ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2016

Obiectul cauzei Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenta SC A. SA a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 16.190,40 RON, consemnată la B. - Unitatea Victoria prin Recipisa din 11 aprilie 2014 în cauza privind suspendarea executării Sentinței civile nr. 4.997/2013 pronunțată de Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013*, în contradictoriu cu SC C.

Hotărârea instanței Prin Încheierea din 3 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013* de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de restituire a cauțiunii formulată de recurenta SC A. SA în contradictoriu cu SC C. și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 16.190,40 RON, consemnată la B. - Unitatea Victoria prin Recipisa din 11 aprilie 2014 către petenta SC A. SA.

Cererea de recurs și apărările intimatei SC A. SA Împotriva Încheierii din 3 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013* de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs intimata SC C. Prin motivele de recurs formulate, recurenta intimată SC C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, spre o nouă judecată. Au fost indicate ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța care a pronunțat Încheierea din 3 iulie 2014 a aplicat în mod eronat, în soluționarea cererii de restituire a cauțiunii, dispozițiile art. 1063 alin. (4) C. proc. civ., când, de fapt, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. Intimata SC A. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, susținând că Încheierea din data de 3 iulie 2014 este definitivă, fiind o încheiere interlocutorie pronunțată în recurs. Pe fondul cauzei, în cazul respingerii excepției inadmisibilității cererii de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul asistent apreciind ca fundamentată soluția de respingere ca inadmisibil a recursului formulat de intimata SC C. După analiza raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Obiectul recursului de față îl constituie Încheierea din data de 3 iulie 2014 pronunțată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost restituită cauțiunea în cuantum de 16.190,40 RON, consemnată la B. - Unitatea Victoria prin Recipisa din 11 aprilie 2014 către petenta SC A. SA. Cererea de restituire a cauțiunii consemnate pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Sentinței civile nr. 4.997/2013 a fost formulată ca urmare a soluției pronunțate de Curtea de Apel București în ședința publică din data de 17 aprilie 2014, respectiv: "respinge excepția nulității cererii de suspendare, respinge cererea de suspendare a executării Sentinței civile nr. 4.997/2013 a Tribunalului București ca inadmisibilă, constatând suspendată de drept executarea conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004" și a faptului că până la data prezentei cereri instanța de judecată nu se pronunțase din oficiu cu privire la restituirea cauțiunii. Cererea de restituire a cauțiunii și cererea de suspendare a executării Sentinței civile nr. 4.997/2013 a Tribunalului București au fost formulate pe cale accesorie, în cadrul recursului îndreptat împotriva aceleiași sentințe. C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Prin urmare, față de aceste dispoziții, hotărârea dată în judecarea recursului împotriva Sentinței civile nr. 4.997/2013 nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Tot astfel și încheierea prin care a fost restituită cauțiunea, cerere accesorie recursului, nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, potrivit principiului accesorium sequitur principale, cererea accesorie urmând regimul juridic al cererii principale. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,