ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2016

Decizia nr. 2032/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 22 mai 2015, sub nr. de mai sus, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând suspendarea executării Deciziei Consiliului nr. 13 din 14 aprilie 2015, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ formulate de subscrisa pentru anularea Deciziei.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2072 din 27 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, privind suspendarea executării Deciziei nr. 13 din 14 aprilie 2015 a Consiliului Concurenței, ca nefondată.

Recursul.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SA a formulat recurs criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.

A arătat reclamanta că omisiunea instanței de fond de a se pronunța din oficiu cu privire la restituirea cauțiunii, în temeiul art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., odată cu respingerea cererii pentru care aceasta a fost consemnată, reprezintă o încălcare a regulilor de procedură care determină casarea în parte a sentinței atacate și reformarea acesteia în sensul includerii în cuprinsul său a dispoziției privind restituirea cauțiunii.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind aplicabilă, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sancțiunea nulității.

Prin Încheierea de ședință din data de 22 martie 2016 s-a dispus disjungerea cererilor formulate de recurenta - reclamantă SC A. SA privind completarea dispozitivului Sentinței nr. 2072 din 27 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și restituirea cauțiunii depuse în Dosarul nr. x/2/2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și trimiterea acestora, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea de ședință din data de 28 martie 2016 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte constată că recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, fără a aduce critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în aceste texte de lege și fără a critica în vreun fel motivele reținute de instanța de fond, care au condus la soluția pronunțată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat:

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține că în fapt, deși au fost invocate motivele de nulitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din pct. 5 C. proc. civ., se invocă omisiunea instanței de a se pronunța din oficiu asupra restituirii cauțiunii aferente cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii.

Or, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. au în vedere încălcări ale normelor de de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, omisiunea instanței de a dispune din oficiu asupra restituirii cauțiunii neîncadrându-se în textul de lege invocat de către recurenta-reclamantă.

De altfel, instanța de recurs, prin încheierea din data de 22 martie 2016 a disjuns cererea de completare a sentinței atacate și a declinat competența de soluționare a acesteia către instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2072 din 27 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN