ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2306/2016

Decizia nr. 2306/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iunie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.M. - Direcția Venituri - Serviciul Inspecție Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere din 8 mai 2014, până la pronunțarea instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 2.228 din data de 8 august 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta A.F.M. - Direcția Venituri - Serviciul Inspecție Fiscală, ca neîntemeiată și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 178.195 RON, consemnată prin Recipisa nr. x/1 din 10 iulie 2014 la B. - Unitatea Victoria.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând pe fond, să se admită acțiunea în sensul suspendării efectelor Deciziei de impunere nr. 70/2014.

La data de 20 ianuarie 2016 recurenta-reclamantă SC A. SA a depus cerere de renunțare la judecata recursului.

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a apreciat că recursul este admisibil în principiu și că, în vederea soluționării cererii de renunțare la judecată, este necesar ca recurenta să depună mandatul acordat persoanei pentru a formula și semna cererea de renunțare la judecată.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Recurenta-reclamantă SC A. SA a depus la dosar o cerere prin care a precizat că a încetat colaborarea cu SCA C. și a solicitat comunicarea actelor la sediul societății.

La data de 20 ianuarie 2016, recurenta-reclamantă SC A. SA a depus cerere de renunțare la judecata recursului.

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2.228 din 8 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N