ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2016

Decizia nr. 1513/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C. - Activitatea de Inspecție Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere din 29 ianuarie 2014, emisă de pârâtă, prin care organul fiscal a stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 9.804.363 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în contencios administrativ.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1.303 din 24 aprilie 2014, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere din 29 ianuarie 2014, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 1.303 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere din 29 ianuarie 2014.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin criticile formulate se susține, în esență, că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, necesare suspendării executării unui act administrativ, în realitate, reclamanta făcând dovada existenței atât a unui caz bine justificat precum și iminenței producerii unui prejudiciu.

Recurentul a formulat Precizare a cererii de recurs, arătând că Decizia de impunere din 29 ianuarie 2014 a cărei suspendare a executării se solicită, a fost în integralitate executată prin stingerea debitului suplimentar stabilit în sarcina societății, prin plata voluntară.

În acest sens, a susținut că cererea de suspendare a executării menționatei decizii de impunere a rămas în prezent, fără obiect.

Prin adresa depusă la dosar la data de 25 februarie 2015, A.N.A.F. confirmă cele susținute de recurentă în sensul că societatea a achitat în totalitate debitul stabilit prin decizia de impunere, rămânând neachitate anumite accesorii, stabilite însă printr-o altă Decizie din 19 iunie 2014.

La termenul de judecată de 18 mai 2016, recurenta-reclamantă a susținut că cererea de recurs este lipsită de interes, aspect asupra căruia, Înalta Curte a rămas în pronunțare.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 856 din 29 ianuarie 2014, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentința recurată, s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, reținându-se ca situație premisă că împotriva acestuia, societatea reclamantă a formulat contestație administrativă care se află în procedura de soluționare.

Verificând informațiile furnizate, Înalta Curte constată că societatea reclamantă a introdus pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios și fiscal, acțiune în anularea actului administrativ-fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză, fiind înregistrată sub nr. de dosar x/44/2014.

Totodată, până la soluționarea prezentului recurs, societatea recurentă a executat în integralitate Decizia de impunere din 29 ianuarie 2014 prin plata voluntară a debitului suplimentar stabilit în sarcina sa achitat, aspect confirmat și de către autoritatea intimată.

Prin urmare, recurenta-reclamantă din prezenta cauză nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se admite cererea de suspendare a executării până la pronunțarea instanței de fond, acest scop nemaiputând fiind atins, având în vedere atât executarea integrală a deciziei de impunere din partea societății reclamante, cât și pronunțarea instanței de fond prin Sentința nr. 52 din 16 februarie 2015 a Curții e Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 1.303 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2016.

Procesat de GGC - N