ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2016

Decizia nr. 1458/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.A.M.C., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere din 30 iunie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală din 27 iunie 2014 emise de A.N.A.F. și D.G.A.M.C., în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 2.302 din 8 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.A.M.C. și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 30.000 RON, achitată prin Recipisa de consemnare din 4 august 2014 emisă de B. - Unitatea Victoria.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea ei, și în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de suspendare, până la pronunțarea instanței de fond, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea arătând că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., soluția pronunțată neavând corespondent în cuprinsul considerentelor.

O altă critică vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004, cu referire la cazul bine justificat și pagubei iminente, recurenta-reclamantă susținând că actele contestate au fost emise cu încălcarea normelor de drept procesual și material fiscal ce reglementează modalitatea de inițiere și derulare a inspecției fiscale iar plata obligațiilor fiscale suplimentare în cuantumul stabilit prin actele deduse judecății este de natură să prejudicieze grav activitatea societății.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare în cauză.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2015, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din data de 18 martie 2016, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la data de 12 mai 2016 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția dirimantă a lipsei de interes invocată de recurenta-reclamantă în susținerile orale, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele care urmează.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/200, suspendarea executării Deciziei de impunere din 30 iunie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală din 27 iunie 2014 emise de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai înainte de a păși la examinarea legalității soluției de respingere a cererii de suspendare, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

La momentul promovării prezentului recursului, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării, formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea Deciziei nr. 1.619/2014 privind soluționarea contestației fiscale, a Deciziei de impunere F-MC 1.304 din 30 iunie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală F-MC/181 din 27 iunie 2014 emise de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., prin Sentința nr. 116 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015, acțiunea fiind respinsă.

Cum măsura suspendării de executare reglementată de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că în acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2.302 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.

Procesat de GGC - N