii de insolvență pentru suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 5837 din 27 septembrie 2013, în situația dată, dispozițile dreptului comun sunt restrânse prin dispozițiile Legii nr. 85/2014, care impun ca toți creditorii debitoarei să-și valorifice creanța asupra averii acesteia în procedura colectivă prevăzută de această lege.

În același context, recurenta arată că, prin deschiderea procedurii de insolvență a reclamantei, valorificarea creanțelor avute împotriva averii acesteia se realizează numai prin depunerea unei declarații de creanță conform art. 102 raportat la art. 104 din Legea nr. 85/2014. Pârâta SC C. SA a formulat o declarație de creanță, în vederea valorificării creanței avute împotriva averii debitoarei, prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.118.489, reprezentând creanța stabilită prin cele două titluri executorii, respectiv sentința civilă nr. 5837 din 27 septembrie 2013pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 și Decizia nr. 1000 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2014; la data deschiderii proceduri insolvenței, respectiv 18 decembrie 2014.

Recurenta apreciază că se impune respingerea susținerilor pârâtei SC C. SA referitoare la faptul că aceasta urmează să cunoască întinderea despăgubirilor numai după soluționarea definitivă a litigiului dintre părți, dat fiind că aceste despăgubiri ar reprezenta creanțe anterioare deschiderii procedurii insovenței. In această ipoteză, creanțele anterioare pot fi recuperate numai prin formularea declarației de creanță, conform art. 102 raportat la art. 104 din Legea nr. 85/2014. Dacă pârâta SC C. SA s-ar fi considerat prejudiciată pentru suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 5827/27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI -a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 pe perioada 27 iunie 2011 - 30 octombrie 2014, aceasta trebuia să-și declare eventualele despăgubiri prin declarația de creanță formulată, întrucât aceste despăgubiri ar viza o perioadă anterioară deschiderii procedurii și ar reprezenta creanțe anterioare deschiderii procedurii insolvenței și nu creanțe curente; referitor la creanțele curente, recurenta invocă art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 care definește creditorul cu creanțe curente, așa încât în mod eronat instanța de apel le-a considerat creanțe curente în soluționarea cererii de restituire a cauțiunii.

În opinia recurentei, soluționarea litigiului dintre părți va conduce doar la modificarea cuantumului creanței reclamantei înscrise în tabelul de creanțe al debitoarei și nu va constitui izvorul unei noi creanțe avute asupra averii reclamantei.

Temeiul de drept al formulării cererii de restituire a cauțiunii l-a constituit și prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care au ca scop menținerea averii reclamantei în starea existentă la data deschiderii procedurii și nu pot fi interpretate ca un impediment la îndestularea creditorilor, cum în mod eronat a reținut instanța de apel. în acest context, recurenta reproșează instanței susținerea că deschiderea procedurii insolvenței ar constitui un impediment pentru pârâta SC C. SA la executarea sentinței nr. 5827 din 27 septembrie 2013 ceea ce conduce la concluzia că acest creditor ar beneficia de un tratament preferențial față de toți ceilalți creditori ai reclamantei, iar efectele deschiderii procedurii insolvenței reclamantei se răsfrâng asupra tuturor creditorilor, nu numai asupra reclamantei SC C. SA.

Sub aspectul interpretării prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurenta mai arată că este greșită și încalcă principiul tratamentului egal al creditorilor de același rang, prevăzut de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 85/2014, deoarece suspendările executărilor silite în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu protejează doar pe reclamantă de atacul creditorilor individuali, ci și colectivitatea creditorilor, de pontențialul de tulburare a șanselor lor de recuperare ordonată și egalitară sau de împărțire echitabilă a riscului de pierdere a creanțelor lor, inclusiv pe SC C. SA.

Recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Trebuie precizat câteva aspecte, înainte de examinarea recursului reclamantei, privind Legea nr. 85/2014 - invocată de recurentă sub aspectul încălcării evocatelor texte de lege - și anume că, această lege are drept unic scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, legiuitorul român reglementând cu precizie și claritate pașii care trebuie urmați în aplicarea procedurii de executare silită concursuală a creanțelor debitorului insolvent. Sub acest aspect, în lege, sunt descrise activitățile care trebuie urmate de judecătorul-sindic, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, creditorii sociali și asociați, ordinea operațiilor ce trebuie efectuate și termenele în care persoanele implicate în procedură sunt obligate să se încadreze, toate aceste operațiuni și competențe fiind reglementate punctual. Intr-o altă ordine de idei de reținut că unul dintre principiile procedurii de insolvență este și cel al celerității, acesta având o reglementare expresă în alin. (1) și (2) ale art. 40 din Legea insolvenței, care statuează că organele prevăzute la alin. (1) (instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni, aceste norme neurmărind altceva decât crearea unui mecanism juridic adecvat care să asigure cu rapiditate și eficiență ieșirea de pe piață a operatorilor economici neviabili.

Pe lângă cele arătate la alineatul anterior, Înalta Curte constată că toate susținerile recurentei referitoare la aplicarea legii speciale a insolvenței în raport de dispozițiile C. proc. civ. sunt nefondate, în condițiile în care obiectul cauzei dedus judecății vizează restituirea cauțiunii stabilită în sarcina recurentei în cuantum de suma de 165.773 lei, consemnată prin recipisa din 21 mai 2014 pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite a sentinței tribunalului până la soluționarea apelului. Cererea formulată de recurentă, are un regim juridic distinct și își are temeiul în art. 723" C. proc. civ., iar împrejurarea învederată de către recurentă, potrivit cu care SC C. SA a fost înregistrată în tabelul creanțelor reclamantei cu o creanță chirografară de 1.118.489,74 lei, nu este de natură a complini condițiile impuse de prevederile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. Mai mult decât atât, contrar celor susținute de petentă, cererea de suspendare a executării silite a menționatei sentințe a tribunalului, formulată în cadrul apelului și în legătură cu care a operat deducerea cauțiunii ce se cere a fi restituită, a fost admisă, astfel încât în intervalul de timp 27 iunie 2014-30 octombrie 2014 pârâta SC C. SA a fost împiedicată să continue actele de executare silită asupra debitoarei SC A. SA. în plus, după data de 18 decembrie 2014, recurenta s-a aflat în procedura insolvenței, deschisă la cererea sa, astfel încât orice acte de executare asupra averii acesteia au fost suspendate.

Încălcarea evocatelor dispoziții din Legea nr. 85/2014 sunt nefondate, față de faptul că cererea de restituire a cauțiunii are un alt regim juridic raportat la procedura insolvenței. De aceea susținerile recurentei privind pretinsele încălcări, nu pot fi reținute în raport de dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. Și aceasta pentru că reglementările invocate nu sunt incidente în speță.

Concluzionând, este evident că susținerile recurentei exced cadrului procesual stabilit și vizează alte ipoteze neincidente în cauză, situație în raport cu care nu se mai impune analizarea susținerilor recurentei privind încălcarea dispozițiilor înserate în art. 4 pct. 4 raportat la prevederile art. 5 pct. 19 și pct. 21, art. 75 alin. (1), art. 102, art. 104, art. 105 alin. (1) și art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În plus, creanțele înscrise în tabelul preliminar, despre care face vorbire recurenta, sunt soluționate în cadrul procedurii de insolvență, ceea ce nu face obiectul prezentei spețe, care are ca obiect restituirea cauțiunii stabilită pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite, în Dosarul nr. x/2/2014, în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civilă a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată.

Prin urmare, Înalta Curte va examina pricina doar sub aspectul dacă soluția de respingere ca prematură, a cererii de restituire a cauțiunii formulată de reclamantă de către instanța anterioară, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

După cum se poate observa, Dosarul nr. x/2/2014, în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civilă a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată, nu a fost soluționat irevocabil, această cauză aflându-se pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în apel după casare, știut fiind că, potrivit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

De asemenea, este de remarcat că, instanța a aplicat corect dispozițiile legale anterior citate, când a analizat cu prioritate excepția prematurității cererii de restituire cauțiune, în considerarea faptului că litigiul dintre părți nu s-a soluționat printr-o hotărâre irevocabilă, iar intimata SC C. SA a declarat, în mod expres, că va urmări obligarea petentei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate ca urmare a imposibilității de a executa silit hotărârea ce îi era favorabilă, după soluționarea în mod irevocabil a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2014.

Sintetizând cele arătate mai sus, rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă și, în al doilea rând rând, partea interesată, respectiv creditorul să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune, ceea ce înseamnă că motivul de nelegalitate invocat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA București prin administrator judiciar SC B. SPRL împotriva Încheierii nr. 43F din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA București prin administrator judiciar SC B. SPRL împotriva Încheierii nr. 43/F din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.